Regina Poitiers, un hotel cam rece

TIPĂREȘTE

29 septembrie 2010. Zgribulit dupa un periplu la Paris, (unde te puteai cel mai bine incalzi doar daca intrai in magazine sau muzee dar nicidecum in hotel), si apoi la Bressuire, (unde gazada noastra facea si ea niscaiva economii energetice pentru ca... “merde! ”... frigul asta al naibii a venit ceva mai devreme in acest an), iata-ne pornind inspre Poitiers, loc de unde Monica si Mihai aveau sa plece spre Paris si-api spre Cluj iar eu aveam sa mai raman inca o zi in acest oras ca sa admir celebra biserica Notre Dame la Grande. Se pare ca in acest concediu un front de aer rece s-a aciuit desupra capului meu si nu m-a mai parasit decat atunci cand am ajuns din nou acasa. Norbert, gazda noastra, ne asigura ca intr-o ora vom fi la Poitiers, dar de-abia parasim orasul Bressuire, ca un convoi greu blocheaza intrega circulatie. Nervi, claxoane, 50 de masini merg ca melcul in urma lui si noi dupa ele. Vom rata TGV-ul…. Norbert insa cunoaste bine zona si la Parhenay, in timp ce convoiul foloseste soseaua de centura, el intra in tromba prin oras, cam pustiu la acea ora, trece si peste doua sensuri interzise si iata ca apare in fata convoiului la iesirea din oras!! Rasuflam usurati, am recuperat timpul pierdut. La Poitiers, imi zic eu in sinea mea, voi cautra cel mai scump hotel si voi ruga receptionera sa dea drumul la incalzire, si sa-mi faca “sauna uscata” in camera! Ajungem in gara, tinerii pleaca, eu cu Norbert intram in hotel Regina unde sper sa fiu tratat ca un print. E-un hotel de 2 stele, incadrat intre alte doua hoteluri de 2 stele, am de unde alege. Receptia e mare, eleganta, restaurantul asisderea, camera e superba. Pretul? 45 de euro camera (mai scump ca la Paris), 7 euro micul dejun si 0,90 euro taxa turistica. Ma cazez si pornesc in recunoastere. Orasul e situat pe-o colina, urci niste scari, si-apoi incepe in fata ochilor tai sa se perinde un spectacol ciudat…Monumente, corpuri de cetati la umbra carora au rasarit terase si cafenele, bastioane, castele in spirala dar si teatre moderne si mediateci colorate, sali de spectacole, o impozanta primarie, in fata careia are loc tocmai o greva. Intru in vorba cu un grevist ”noi n’avem treaba cu Guvernu’, zice el, ci cu Uniunea Europeana, auzi dom’le, vor sa ne-ncarce "pe cocoase" inca doi ani de munca!! …Pentru ce? ca sa platim ajutorul social puturosilor aia de negri, arabi si DOM-TOM-isti care umfla degeaba, luna de luna, banii din ajutorul social? ”Ajung in piata centrala, printre case in stil germanic a caror fatada e-ascunsa dupa “x”uri gigantice de lemn, ca niste schele de la o cladire in plina constructie, precum mai vezi si la Strassbourg sau in Alsacia si Loreana. Piateta centrala e mai degraba circulara, senzatie imprimata de ovalul bisericii aflat la mijloc. Piateta adaposteste doua mari edificii, biserica Notre Dame la Grande si Universitatea de stiinte juridice si social-economice. Vezi multi tineri studenti in jur ce imprima acestui loc un aer tineresc gen "centrul Clujului" sau a gen" imprejurimile Sorbonei". Zaresc un magazin de prezentare turistica unde pe langa carti pastale, pliante si postere, albume si atlase cu atractiile orasului gasesti si artizanat inscriptionat cu simbolul orasului. Gasesti canite, farfurii, scrumiere, calendare, pipe, tricouri, bascute si multe, multe alte obiecte de suvenir ce poarta pe ele silueta bisericii Notre Dame. Cred ca-n Poitiers si pe hartia cerata de ambalat marmelada gasesti desenul bisericii.

Notre Dame la Grande a fost cosntruita in sec XI si terminata in al XVI-lea secol. Fatada sa, minunat sculptata, se constituie intr-o capodopera a umanitatii, stai, stai si nu-ti vine sa-ti mai dezlipesti ochii de pe garguii, animalele schimonosite, fantasmele de creta, ingerii ce te poarta in rai sau cei 12 apostoli incrustati adanc in calcarul de deasupra intrarii principale, strajuita de doua elegante turnuri conice.

Am intrat si in curtea Facultatii de Stiinte juridice, ce sta use-n use cu biserica Notre Dame, studentii au o super-mediateca si o cantina gen “impinge tava” cu un regim de plata preferential, cu reduceri de pana la 60-70 % din produsele ce-le gasesti ceva mai incolo la multitudinea de mici bistrouri sau restaurante din jurul bisericii. Exista in acel perimetru si o agentie imobiliara ce inchiriaza “studio-uri” sau mansarde ieftine, la 250-500 euro pe luna la 1-2 studenti. Din piata Notre Dame, poti porni cu autobuzul nr 1 spre Futuroscope, intoarcerea e in aceeasi zi, dar acolo la Futuroscope, ai nevoie de cel putin 4-5 ore de zabava.

Stilul arhitectonic al bisericii e roman, biserica a fost inca din timpul constuirii sale dedicata “Santei Mariii Maggiore”, dar intr-o firida inalta din interior exista si o statuie dedicata Ioanei d’Arc. Interiorul e sobru, inveselit pe ici-colo doar de niste vitralii, aparute ceva mai recent si de statuia Sfiintei Marii cu Pruncul in brate ce e mereu luminata din spate de un nimb de raze, gratie unui perete de sticla al bisericii pe unde lumina se strecoara nestingherita. Dupa aceasta biserica s-au mai inspirat si altele…cea din Bordeaux, Angouleme sau Perigueux. Recent, biserica afost dotata si cu o gigantica orga si cu un cor bisericesc.

Dar, orice biserica ce se respecta are si o lagenda…iata legenda miracolului cheilor.

In anul 1202,15.000 de englezi erau sub zidurile cetatii Poitiers, cu intentia vadita de a o asedia si a jefui toate comorile de aur si argint ce se aflau in biserica. Un preot cumparat cu bani grei de englezi trebuia sa le predea englezilor cheile cetatii, cheie care se gasea intotdeuna sub perna primarului din Poitiers. Cand, dimineata, preotul batu la usa primarului pentru a-i cere cheia cetatii, acesta constata ca cheile nu se aflau sub perna, dar, banuind tradarea, chema in graba ostile cetatii, care alungara asediatorii. Dupa ce pericolul a trecut intreg orasul intra in biserica sa multumeasca divinitatii pentru protectia acordata si nu mica le fu mirarea sa gaseasca cheile cetatii in mainile statuii ce-o reprezenta pe sfanta Maria cu Pruncul.

La hotel Regina m-am simtit ca un print rasfatat in bratele unie regine pana cand s-a lasat seara. Si in camera temperatura a inceput din nou sa scada vertiginos spre 9-10 grade Celsius.

Iubesc Franta dar il urasc pe mr. Celsius!

N-are rost sa va mai zic ca in acest septembrie rece in nici un hotel din Europa (Franta, Austria, Italia, Ungaria) n-am gasit nici macar un calorifer cald…Asa cum priveam acum hotelul Regina cu ochii mintii, parca imi inchipuiam ca acesta, pe vremuri, nu era altceva, fiind si vecinatatea garii, decat un abator de animale, iar camera mea era camera frigorifica a abatorului. Carcasele de carne erau probabil atarnate acolo sus, in tavanul camerei mele, de niste carlige grele pana ajungeau sa se-acopere de o crusta fina de zapada, brrr…, apoi erau incarcate in vagoane frigirifice si expediate spre Halele din Paris si-apoi directionate direct in burtile flamande ale parizienilor. In acea noapte, care se pare c-a fost polul frigului intregului meu turneu “de placere” prin Europa, am pus pe mine cam tot ceea ce era moale si cald in camera, ma gandeam chiar sa scot mocheta de sub pat si s-o pun si pe ea peste mine. La fiecare doua ore ma sculam si faceam cate 20 de flotari si beam cate o ciocolata calda, caci la baie aveam totusi apa fierbinte. Asteptam cu nerabdare zorii zilei si visam deja la TGV-ul incalzit ce-avea sa ma transporte de la Poitiers la Metz, unde amicul meu Feri avea sa ma astepte si sa ma duca mai departe, la el acasa, la Frankfurt…I-am telefonat din timp ca sa ma astepte cu 40 de grade Celsius in camera…si c-un ceai fierbinte dres c-un degetar de rom Jamaica. Sau chiar doua….

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2568 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI