Coşmar

TIPĂREȘTE

Review Praga

Călătorule care poposeşti în oraşul de pe Vâltava, dacă nu vrei să-ţi strici buna dispoziţie creată de splendida panoramă pragheză, încearcă prin orice mijloace să nu înnoptezi în pensiunea Berg. Ai şansa de a scăpa de o experienţă de coşmar pe care noi am trăit-o la propriu.

O să întrebi cum am ajuns acolo? Ca toată lumea, prin internet. Dacă vezi site-ul, ai impresia că totul arată acceptabil, deşi lipsa unor informaţii mai amănunţite despre serviciile oferite la o pensiune de 3 stele ar trebui să-ţi dea de gândit, dar de, mintea românului de pe urmă…

Odată ajuns acolo lucrurile se precipită şi începi să realizezi la propriu în ce ai intrat: Accesul se face prin…garaj, uşa nu e pentru uzul turiştilor, în parcare eşti înghesuit în aşa fel încât nu poţi deschide uşile maşinii, parcă s-ar teme să nu fugi. La prima vedere gazdele par de treabă , ulterior însă începi să te întrebi dacă nu au probleme cu mansarda.

Din păcate, abia după ce vezi camerele te iei cu mâinile de păr. Mirosul de vechi şi stătut te ia de la uşă, mobila stil de pe internet se transformă în vechituri ce stau să cadă (nu, nu e o figură de stil, în cea de a doua noapte m-am trezit efectiv pe jos într-un zgomot infernal, nevastă-mea ţipa neştiind ce se întâmplă, apoi până dimineaţă am transpirat încercând să repar patul, după care dormeam iepureşte, căutând să nu mă întorc de pe o parte pe alta).

Ce să mai vorbesc despre preşurile jegoase din baie, despre perdelele negre, florile de plastic cu praful de două degete, crăpăturile din tavanele nezugrăvite de cine ştie când, televizorul care nu prindea decât trei posturi, toate în cehă etc.

Pe lângă toate acestea indivizii sunt de o cărpănoşenie dusă la limită. Automatul de scară ţine lumina aprinsă pentru primele trepte apoi intri într-o beznă absolută pentru două etaje. Lumina se stinge la ora 10 seara când se închide şi aşa-zisa recepţie. Dacă nu vrei să te culci, n-ai decât să orbecăi prin curte. Am cerut într-o seară puţină gheaţă şi pahare: nu există. Acces la bucătărie, frigider: nici pomeneală.

Dar cel mai năucitor este micul dejun. Greşeala noastră fost să-l întrebăm ce conţine şi să-i dăm banii în avans. Am primit asigurări că este un mic dejun continental consistent. Surpriza a apărut a doua zi dimineaţă, când am constatat că se reduce la o felie grasă de mezel, una străvezie de brânză şi o jumătate de ou. Dacă vrei ceva de băut n-ai decât să freci la un ness, cafeaua nu s-a inventat încă pentru Berg.

Nu-i de mirare că ne-am hotârât să renunţăm la el. N-a fost nici o problemă doar că omul n-a mai vrut să ne dea banii înapoi. De aici scandal, ceartă, ameninţări cu reclamaţii, cu poliţia etc. Într-un sfârşit, între lăcomie şi frică, a catadicsit să ne dea 20 de euro înapoi din cei 80 plătiţi; cică 1 euro pe zi era micul dejun restul era pentru parcare. Care parcare, că nu se pomenea de plata parcării nicăieri?!. Şi pe urmă ce mic dejun găseşti în lumea asta la 1 euro în afară de Berg ? Da' ce, vă credeţi la Hilton?, ne-a replicat personajul.

Aşa că în ultima zi am plecat cu noaptea în cap doar să ne vedem scăpaţi de acolo. Şi când te gândeşti că pe site scrie „A stylish restaurant and comfortable lounge” şi “WiFi access” iar la final “The family-like atmosphere and excellent service provided by our staff- that is the assurance of a fully enjoyable stay for all our guests in Prague.” Glume proaste. V-am spus cum e cu restaurantul iar wi-fi există doar în imaginaţia lor. După scadalul cu patronii ne-am lămurit şi în legătură cu atmosfera şi staful care oricum e alcătuit tot din cei doi Berg.

Concluzia: Să nu credeţi fără rezerve în ce vedeţi pe internet. Căutaţi review-uri despre locaţia respectivă şi citiţi cu atenţie ce spun oamenii. Dacă părerile sunt preponderent bune puteţi rezerva liniştiţi. Dacă nu există păreri, se ridică un mare semn de întrebare. Mai bine căutaţi altceva.

---

VIZUALIZĂRI: 1979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI