Slunj Rastoke - Pestera Barac - Lacurile Plitvicka

TIPĂREȘTE

Nu am un talent de mare povestitor, dar o sa incerc, atat cat ma pricep, sa povestesc cate ceva despre aceste minunate locuri din Croatia.

Am ‘batut” Croatia timp de 8 zile de la un capat la altul: Zagreb-Plitvicka-Trogir-Split-Opatjia-Moscenika Draga-Pola-Porec-Rovinj si pot sa spun ca cel mai mult mi-a placut zona Slunj Rastoke - Plitvicka Jezera si statiunea Moscenika Draga (despre care o sa povestesc intr-un alt review).

Citisem despre Slunj cateva cuvinte cu ceva timp inainte de a pleca si ne propusesem sa innoptam aici doua zile.

Am venit pe autostrada de la Zagreb pana la Karlovac (54 km) si apoi am continuat inca 51 km pana la Slunj, pe un drum national, foarte bun, dar, doar cu cate o banda pe fiecare sens, unde cu greu puteai sa depasesti pentru ca erau multe curbe si linie continua; insa nu ne-a deranjat foarte tare pentru ca e o zona frumoasa de deal, cu multa verdeata.

De cum am intrat pe acest drum, au aparut pensiuni, care mai de care mai frumoasa, cu multe flori si in fata fiecareia era scris: Zimmer-Rooms-Camere, semn ca, pe langa turistii nemti, austrieci, italieni, sunt si multi romani care frecventeaza zona.

Am ajuns la Slunj, dar nu ne era foarte clar pe unde gasim acea zona pe care noi o vazusem in poze, asa ca am oprit in centrul micutei localitati si am inceput sa exploatam zona.

Am realizat imediat ca zona Rastoke e undeva in partea dreapta din drumul principal, unde parca era o alta lume. Superb... O zona care face “avanpremiera” lacurilor Plitvice, cu o vechime de peste 300 de ani, cu multa verdeata, mini-cascade care “se revarsa” printre multe casute de lemn in care se macina si in prezent malai si in care te poti si caza. Acest patrimoniu etnografic si arhitectural este din 1969, monument cultural.

In cele 15 minute cat ne-am plimbat, “am ochit” si un restaurant, despre care citisem ca serveste un foarte bun pastrav, asa ca ne-am decis imediat sa mergem sa ne cautam cazare si apoi sa revenim sa servim cina.

Initial am vrut sa ne cazam in zona Rastoke, dar pentru ca multe din pensiuni pareau ca si-au inchis potile, am urcat putin in Slunj, unde speram sa gasim ceva acceptabil ca pret si curat.

Am prospectat piata si ne-am oprit in fata unei vilute cu doua etaje, extrem de ingrijita si normal, cu multe flori.

Gazda, care vorbea foarte bine limba engleza, extrem de amabila ne-a aratat camera si ne-a spus ca ne costa 28 euro/noapte sau 200 Kune. Am acceptat si ne-am cazat la familia Ivsic.

Camera nu era foarte mare, dar era extrem de curata, dotata cu doua paturi alaturate, o masa cu 2 scaune, dulap, TV cu posturi in limba germana, o terasa acoperita cu o masa si scaune. Baia era mare, la fel de curata si avea tot ceea ce e necesar: prosoape, sapun, sampon. Micul dejun nu era inclus, insa pe noi acest aspect nu ne-a interesat.

De cate ori am avut ocazia sa ne intalnim cu gazda noastra, de atatea ori s-a oferit sa ne serveasca cu o cafea sau un ceai.

Am descarcat bagajele si am plecat sa servim masa la restaurantul Petro. Locatia e la fel de frumoasa ca toata zona Rastoke: multa verdeata si flori, masute din lemn si susurul raului, care reuseste sa te destreseze si sa-ti faca servirea mesei si mai placuta.

Restaurantul are in dotare o mica pastravarie din care poti sa-ti alegi pestele dorit. Noi n-am facut acest lucru, doar am cerut cate doi pastravi, cartofi copti, usturoi si bere. Waw... si acum savurez (doar cu aducerea aminte) acel peste. Comandasem cate doi pesti fiecare pentru ca eram destul de flamanzi, dar n-am crezut ca portiile pot fi atat de mari! Totul ne-a costat 163 kune (cam 23 euro), dar a meritat.

In urmatoarea seara am servit tot aici cate un ceai de fructe (6 kune) si am platit o ora de internet, folosind computerul lor.

Din pacate Croatia “sta” rau la capitolul internet; sunt putine zone in care gasesti wireles free, iar unde gasesti contra-cost, merge destul de greu.

Dupa ce am servit masa, am fost la un barulet in zona unde am savurat un ceai, apo ne-am indrepta usor-usor spre locul de cazare. Chiar daca era luna septembrie, afara era destul de racoare, insa aerul de munte si linistea din aceasta zona “ne-au mers” la suflet.

Am admirat toate cutile oamenilor, foarte ingrijite, cu multe flori, cu lemne frumos stivuite, dar nu incuiate, fara garduri si ne-am intrebat daca exista infractionalitate in aceasta zona.

Pentru a doua zi ne propusesem sa vizitam Plitvicka Jezera, dar socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ: de pe la 4 dimineata a inceput sa ploua si sa tune, iar dimineata cand ne-am trezit, in afara de ploaie, am constatat ca era si foarte frig afara: 4 grade Celsius. Am vorbit si cu gazda si ne-a spus ca au anuntat ploaie toata ziua, deci plimbarea noastra la lacuri era compromisa.

Dar ce sa facem o zi intreaga? Am plecat totusi cu masina, sa ne plimbam prin zona, in speranta ca gasim ceva de facut. Si am gasit: pestera Barac, despre care nu citisem nicaieri. Ne-am zis: daca nu putem sa vedem zona lacurilor, macar putem sa vizitam aceasta pestera.

Din drumul national (Zagreb-Split) care merge spre Plitvicka, se face stanga (sunt multe indicatoare) si se merge spre pestera pe un drum asfaltat printre dealuri (unde se practica ciclismul).

In Croatia sunt multe pesteri, dar, doar 13 sunt deschise pentru vizitatori.

Pretul unui bilet este 50 kune, iar pentru copii, studenti si pensionari, biletul este mai ieftin.

Ghida ofera toate informatiile in mai multe limbi: engleza, germana, italiana si croata.

Dupa ce ne-a oferit fiecaruia cate o casca de protectie, aceasta a inceput sa ne ofere informatii despre pestera: sunt in fapt 3 pesteri in locatia respectiva (muntele Barac), dar se viziteaza doar una, pentru ca a doua este inundata, iar a treia are o intrare foarte abrupta.

Temperatura in pestera este de 10 grade C tot timpul anului. A fost deschisa pentru prima data vizitatorilor in 1892, dar in cel de-al doilea razboi mondial a fost abandonata si s-a redeschis in iulie 2004.

Pestera are mai multe incaperi: holul Guano, Picioarele elefantului, Cheile Dragonului in care se gasesc stalactite si stalagmite si de cate 10 m, oase ale ursului de pestera, oase umane, ceramica si piese din bronz.

Pestera se poate vizita doar in sezonul de vara:

-aprilie si octombrie: vineri, sambata, duminica intre 10 si 16

-mai, iunie, septembrie: zilnic intre 10 si 18

-iulie si august: zilnic intre 09 si 19.

Am plecat de la pestera si ne-am oprit sa mancam la Camping Grabovac (scria ca au wireles free). Preturile erau rezonabile, dar mancarea a lasat de dorit: supele erau din acelea de la plic, iar pizza cu fructe de mare era foarte sarata.

Ne-am multumit cu ceea ce n-am putut sa mancam si am plecat spre locul unde eram cazati, cu speranta ca a doua zi nu o sa mai ploua si o sa reusim sa vizitam si lacurile Plitvicka.

Si asa a fost!

Am plecat spre Plitvice (32 km) si la ora 8.30 eram deja in parcarea nr 1 (sunt 2 parcari) si afara erau 12 grade si soare.

Este cel mai mare Parc National din Croatia (sunt 8 in total), are o suprafata de 296,45 km2. Este Parc National din 1949 si din 1979 in Patrimoniul Unesco.

Parcarea costa 7 kune/ora si va recomand sa nu parcati in alte locuri, pentru ca am vazut multe masini ridicate de catre politie, iar amenda este usturatoare.

Indiferent de traseul ales in interiorul parcului (sunt 10: unele mai lungi, altele mai scurte), pretul unui bilet de intrare este 110 kune pentru un adult in perioada 01 aprilie-31 octombrie si 80 kune in perioada 1 noiembrie-31 martie. Pentru copii pretul este la jumatate. Exista si bilete pentru 2 zile: 180 kune in sezonul mai scump si 130 in sezonul mai ieftin.

Am observat ca parcul nu este imprejmuit (inchis) si sunt multe locuri in care se poate patrunde usor din sosea (gratis), dar nu sunt sigura ca nu sunt camere de luat vederi. Probabil ca, daca era in Romania, jumatate dintre vizitatori ar fi intrat fara sa plateasca.

Noi am ales un traseu mai lung (cred ca H), care era estimat a se parcurge intre 4 si 6 ore. L-am parcurs in 3 ore si jumatate si am mers normal.

In pretul biletului este inclusa o plimbare cu vaporasul si una cu trenuletul (e mai mult un autobuz cu mai multe vagoane). Pe trasee exista locuri unde se poate manca contra cost, deasemenea se poate bea o cafea sau un suc.

Va recomand sa aveti incaltaminte adecvata (pantofi sport, ghete, exclus pantofi cu toc), o bluza mai groasa, o pelerina de ploaie (e zona muntoasa) si apa (cu atat mai mult daca alegeti un traseu mai lung).

Parcul... parca nu exista cuvinte ca sa pot sa-l descriu: minunat, fascinant... Paradis!

Cascade, munti, copaci, verdeata, lacuri cu o apa turcuaz in care isi duc viata multi pestisori, mici pesteri.

Traseele te plimba printre toate aceste frumuseti, te lasa sa respiri acel aer curat, iti incanta privirea cu imagini care mai de care mai minunate.

Totul este foarte bine pus la punct si ingrijit. Cosuri de gunoi am vazut la tot pasul si n-am vazut gunoaie aruncate la intamplare.

Bineinteles ca nu o sa scapati nici aici de turistii asiatici care fotografiaza fiecare firicel de iarba si pe care trebuie sa-i ocoliti, deoarece potecile sunt inguste.

La scurt timp dupa ce am revenit din concediu, o prietena mi-a trimis un pps. cu titlul “Asa arata Paradisul! ” si erau poze facute in Parcul National Plitvice.

E un loc pe care trebuie sa-l vedeti macar o singura data in viata!

O sa las pozele sa descrie tot ceea ce n-am reusit eu sa redau in aceste randuri.

---

VIZUALIZĂRI: 10248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI