Cu autocarul la Kusadasi

TIPĂREȘTE

Cum in aceasta perioada majoritatea incearca sa -si gaseasca o destinatie pentru vacanta de vara si cauta sa se informeze si cum tot acum agentiile de turism incep sa-si posteze ofertele de early booking, m-am gindit sa impartasesc citeva ginduri despre vacantele mele in Turcia cu autocarul, dat fiind faptul ca despre drumul cu masina s-a tot scris, in speranta ca pot fi de ajutor.

M-am hotarit sa merg in Turcia dintr-un motiv pur sentimental: am urmarit un serial turcesc care m-a luat de minti ca zic asa, nu datorita subiectului fiindca oricum am priceput tirziu ce se intimpla neurmarindu-l de la inceput ci datorita muzicii si imaginilor. Nici acum nu pot uita Istanbulul filmat noaptea... feeric de-a dreptul.

Rezervarea am facut-o relativ tirziu, prin luna mai si am optat pentru un sejur cu o noapte intermediara la Canakale si bineinteles una la Istanbul.

Drumul nu mi s-a parut foarte obositor mai ales ca fiind prima iesire din tara nu ma plictiseam cu ochii pierduti pe geam. As imparti drumul pina la Kusadasi in trei:

1. Bulgaria. As numi-o Bulgaria "gri". Mie tara asta mi-a lasat o amintire dezolanta. A inceput cu blocurile gri din Ruse, a continuat cu casele din localitatile prin care am trecut, unde parca nu s-a mai construit nimic de o vesnicie si a culminat cu satele tiganesti din apropiere de granita cu Turcia unde chiar credeai ca esti in tinutul uitat de timp.

Va vine sa credeti ca tot drumul de la Ruse pina la Kapitan Andreevo nu am vazut decit la o singura casa o jardiniera cu muscate curgatoare? Prin niste sate uitate de Dumnezeu aproape la fiecare poarta zareai ca un fel de afis cu o cruce si o poza (am inteles ca asa anuntau despre moartea cuiva), de ziceai ca tot satul a plecat la razboi si nu s-a mai intors.

Singura pata de culoare prin Bulgaria mi s-a parut zona de munte unde intr-adevar sint niste peisaje mai spectaculoase. , dar am resimtit pe deplin efectul serpentinelor pe un drum foarte ingust.

La vama am trecut foarte repede, insotitoarea de pe autocar s-a ocupat de tot viza, stampila si cred ca in jumatate de ora eram in Turcia. Cind zic insotitoare zic bine fiindca nu am avut ghid... era angajata a firmei de transport care a facut oficii de insotitoare: ne-a servit cu ceai, cafea, suc... fiecare ce dorea... din partea firmei bineinteles. Cred ca aici este unul din avantajele transportului cu autocarul, faptul ca nu stai la vama, autocarele cu turisti fiind directionate separat de celalalte masini, traficul din vama fiind unul destul de aglomerat cind turcii raspinditi prin Europa se intorc acasa in concediu.

Cind te hotarasti sa mergi in Turcia trebuie sa te pregatesti sufleteste pentru lumea in care urmeaza sa intri, o lume a contrastelor atit de diferita de cea in care traim si totusi atit de frumoasa

2. Turcia europeana. A doua parte a drumului asa as numi-o Turcia verde. E Turcia nesfirsitelor cimpii verzi cultivate pina la ultima palma de pamint. Lucrurile incep sa prinda culoare primele care-ti sar in ochi sint blocurile colorate din Edirne si grupurile de copii care in joaca lor ne saluta incercind sa se tina de autocar. Timpul a trecut destul de repede si am ajuns la Ecebat. Tot drumul mi s-a parut ca timpul a trecut usor mai ales ca faceau pauza cam la 3 ore. Aici ne-am imbarcat pe ferry si timp de 30-40 minute cit a durat traversarea am admirat simfonia de culori ce se revarsa pe apele Dardanelelor din miile de luminite ale primului orasel din Asia-Canakale. Ne-am cazat la hotelul Buyuk Truva si apoi am iesit la o plimbare pe faleza, unde am admirat celebra macheta a nu mai putin celebrului cal troian. si ne-am asezat la o terasa sa vedem cum e berea turceasca...

Aici am facut cunostinta cu spiritul de comerciant al turcului. In momentul in care a vazut ca paharele apropae s-au golit a venit cu un vas plin cu popcorn, din partea casei bineinteles, invitindu-ne la un al doilea pahar. Am zimbit si ne-am retras in camere fiindca incepusem sa simtim oboseala si ziua urmatoare trebuia sa ne trezim devreme.

3. Turcia asiatica. Ce alta culoare ar putea defini mai bine aceasta parte de drum decit albastru? Este albastrul Egeei care pare sa ne insoteasca aproape permanent pina in Kusadasi zimbindu-ne intr-o ingemanare perfecta cu muntele.

Diferenta dintre Asia si Europa incepe sa se vada. Apar peisaje mai aride, plantatii de maslini vezi la tot pasul, ca nu mai vorbim de leandri care cresc paduri pe marginea drumului. Simti ca ai un soc in momentul in care vezi cocotate in virf de munte blocuri cu multe etaje, atunci cind treci prin tunelul de la Izmir si vezi ce pot face altii si la noi nu misca nimic.

De la Izmir autostrada care duce la Aydin te poarta ca gindul si-ti dai seama ca te apropii de Kusadasi dupa reclamele postate pe marginea drumului. La intrarea in oras ne-a asteptat reprezentanta agentiei turce partenere care ne-a dat fiecarei familii un plic cu pliante si diferite informatii despre sejurul in statiune, apoi ne-a insotit pe fiecare la hotelurile unde eram cazati.

Cam asta a fost despre drumul pina in Kusadasi... la intoarcere am plecat, seara pe la 19 de la hotel si am ajuns dimineata pe la 7.30 in Istanbul. Drumul a fost obositor, un drum de noapte nu-i usor chiar daca mai dormi sau mai fac pauze sa te dezmortesti. Despre primul contact cu Istanbulul am sa va povestesc mai pe larg alta data fiindca am ce sa va spun, doar atit va zic-a fost o crunta dezamagire si asta datorita agentiei care a ales sa ne cazeze la un hotel infect in Aksaray, aproape ce-i drept de obiectivele turistice.

La intoarcere, de la Istanbul spre Edirne se merge pe autostrada, nici nu stii cind ajungi si din vama bulgareasca incepe lungul drum catre casa mai ales ca este cel de intoarcere din concediu.

Pentru cei care alegeti sejurul cu autocarul sa stiti ca acesta are si lucruri bune dar si mai putin bune. printre dezavantaje -acela ca nu stii ce oameni intilnesti, fiecare cu caracterul lui, mai recalcitranti sau vesnic nemultumiti ori copii care pling sau au chef de joaca... asta e... e un risc pe care ti-l asumi. Dar printre rele mai sint si lucruri bune, poti sa-ti faci prieteni asa cum mi-am facut eu si cu care tin legatura si acum.

Tragind linie asa cum spune romanul in tot raul e un bine. Nu se poate oricit de greu a fost drumul si oricit de rele conditiile de cazare sa nu fi fost un lucru de care sa-ti amintesti cu placere. Eu cred ca fiecare avem concediul pe care-l meritam fiindca noi sintem cei care-l alegem, pornind de la principiul ca stim ce vrem. Vrei liniste-cauti un hotel departe de oras, vrei viata de noapte vrei excursii atunci documenteaza-te. Nu lua de bune doar recomandarile agentilor de turism ei doar vor sa-si vinda marfa. Tine cont de impresiile postate si filtreaza-le prin prisma a ceea ce vrei tu de fapt, nu face o drama din faptul ca se sta la coada la bere, asta e un lucru prea mic ca sa-ti strice concediul si Turcia e o tara prea frumoasa pentru a o descrie in cuvinte.

Si cel mai important sa stii ca putin dai... putin primesti, sa nu te astepti la ceea ce stii ca nu poti primi niciodata... lux si abundenta la 3 stele in Turcia, dar mai ales nu te plinge ca nu ai mincat o bucata de porc tot sejurul fiindca stii in ce tara mergi, nu?

---

VIZUALIZĂRI: 5914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI