Trecerea muntilor catre Brasov pe la Cheia – Pasul Bratocea

TIPĂREȘTE

Una dintre cele mai spectaculoase treceri ale Carpatilor dintr-o provincie istorica a tarii in alta, rivalizand prin frumusetea peisajelor si dezlantuirea naturii, inaltime si dificultate cu oricare dintre celelalte mai cunoscute si mai “batute” de turisti, este Pasul Bratocea, pe care majoritatea turistilor il cunosc sub denumirea de Cheia, dupa statiunea de la poalele Ciucasului prin care trece DN 1A inainte de a incepe traversarea propriu-zisa.

Eu tin minte acest traseu din copilarie, de cand ne aflam intr-o tabara scolara la Bradet, in apropierea orasului Sacele, cand am facut traseul catre Slanic Prahova cu un autobuz stil “cozonac”, vechi si stabil ca o barca pe o mare invaltorata. Nu este o amintire prea placuta, datorita raului de miscare ce isi producea efectul prin tot autobuzul… Alte amintiri neplacute cu acest traseu frumos, dar dificil, le pastrez dinainte de a fi reabilitat drumul, inainte de a fi refacut covorul asfaltic, am mers de la Maneciu la Brasov cu prima mea masina, o Dacie 1310 pe gaz, iar gropile si surparile de terasament au lasat urme atat asupra transmisiei si directiei bietei masini, cat si asupra celor din masina, instinctul nostrum de conservare fiind greu incercat atunci.

De cativa ani, insa, datorita nevoii de a devia traficul greu departe de o Vale a Prahovei si asa sufocata de turistii traditionali de week-end si de sarbatori din sudul tarii, autoritatile au fost nevoite sa repare (de fapt sa refaca) structura DN 1A, pentru a suplimenta caile de trecere a Carpatilor dinspre Muntenia spre Ardeal, cat mai aproape de Brasov. De atunci parcurgerea acestui minunat traseu alpin a devenit o adevarata placere, atat pentru soferii amatori de senzatii mai deosebite, cat si pentru iubitorii de peisaje montane fabuloase.

Dupa ce iesi din Cheia, dupa cativa kilometri, pe partea dreapta apare un indicator catre Muntele Rosu, un platou de pe care poti admira peisaje deosebite si unde te poti odihni la cabana cu acelasi nume sau sa mananci la restaurantul acesteia. Drumul pana acolo te face sa nu prea iti doresti sa revii curand, ultima oara cand a vazut asfaltul cred ca a fost pe cand vechii conducatori inca erau in plin proces de faurire a socialismului.

De-a lungul Pasului Bratocea sunt cateva posibilitati de oprire pentru a admira maretia naturii, insa cea mai specaculoasa priveliste o vei gasi abia cand ajungi acolo unde urcusul lasa loc coborarii catre tinuturile Brasovului. Aici, in varf, gasesti o poiana foarte frumoasa, inconjurata de paduri de conifere, unde sunt cateva masute cu bancute specifice popasurilor turistice de acum cateva decenii, dar si foarte multe locuri ce poarta “amprenta” neagra a gratarului.

De aici, coborarea este o noua aventura, nu la fel de abrupta si sinuoasa ca urcarea, dar nici ne e o plimbare linistita. Dupa iesirea din padurea de conifere si coborarea de pe versantii prapastiosi, drumul catre Brasov este o adevarata incantare, soseaua serpuieste lin printre munti, urmand cursul unui parau pana in apropiere de Sacele.

---

VIZUALIZĂRI: 8047 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI