Recomandabil

TIPĂREȘTE

Dupa amanari, incertitudini, renuntari si reveniri, in sfarsit, am ajuns, noi, soata si sotu', la Ranca... Motiv pentru care, sincer, multumim fenomenului AFA (useri, wm si admin), familiei Maria (le multumim SI pe aceasta cale), precum si socrilor (la care am lasat copilu'), sefilor (pentru ca ne-au aprobat cateva zile de concediu), precum si Zeului-care-tine-frigul-si-ceata-si-norii-departe-de-Ranca-in-luna-noiembrie, pentru miniconcediul excelent petrecut la Ranca, la pensiunea Valea Mariei.

Drumul, pentru cine vine dinspre est, este foarte bun, simplu, NU recomand GPS-ul (incearca sa te duca pe scurtaturi, posibil mai rau sa incurce), o harta este suficienta, de remarcat faptul ca sunt indicatoare suficiente, cam greu sa te ratacesti.

Inainte de a intra in Ranca, cam cu un km, se zareste, pe partea stanga, pensiunea. Eram asa sigur pe mine, caci, cascand gura aiurea, nu am cascat si ochii si m-am trezit fix in dreptul bucatarului, adica ratasem drumeagul catre pensiune...

La pensiune i-am cunoscut, mai intai, pe Hiena si Flocea (nu stiu cum ii cheama, asa i-am numit eu), apoi familia Maria si doamnele Mioara, Adina si Ani.

Ne-am cazat imediat, intr-o camera (nr. 4) fara repros. Acele mult dezbatute mici (zic eu) imperfectiuni, care sunt cunoscute de personal (sigur) si de catre patroni (cel mai probabil), pentru noi nu au contat si nu au "faultat" impresia generala.

Masa... eeeiii, aici e o problema. Nu ma pricep la "filozofeala", pentru a putea descrie ce se intampla pe acolo... Nu am fost incantati, ci de-a dreptul exaltati! Am ajuns la un moment dat sa solicitam portii mai mici si sa refuzam desertul... Ce mai, un adevarat festin.

Referitor la "bolborositorul" din acvariul cu pastravi, chiar daca am spus ca nu ne deranjeaza, era scos din priza atunci cand serveam masa.

Cadrul natural... ehe, de vis, impresionant, conteaza foarte mult, insa, sa ai si vreme buna, asa cum am avut noi :))).

In prima zi-lumina, am vrut sa "cucerim" Papusa (varful). Obiectiv indeplinit partial color. Am ajuns la cruce/refugiu/rulota alba cu masina, am parcat pe drumul acela lateral, am schimbat gecile subtiri, cu cele mai groase, adidasii cu ghetele, am luat cu noi apa, aparat foto, am lasat ce nu ne trebuia in portbagaj. Cheile de la masina (Dacia Logan) nu ne trebuiau, au ramas in porbagaj, am inchis portbagajul, deci... a inceput aventura! Sun la Dacia Asistenta, spun ce bou sunt, imi face legatura tanti de acolo cu un mecanic din Sibiu, ii spun si aluia ce bou sunt, primesc indicatii pretioase. Se rabateaza bancheta, apoi cu o cheie de 13 se desfac suruburile de la spatar (slava Domnului, usile erau descuiate), se scoate spatarul si... ai acces in portbagaj. "Aveti cheie de 13, sau macar una franceza (reglabila) ? " "N-am, iar daca aveam, o tineam in... portbagaj! "

Am iesit in strada, am oprit cateva masini, nu avea nimeni cheie de 13, sau macar una reglabila... Am coborat, pe langa partia de schi, pana la primele vile si am imprumutat... un patent, uraaa, de la agonie, la extaz. Am urcat la masina, mi-am tras sufletul, nu am reusit sa desfac suruburile, am revenit la agonie.

Am iesit din nou in strada, am facut cu mana si a oprit o betoniera. "N-am chei, am o ranga... Da' va duc in Ranca, unde vreti! " Buuun. Ce-a urmat? Cel mai tare montagne russe! Senzatii tari, eram intre agonie si extaz. Daca aveti ocazia, dati-va cu betoniera, sau alta magaoaie, pe serpentine, este senzational! Ajunsi la pensiune, am vorbit cu proprietarul unei Dacii papuc care repara ceva pe acolo, i-am spus ce am patit, ce credeti ca spune? "Daca sunteti cazat la pensiunea domnului Adelin, sunt OBLIGAT sa va ajut" Nu, nu era obligat sa ma ajute, nu era angajat al pensiunii, doar presta niste servicii. Am plecat cu papucul, am rezolvat problema, am revenit, finalmente, la extaz...

A doua zi-lumina, cu cheile masinii in buzunar (desi soata, draga de ea, insista sa mi le leg de gat), am ajuns pe Papusa. Doar eu. Nevasta-mea a renuntat, avea crampe datorita marsurilor fortate din ziua precedenta. Urcus 35 de minute, pauza si poze 5 minute, caborare 15 minute.

Am mai mers vreo 10 km (cu masina) spre Obarsia Lotrului, peisajul este senzational, dar trebuie mers cu atentie, nu sunt marcaje, indicatoare, parapeti.

A treia zi-lumina am vizitat Pestera Muierilor. Foarte frumos, atat in pestera, cat si imprejurimile. Greu de descris, eu nu ma prea pricep, pur si simplu, trebuie mers si vazut. De acolo am mers la Targu Jiu, unde am vizitat si fotografiat monumentele lui Brancusi. Nu pot spune ca mi-a placut orasul, am remarcat insa ordinea si curatenia din cele doua parcuri.

Per ansamblu, a fost un sejur reusit si, foarte probabil, vom reveni la Ranca.

---

VIZUALIZĂRI: 1695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI