Je suis desole!

TIPĂREȘTE

Vacanta de vara e la final. Fetele mele isi pregatesc ghiozdanele si nu pot sa nu vad tristetea din ochii lor; au avut o vacanta plictisitoare. Din 10 zile in Bulgaria, 8 a plouat; apoi bunici, alti bunici si acasa. Ceva scurt si intens ar fi solutia. Am gasit: DISNEYLAND, Paris. Gasesc pe net tot ce ma inereseaza: avion, transfer, cazare. Copiii tropaie si, sincer, si eu am emotii.

Un zbor placut si iata-ne ajunsi la Paris Autobuzul VEA apare conform graficului si timp de o ora admiram imprejurimile Parisului. Simtim magia lumii basmului chiar din statia de autobuz: tineri, copii, adulti, batrani, toti au bucuria intiparita pe fete si comenteaza in zeci de limbi experientele traite. Autobuzul de transfer ne rapeste din lumea Disney si ne lasa, in cateva minute, in fata hotelului Discovery by Thomas Cook. Prima impresie: EXCELENTA; hotel micut, linistit, pe o imensa peluza verde, strajuit de o liziera de padure care se termina linga lac. Imagine de basm. Tot din basm este si receptia, in forma de punte de corabie, pe care marinari in uniforma englezeasca alearga sa-si primeasca oaspetii. Toti suntem fericiti: adultii, de atmosfera primitoare, copilul mare de net-ul gratis din receptie si cel mic de piscina interioara cu tobogane in care se balacesc pici de varsta ei. Ajung in fata receptiei si ,,o" marinar imi ureaza bun venit in franceza. Raspund, la fel de politicos, in engleza, pt a stabili astfel si limba de comunicare. Bunavointa frantuzoaicei scade brusc, desi cunoaste perfect si limba asta. Doua, trei fraze legate de rezervare, o imensa uimire privind tara mea de origine si ma paseaza unui ,,matrod" pentru formalitatile de cazare. Matrodul se ridica, se indreapta spre mine dar, inainte de a apuca sa spuna ceva, sefa ii transmite limpede si clar cat sa auda toata receptia: VEZI CA SUNT DIN ROMANIA! Asa ca matrodul a inceput cu ceea ce trebuia sa sfarseasca: luatul banilor. In toata Europa, banii pt cazare mi s-au luat la plecare; la Paris se pare ca sunt alte reguli. Sau poate doar pt romani. Ne luam apartamentul in primire; micut, dar curat si cochet. Copiii pleaca in explorarea zonei, iar eu si sotia catre bar, in dorinta de a ne reveni cat mai repede din socul ,,cazarii". Francezul ,,sadea" de la bar si colegul sau african nu au resentimente nationaliste. Au treaba; e ,,Happy Hour" si ofera un produs gratis alaturi de cel comandat. La o asemenea oferta, clientii prind curaj si comanda suplimentar si la bar e nebuneala. Vine si randul nostru, comand pt toata familia si ma trezesc cu o tava plina. Las sotia sa plateasca si plec cu tava sa caut o masa. Dupa un pahar de bere, supararea pe francezi aproape ca mi-a trecut. Totul e frumos, idilic chiar si nu e cazul sa-mi stric vacanta; sunt oameni si ,,oameni" peste tot. Micuta terasa exterioara unde se si fumeaza se aglomereaza, asa ca ne strangem putin pentru a face loc la masa si altor impatimiti ai nicotinei. Atunci imi sare in ochi bonul; suma mi s-a parut exagerat de mare, asa ca-l studiez. Pe linga consumatia noastra, pe bon sunt si cocteilurile vecinilor, platite insa de noi. JE SUIS DESOLE! ne raspunde africanul, restituindu-ne doar o parte din bani. Suntem si surprinsi, dar si dezamagiti. Copiilor le este foame, asa ca incercam oferta hotelului: un snack-bar si un restaurant. Alegem restaurantul, care functioneaza in sistemul ,,mananca cat poti" de 30 eur/pers. Platim si intram; singura diferenta fata de micul dejun era prezenta bauturilor alcoolice, evident neincluse in pret. Mancare gatita: inexistenta; mezeluri si branzeturi: putine si asaltate ca-ti trecea foamea pana ajungeai la ele. Parca traim un vis urat; deschidem larg ochii si nu ne vine sa credem: mesele sterse cu laveta sunt soioase, picioarele ti se lipesc de pardoseala, tacamurile iti povestesc fara greseala meniul de ieri. Unde am ajuns?

Noaptea trece repede. Entuziasmul nostru e inca bun. Ne propunem sa nu bagam in seama conditiile din restaurant si reusim sa ne hranim. Nu am rezolvat un lucru: biletele de intrare in parc. Receptia e plina de pliante si oferte. Si receptionerii sunt altii. Trag aer in piept si ma adresez unui matrod tinerel: doresc oferta pt 4 zile la pret de 3 zile, 2 adulti si 2 copii. Ok. Platesc si primesc biletele. Nu toti francezii sunt la fel, imi spun; orice padure are uscaturi. E toamna si e cam racoare; copiii sunt inca in camera sa se schimbe, asa ca studiez biletele si... paralizez! Sunt valabile 3 zile, nu 4, asa cum am cerut! JE SUIS DESOLE! e remarca matrodului.

In parc insa, uiti de toate. Transpunerea filmului in realitate e atat de fireasca incat ai sentimentul ca esti din nou copil, indiferent de varsta si ca traiesti intr-o poveste. Un singur lucru strica, in opinia mea, magia basmului: violenta ,,fizica" a unor carusele.

Timp de 4 zile am ,,tocat" fiecare coltisor al parcurilor. Vremea a fost de partea noastra si ne-am bucurat, adulti si copii de aceast minunat DISNEYLAND. Am mancat in parc si la McDonald's si am fost ,,incantati" sa constatam ca JE SUIS DESOLE era la moda oriunde se vindea ceva si ca mizeria din restaurante poarta sigla ,,Made in France".

Nu vrem sa va razganditi citind aceste randuri, ci doar sa va reduceti asteptarile. Macar o data in viata, merita sa gustati magia DISNEYLAND!

---

VIZUALIZĂRI: 6453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI