Plajă, temple şi fistic în Aegina

TIPĂREȘTE

Probabil că nu are cele mai bune plaje pe care vi le-aţi imaginat vreodată, dar veţi beneficia de un soare dogoritor, o mare calmă şi limpede şi cu siguranţă de cel mai gustos fistic care poate exista. Bine aţi venit în Aegina!

Este o destinaţie de weekend preferată de atenieni (Aegina se află la doar 30 km sud-vest de portul Pireu din Atena), mulţi dintre ei având proprietăţi pe dealurile vulcanice, printre plantaţiile de măslini, smochini şi fistic. În timpul verii, turiştii iau cu asalt insula, atraşi de pitorescul peisaj şi accesul rapid din capitala elenă, de atmosfera pur grecească, de tavernele de la malul mării şi vasele de pescari ancorate în port.

Încă din timpuri străvechi, când lupta pentru supremaţia pe mare era acerbă, Aegina a fost un rival de temut pentru Atena. Potrivit descrierilor lui Herodot, insula este o fostă colonie a lui Epidaurus, un vechi oraş din Grecia antică aflat în Golful Saronic. Strategic amplasată în inima acestuia, între Attica şi Pelopones, Aegina a devenit în perioada secolelor 6-5 î. e. n. un important centru comercial al zonei, deranjând în mod vădit statul vecin atenian, cu care ulterior a intrat în conflict. În aceeaşi perioadă au fost bătute aici primele monede, iar faptul că în secolul 7 î. e. n. sistemele proprii de greutăţi, măsuri şi bani erau larg folosite în toată Grecia dovedeşte puterea economică avută de aegineni la acea vreme. De-a lungul secolelor, Aegina s-a aflat sub stăpânire bizantină, apoi a devenit bază de piraţi, după care s-a aflat, alternativ, atât sub ocupaţie veneţiană cât şi otomană. Numele insulei pare să provină de la o celebră nimfă din mitologia greacă, Aegina, fiica zeului râurilor, Asop. Răpită de Zeus care, fugind de mânia tatălui său, o duce pe o insulă pustie, Oenone, dă naştere lui Aeacus, care devine primul rege al locului şi îi schimbă numele după cel al mamei sale.

Lăsând la o parte istoria şi povestirile mitologice, Aegina din zilele noastre este un paradis înfloritor, unde turismul practicat nu pare să influenţeze decisiv viaţa de zi cu zi a localnicilor, majoritatea pescari sau cultivatori. Insula este acoperită în proporţie de două treimi de un vulcan stins, ceea ce face ca pământul fertil să fie perfect pentru culturile de măslini, cereale, smochine sau migdale, dar mai cu seamă fistic, omniprezent pe tarabele şi în magazinele din port. Sunt câteva mici sate aruncate pe dealuri sau pe malul mării, însă cel mai important este Aegina, aflat în partea vestică, o atracţie îndeosebi pentru mirificul său port. Aici este locul unde scriitorul Nikos Kazantzakis a creat celebrul “Zorba Grecul”, inspirat de atmosfera autentic grecească.

Aşa cum spuneam, accesul pe insulă este rapid şi uşor. Sunt curse regulate din portul Pireu, de la catamarane rapide la ferry mari cum ar fi cele ale companiei Helenic Seaways, care parcurg distanţa în maxim o oră. Dacă sunteţi turist prin Atena, rezervaţi-vă o zi pentru Aegina, dar recomandarea ar fi să staţi măcar o noapte aici, pentru a gusta din plin farmecul vieţii de noapte şi portul luminat feeric. În cazul în care sunteţi veniţi cu maşina, nu e cazul să o lăsaţi în parcarea din Pireu, faceţi un efort financiar şi plimbaţi-o cu vaporul până pe insulă, pentru că vă va răsplăti cu circuite de neuitat şi panorame de vis, în locuri unde altfel nu aţi ajunge decât dacă veţi închiria o bicicletă sau un scuter.

Pasionaţii de arheologie nu vor fi dezamăgiţi, pentru că vor găsi lucruri interesante la Templul Aphaia, unul din cele mai importante obiective turistice din Aegina şi unul din cele mai bine conservate temple dorice din Grecia, sau la ruinele Templului lui Apollo. De asemenea, pentru credincioşi este bine de ştiut că în mijlocul insulei se află moaştele Sfântului Nectarie, canonizat de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului în 1961, un nume de referinţă în biserica ortodoxă. Fie că sunteţi sau nu credincioşi, merită o vizită. Accesul la mănăstire se poate face şi cu ajutorul curselor regulate de autobuz. Aici veţi găsi o lume puternic spirituală, o biserică impunătoare şi un complex de o curăţenie exemplară, grădini cu vegetaţie mediteraneană abundentă şi pelerini din toate colţurile lumii. În fiecare an, pe data de 9 noiembrie se celebrează ziua Sfântului. Nu departe de acest complex găsiţi biserica Sf. Ecaterina, mai mică şi mai puţin vizitată, unde vă puteţi reculege şi medita în linişte.

Şi după ce aţi terminat cu explorările arheologice şi pelerinajele ecumenice vă propunem să daţi atenţie unei alte activităţi la fel de interesante, şi anume o plimbare pe străzile înguste ale Aeginei, în căutarea tavernei cu mirosuri îmbietoare. În jurul portului oferta depăşeşte aşteptările, singura problemă fiind cea a alegerii restaurantului potrivit, pentru că sunt unul lângă altul, cu meniul afişat pe panouri mari la intrare iar ospătarii nerăbdători se jură că la ei găsiţi cel mai bun peşte, pescuit chiar de dimineaţă. Pentru ca atmosfera să fie completă, ochiţi masa cea mai apropiată de malul mării. Imediat va sosi şi nelipsita carafă cu apă rece şi, odată cu primul platou pescăresc îşi vor face apariţia de niciunde 3-4 mâţe tupeiste şi cerşetoare. Nu le ignoraţi, onoraţi-le măcar cu un stavrid.

După masa copioasă de la tavernă e indicată o plimbare pe promenada portului. Doriţi să ronţăiţi un fistic? Tarabele sunt pline şi e delicios. Ce ziceţi de un fruct proaspăt? Negustorii sunt aliniaţi în primul rând de bărci iar servirea şi cântarul se fac direct din vasul plutitor. Am remarcat aceeaşi vânzătoare de la care am cumpărat doi ani la rând, slabă, cu pielea stafidită de soare, prezentă zi lumină la datorie, a cărei faţă se umplea de bucurie când ne prindea de clienţi. Încercaţi portocalele, cultivate pe insulă, sunt divine. Cu punga plină de bunătăţi, daţi o tură pe pontoane, printre bărcile ancorate. Soarele ajuns la asfinţit bate în ambarcaţiuni iar clădirile de pe mal, oglindite în apă, creează o atmosferă de vis. Lumea bună se face remarcată în iahturile de ultimă generaţie, rânduite frumos unul lângă altul aproape de mal, mai ceva ca la o expoziţie mondială de profil. Undeva, nu foarte departe, un sirtaki ritmat se aude la o tavernă ticsită. Uneori ospătarii mustăcioşi îşi întrerup activitatea şi încing dansul lui Zorba, plini de voie bună, spre deliciul muşteriilor. Grecii ştiu cu adevărat să se distreze.

Viaţa în insulele greceşti e o adevărată desfătare iar Aegina nu face excepţie. Câteva zile petrecute aici vă vor umple de energie. Oamenii sunt primitori şi dornici de oaspeţi, marea caldă, mâncarea excelentă iar ouzo răcoritor. Ce vă puteţi dori altceva…?

Mai multe fotografii în albumele de aici şi aici

---

VIZUALIZĂRI: 5574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI