Spre varful Retezat

TIPĂREȘTE

Ce poti face intr-un sfarsit de saptamana de noiembrie (06-07.11.) in care se anunta vreme frumoasa (temperaturi neobisnuit de mari si cer senin pentru aceasta perioada) si esti iubitor de munte? iti programezi o tura in Muntii Retezat, masiv aflat relativ aproape de Timisoara.

Ne trezim la ora 3.30 asa incat la ora 4.30 pornim pe traseul Timisoara - Lugoj - Caransebes - Sarmisegetusa. Din satul Cornesti cotim la dreapta spre Raul de Mori, unde lasam in dreapta drumul ce duce la Gura Zlata si o luam spre stanga pe sub Cetatea de Colt spre statiunea Rausor. Datorita drumurilor bune timpul de parcurgere pana aici este de 2 ore si 20 minute. Suntem la altitudinea de 1300 m.

Lasam masina la baza partiei de ski, ne echipam corespunzator acestui tip de tura (bocanci cu talpa groase si haine calduroase caci e totusi noiembrie si la 7 dimineata sunt 4 grade Celsius) si pornim la drum. Indicatorul aflat aici ne spune ca traseul spre Vf. Retezat se parcurge in 3 ore, dus. Ne-am propus urmatorul traseu: Rausor - Lacul Stevia - Saua Lolaia (marcaj dunga rosie); Saua Lolaia - Vf. Retezat - Saua Lolaia - Culmea Lolaia (marcaj dunga galbena); Culmea Lolaia - Rausor (marcaj cruce albastra). Altitudine maxima 2485 m (Vf. Retezat), diferenta de nivel de 1200 m.

Pornim prin padurea de molid ce urca sustinut spre ruinele vechiului adapost Stevia. Aerul rece face pasul vioi, in padure este o liniste deplina, in noiembrie natura si-a luat o binemeritata pauza. Doar clipocitul vesel al paraului ne insoteste si acesta doar pana castigam inaltime si ajungem la ruinele vechiului adapost. Traversam paraul nu inainte de a ne aproviziona cu apa, caci urmeaza un traseu de creasta unde apa se gaseste mai greu. Pana aici am mers 2 ore. Este ora 9.30.

La acasta altitudine padurea lasa loc jnepenisului si ajungem in prima caldare glaciara, cea mai de jos. Perspectiva se largeste, valea se deschide, in stanga ne insoteste Culmea Valereasca iar in dreapta Culmea Lolaia. In fata se zareste piscul semet al Vf. Retezat, in dreapta acestuia, ceva mai mic Vf. Prelucele (2281 m). Drumul isi croieste drum printre jnepeni, parca e un labirint si in treisferturi de ora ajungem la o bifurcatie: spre dreapta drumul continua catre lacul Stevia, cuibarit la baza peretelui nordic al Vf. Retezat, iar spre stanga spre Culmea Lolaia. Alegem cea de-a doua varianta pentru ca pe parcursul traseului nostru vom vedea oglinda lacului de la diferite altitudini.

Din acest moment ajungem in lumea aspra a stancariilor, bolovani mari si mici, lespezi ascutite ne ingruneaza mult ascensiunea, toate intr-o dezordine care arata ca acum multi ani ghetarii au avut mult de lucru pe aici. Dupa o usoara coborare intram intr-un urcus obositor peste pietre, dar castigam rapid altitudine si ajungem in Saua Lolaia (2225 m). Este ora 11.45. Ne intampina un corb, ce sta in varful unei momai (adunatura de pietre in forma de con, folosite de ciobani pentru marcarea traseelor si preluate de cei ce marcheaza traseele turistice) si croncane nelinistit ca cineva i-a tulburat linistea si-i violeaza teritoriul.

Diferenta de nivel de 900 m si timpul trecut pana aici (4 ore) ne induc o oboseala accentuata, insotita de respiratie accelerata si un puls accelerat. Concluzie: se impune o pauza. Dupa ce ne linistim, stomacul este cel ce isi cere drepturile asa ca umblam la bunatatile din rucsac. Urmate evident de putina ciocolata caci muschii nostrii functioneaza cu glucide. Fotografiile ne mai iau si ele ceva din pretiosul timp asa ca nu mai pierdem nici o secunda si pornim la drum.

Urmeaza portiunea finala, un ultim urcus dar foarte solicitant. Pentru ca strabatem altitudini inalte si suntem pe versantul nordic, putin expus razelor de soare, portiuni de zapada si gheata ne pun la incercare conditia fizica. De aici se vede Lacul Stevia (2060 m), vara cu ape verzui, azi cu marginile inghetate, neprimitor. Pauzele sunt mai dese, mai lungi, dar in final razbim si suntem pe Vf. Retezat (2485 m). Varf e un fel de a spune, este un mic platou, de unde vine si denumirea sa. Timp de parcurgere pana aici 6 ore. Este ora 13.00.

Peisajul de aici iti taie respiratia:

- spre sud: Lacul Gemenele, jos la baza Rezervatiei Stiintifice, deasupra lui parca suspendat Lacul Negru, cu ape de un verde inchis spre negru ce tradeaza adancimea mare (24 m) iar mai in staga si mai sus Lacul Stirbului cu luciul apei inghetat; vara in apele sale se oglindeste peretele abrupt al Vf. Judele (2334 m), varf cu reputatie sinistra pentru mine, in luna iunie anul acesta cand am fost acolo o turista din Ungaria si-a pierdut viata alunecand pe o portiune cu gheata; la dreapta de Vf. Judele brazdeaza cerul Vf. Sesele Mari (2295 m) si Vf. Sesele Mici (2278 m).

- spre est: aici privirea ne este delectata de perlele acestor munti de la stanga spre dreapta Vf. Mare (2463 m), Vf. Papusa (2508 m), Vf. Peleaga (2509 m) cu spectaculoasele Colti ai Pelegii, Vf. Bucura II (2372 m) si Vf. Bucura I (2433 m); planul nostru era sa ajungem si pe acest ultim varf, sa fotografiem de sus lacurile Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica, Taul Agatat si Taul Portii, dar din lipsa de timp am renuntat pe parcurs.

- spre nord se vede Culmea Lolaia, pe care urmeaza sa coboram, in plan indepartat depresiunea intinsa a Tarii Hategului, fiind o zi senina privirea razbatea pana hat departe, exemplu fiind dealul Uroi care este in partea de nord a orasului Simeria.

Recomandare pentru cei ce doresc sa faca fotografii reusite la munte - toamna aerul este mult mai curat, mai putin incarcata atmosfera si daca aveti noroc de vreme buna reusiti sa realizati fotografii foarte bune, cu vizibilitate pe intinderi mari. Astfel noi am vazut si muntii vecini: Tarcu si Parang.

Fiind toamna tarziu si stiind ca la ora 18 se intuneca, ne vedem nevoiti sa intrerupem admirarea frumusetilor de pe varf si sa pornim pe traseul de intoarcere. Este ora 13.35. Coboram inapoi in Saua Lolaia pe acelasi traseu, de unde tinem Culmea Lolaia. Traseul incepe cu un mic urcus pe varful sudic al Lolaii (2278 m), de aici incolo este o coborare continua pana la altitudinea de 1760 m. Acest traseu este presarat cu o multitudine de pietre, bolovani, lespezi de dimensiuni variate peste care esti nevoit sa treci dupa modelul caprelor negre. Efortul prelungit de peste zi incepe sa-si spuna cuvantul, oboseala se instaleaza rapid si picioarele incep sa nu ne mai asculte. Parca calcam din pod, nu mai aveam mersul sprinten de dimineata. Vorba poetului " Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa ".

Cam in dreptul indicatorului ce ne indica coborarea spre dreapta la Cabana Pietrele (arsa in anii '90 va mai puteti caza doar la casute) vom merge spre stanga pe traseul Curiosilor. Este ora 16.35 si indicatorul spune ca avem de parcurs 1 ora si 45 minute.

Pentru ca mergem din nou pe un versant nordic, avem din nou dificultati cu mentinerea echilibrului pe o portiune de zapada si gheata, nu pe stanca ca pana acum ci pe iarba culcata. Trecem si de zona aceasta si intram intr-o zona cu iarba foarte inalta si mesteceni razleti ce e parcursa in slalom larg si reintram in padurea de molid. Cararea se transforma intr-un drum forestier ce pare abandonat, care ne scoate la capatul de sus al partiei de ski din statiunea Rausor. Ultimii metri ii strabatem pe bezna, noroc cu cerul senin plin de stele care ne face sa lasam in rucsac cele doua lanterne pe care le-am luat cu noi pentru orice eventualitate. Este ora 18.15 si ajungem la masina, obositi dar fericiti ca am fost acolo intr-o zi atat de frumoasa.

P. S. Pe drum discutam cu sotul meu de ce nu prea urca lumea pe munte si cand spun munte ma refer la trasee greu accesibile, fara sosele, fara telecabine sau alte facilitati, nu Valea Prahovei sau altele asemenea. Nici in aceasta tura si nici in cea facuta in iunie anul acesta nu am intalnit mai mult de 10 persoane sus pe creste. Un raspuns ar fi lipsa facilitatilor de cazare (cabane sau pensiuni putine la distante mari una de alta si la altitudini mici). Un alt raspuns ar fi ca e greu pe munte, omul contemporan prefera comoditatea conferita de civilizatie (concluzie la care am ajuns cand eram rupti de oboseala la sfarsitul traseului). Ma opresc aici ca altfel intram pe teritoriul filozofarilor turistice.

In incheiere va recomand muntele in general, Muntii Retezat in special pentru frumusetea lor aparte, pentru lacurile glaciare ca niste nestemate. Zile insorite sa aveti pe oriunde umblati!

---

VIZUALIZĂRI: 11284 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI