Numai de bine!

TIPĂREȘTE

Am ajuns anul acesta la Moeciu pentru prima data.

Am citit pe un forum ca daca vreau peisaje de Elvetia, trebuie musai sa aleg Moeciu de Sus. Am inghitit repede informatiile de pe net si am pornit cu toate panzele sus in cautarea pensiunii care sa ne cazeze pe noi, familie mare, cu nevoi si tabieturi diferite.

Pe AFA a fost greu de ales; locatii multe, marea majoritate cu o singura impresie postata. Am incercat sa aleg dupa nume (sunt unele nume de pensiuni care pur si simplu nu imi plac, nu ma inspira, si cu greu ma uit pe site-ul lor, deci le scot din start din ecuatie) si pana la urma am ales dupa numele celui care a postat impresii despre ea si i-am si multumit mai apoi pentru asta!

Am sunat la Vila Stefanut cu o zi inainte de plecare, erau liberi (bucurie mare, pentru ca era singura mea optiune), le-am dat o ora aproximativa de ajungere (pe care nu am respectat-o, ajungand mai tarziu decat estimasem) si am incheiat conversatia. Nu a fost nevoie de avans, nu mi-au cerut alte confirmari.

Am condus masina din coada grupului si a trebuit sa suport comentarii acide transmise telefonic de membrii masinii din fata: “am crezut ca ai facut rezervare in Moeciu nu la capatul pamantului”, “nu, nu am ajuns inca pentru ca ne-ai cazat in Moeciu de Sus, ca in ala de Jos nu e Elvetia”. Vila este intr-adevar in Moeciu de Sus, treci de mii de pensiuni si undeva, cand iti pierzi speranta ca mai dai de vila, iat-o ca apare, o casa verde, in mijlocul unui gazon verde.

Vila Stefanut ne-a relaxat pe toti. In primul rand a fost notata curatenia (dupa o vara intreaga petrecuta prin diverse pensiuni aveam termeni de comparatie) si toata casa stralucea. Eu in general nu remarc treburi din astea gospodaresti, dar de data asta chiar iti sarea in ochi faptul ca era totul foarte curat, aranjat si stralucitor si mirosea frumos.

Camerele erau situate la etaj. Doua dintre ele sunt de tip apartament si ne-am instalat multumiti intr-unul din cele doua (din camera mare se intra intr-o camera mica, dotata cu TV micut, numai bun pentru vizionat desene animate). Baia foarte mare, dotata cu cabina de dus. Am incercat repede si apa calda, pentru ca pana am ajuns acolo, pe serpentine, ne-am ales cu un episod de rau de masina cu finalizare pe langa punga pregatita si a trebuit sa spal din cap pana-n picioare unul din copii + ceva parti ale masinii. Punctez maxim faptul ca dadusera drumul la caldura cu mult inainte sa sosim noi, deci caloriferele erau fierbinti si mi-am uscat si rufele proaspat spalate. Au dat drumul la caldura la mijloc de septembrie, cand ziua era caldut afara dar seara era ceva mai frig si am apreciat foarte mult ca au facut-o fara sa le zic ceva. Nu au inchis centrala in timpul sejurului nostru, doar au ajustat temperatura in functie de vremea de afara.

La parter exista sala de mese. Bucataria era la capatul unui hol si se mai coborau 2-3 trepte. Este o bucatarie lunga si ingusta (de tip vagon) si situata cam departe de locul de luat masa (pentru gusturile mele), dar acesta a fost designul ales si probabil a existat o ratiune. Mancarea ne-am gatit-o singuri, dar am un feeling ca daca le-am fi solicitat proprietarilor 1-2 mese contra cost, ar fi acceptat bucurosi sa ne gateasca ceva bun.

Curtea pensiunii este plina de gazon, au niste meri in curte pe care i-am chelit de fructe in cele 3 zile cat am stat acolo. Merele erau acre, dar procesul culegerii a fost cel care a contat. Tot in curte am lasat si masinile, iar prin fata portii trecea un rau care asigura un fond sonor linistitor.

In curte exista 2 casute mici, in care locuiesc proprietarii pensiunii, tot mai multe generatii ale aceleasi familii. Au fost amabili toti, ne-au ajutat atunci cand am solicitat o interventie (la gratar) si in rest au fost extrem de discreti si nu le-am simtit prezenta. Stefanut este un baietel simpatic, cuminte si foarte prietenos, deci am avut o trupa de copii si jocurile au fost mai interesante. Cresc si 2 animale: o vaca si o capra (daca-mi aduc bine aminte) pe care le scoateau dimineata si le lasau sa pasca pe dealul din spatele casei.

Dealul din spatele casei a fost prilej de incantare si sport. L-am urcat direct proportional cu cantitatea de mancare inghitita! De nenumarate ori. Era prilej de incantare pentru ca aveam parte de niste peisaje superbe. Am stat la soare, am ascultat padurea, ne-am jucat cu copiii, ne-am relaxat, am analizat animalele de aproape.

Langa pensiune, la cativa pasi in stanga, exista un chiosc de unde poti lua dulciuri, beri si alte cateva produse. Spre centrul localitatii mai exista un magazin cu diverse pe care l-am vizitat si unde ne-am mai lasat o parte din bani.

Activitatile din timpul zilei (pe langa mancat) s-au petrecut in curte, am iesit putin la colindat pe jos pe langa casa, pe dealul din spate. Cu masina ne-am deplasat la Bran intr-una din zile si la Cheile Gradistei in alta. As mentiona ca la Cheile Gradistei nu mi-a placut. Adica am ajuns intr-o sambata dupa-amiaza si am dat peste 1000 de oameni, la terasa si pe langa, in picioare si pe iarba, locul de joaca era plin, m-am simtit ca-n Bucuresti cu un aer ceva mai curat (caci fuma lumea pe acolo). N-as fi dat pe nimic linistea mea de la vila Stefanut pentru aglomeratia de acolo!

Asadar recomand pensiunea, pentru amabilitate si discretie, pentru caldura oferita in calorifere, pentru curatenie, pentru privelistea de pe balcon, pentru camerele si baile mari si pentru curtea generoasa. Este foarte buna pentru petrecut weekenduri minunate in familie sau cu prieteni!

---

VIZUALIZĂRI: 2518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI