O zi in Parcul National Tara - o adevarata incantare

TIPĂREȘTE

De ce va povestesc despre Tara?

In primul rand, pentru ca este un subiect despre care nu s-a scris pe acest site. In al doilea rand, pentru ca este o destinatie de top din Europa de Est, care merita atentie. Si in ultimul rand, va scriu pentru ca AmFostAcolo!

Este una dintre cele mai frumoase zone protejate din Europa!

Rog a nu se confunda Parcul National Tara, din vestul Serbiei, cu Canionul Tara, din Muntenegru, care este cel mai mare din Europa si al doilea din lume, dupa cel din Colorado!

Ma aflam acolo pentru cateva zile, cazandu-ne in diferite zone, in functie de ceea ce doream sa vizitam in ziua respectiva. Prima data am dormit in apropiere de Uzice, in Bela Zemlja, la Motel M&D, apoi in apropiere de Cacak, la Vila Petrovic.

Dupa un mic dejun foarte gustos, servit in Drvengrad (Orasul de lemn a lui Kusturica), primind indicatii pretioase de la chelner, am pornit cu masina catre Tara. Ca sa va faceti o idee, Parcul National Tara este situat in Alpii Dinarici. Puteti ajunge acolo, dupa ce parcurgeti aprox 40 km de la Uzice, iar inainte de a intra in Mokra Gora, este indicator la dreapta catre Tara si Banjina Basta.

Alte distante fata de orase mai importante as mai aminti: 180 de km pana la Belgrad, 240 pana la Novi Sad si 40 pana la Zlatobor. Prietenii nostri care ne-au ispitit cu poze si povestiri din aceasta zona (care sunt ‘’vinovati’’ de conceperea acest review :), cand se intorc de la mare din Muntenegru, dupa un sejur in Budva, intotdeauna se cazeaza in Zlatibor, pentru cateva zile si de acolo pleaca in drumetii prin apropiere.

Sunt convinsa ca multi dintre voi cand vedeti subiectul Serbia aveti unele suspiciuni, datorate situatiei politico- militare din ultimii ani, dar in prezent aceasta pare relativ calma. Serbia isi da silinta sa redevina in gratiile internationale, sa devina o destinatie de vacanta de exceptie, atat vara, cat si iarna, chiar daca nu are iesire la mare. Pentru mine, este o tara a contrastelor, cu multe atractii si o ospitalitate de neegalat.

Drumul catre Tara cu masina este o adevarata incantare. Cu bicicleta, cred ca este mult mai frumos, dar si mai greu. Dar am intalnit foarte multi ciclisti, fiind o zi superba de octombrie. Serpentine dupa serpentine, iar soselele sunt de foarte buna calitate si indicatoarele sunt prezente la tot pasul. De la un centru de informare turistica, poti face rost de o harta si de acolo te poti orienta cam ce vrei sa faci in Tara, care are o intindere de peste 19.000 de hectare.

Se gasesc multe pensiuni si in Tara. Am tot oprit si admirat cateva. Poate sunt si campinguri, dar nu am observat. Noi am mers doar in recunoastere in ziua aceea, dar am putut admira privelisti montane unice! Relieful montan este de 800-1600metri. Raul Drina si cele cateva lacuri artificiale - Perucac si Zaovine, va pot face sa va rezervati o zi sau macar cateva ore de relaxare pentru a pescui. Este un climat placut. In Tara peste 80% sunt paduri de brad, molid, fag, alun si tisa. Din 1981 a devenit Parc National, iar din 2002-Patrimoniu National Unesco.

Pe langa frumusetea salbatica a peisajelor, care ne obliga la cat mai multe opriri pentru a contempla si fotografia, Tara mai este renumita pentru cele mai renumite specii de ciuperci otravitoare din Europa, care se gasesc aici. Cele mai inalte varfuri muntoase de aici sunt Zvijezda (1673) si Tara (1544) . Cheile formate de raul Drina sunt un alt obiectiv turistic important, pentru turistii care au mai mult timp la dispozitie decat noi. Platoul Mitrovac este situat la 1080 de metri, iar de acolo se poate vedea Bosnia! Din panourile informative de pe munte am remarcat existenta a 18 trasee turistice. Sunt o multime de specii de pasari pe cale de disparitie (vulturul auriu, vulturul plesuv si soimul calator). Dintre animale, capra neagra, pisica salbatica, ursul brun si mistretul. Care este pasionat de vanatoare, puteti trece si acest loc ca pe o viitoare posibilitate.

In Parcul National Tara sunt si cateva sate. Am dorit sa mergem sa vedem Manastirea Raca, o manastire veche din secolul al XIII lea, dar nu ma nimerit drumul. Cand ne-am dat seama eram in alt sat si am oprit sa mai discutam cate ceva despre zona cu niste sateni. De la ei am aflat ca in Perucac este si o cetate medievala si ca sus, pe platou, daca ajungem putem intalni si cai salbatici.

Iarna, am inteles ca este doar o singura partie de schii aici, destul de scurta, dar ne recomanda statiunea Kopaonik, care are 44 de partii de schii, fiind una dintre cele mai accesibile, dar si foarte renumita nu doar in Serbia, ci si in Europa, situata la altitudinea de 2000 m.

Cum arata Tara iarna? Nu stiu decat din fotografiile altora. Poate-am sa aflu intr-o zi si-o sa va spun si voua!

Fiind o zi de toamna insorita, am intalnit foarte multi turisti care urcau sau coborau din Tara, majoritatea sarbi. M-a impresionat ca la ei nu se practica iesirea la un gratar, ca la noi, care a devenit sport national, de la primul colt de iarba iesit, pana cand pica zapada! Deci nu fumuri de gratar, nu manele, nu corturi insirate pretutindeni pe pajisti. Dar asta nu inseamna ca sarbii nu stiu sa se bucure, dar o fac in felul lor! Vreau sa adaug faptul ca in toata zona am admirat faptul ca peste tot domneste curatenia!

O zi in Tara a fost pentru noi un bun prilej de a petrece cateva ore respirand aer curat, admirand muntii maestuosi si impaduriti, crestele golase, platouri ametitoare, izvoarele jucause, pesteri, mici cascade, campurile cu ierburi salbatice cat si o mare diversitate de arbori, plante si animale!

Si-a mai fost un alt vis implinit!

---

VIZUALIZĂRI: 9369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI