Eagle's Nest [Kehlsteinhaus] - 'Casa de ceai' a lui Adolf Hitler - 12 vieti sacrificate

TIPĂREȘTE

Daca nu ai langa tine pe cineva care stie locurile sau nu te-ai informat dinainte de plecare, treci usor pe langa acest obiectiv turistic fascinant.

Plecarea catre Eagle's Nest se face dintr-o parcare imensa aflata la mica distanta de Berchtesgaden -localitate in care se ajunge din Salzburg cam in 45 de minute. Din directia opusa, din Munich se ajunge cam in 2-3 ore.

Obiectivul, fiind asezat pe un pisc inalt se viziteaza din luna mai pana in luna octombrie, pe timpul iernii drumul fiind inchis.

Am ajuns intr-o zi insorita de octombrie, in drumul nostru catre Octoberfest. Am admirat parcarea imensa, peroanele curate cu informatii afisate peste tot, casa de bilete unde asteptau in ordine zeci de turisti sa ia bilete si apoi sa vina autobuzele care urcau la Eagle's Nest.

Nu-mi amintesc cat a costat biletul de autobuz dar daca ar fi fost foarte scump imi aminteam cu siguranta!

Am urcat in autobuzele speciale doar atatia cati am avut locuri pe scaune. A plecat un singur autobuz din trei cate venisera si abia urcand am realizat de ce.

Drumul ingust are 4m latime. Pe el incape un singur autobuz si, intr-un singur loc, autobuzul care urca se intalneste cu cel care coboara. Ei bine, se intalnesc acolo, unde drumul se lateste un pic, la ora fixa! In rest, peisaje ametitoare, turisti (mai ales turiste) care se roaga cu voce tare pentru sanatatea soferului, curba in "ac de par" unde autobuzul se intoarce 180 de grade si unde inchizi ochii pentru ca rotile sunt inca pe sosea dar caroseria cu noi cu tot atarna deasupra prapastiei.

Peisajul de o frumuseste inimaginabila, eram la altitudinea de unde plecau parapantisti care apoi ne insoteau o vreme in zbor lin.

Ajungem in sfarsit - spre bucuria prietenului nostru care era in pragul unui atac de panica - in parcarea de langa intrarea in tunel.

Cred ca este momentul sa spun cat imi amintesc despre acest obiectiv impresionant.

A fost construit sub comanda lui Martin Borman pentru a 50-a aniversare a lui Adolf Hitler. Constructia intregului obiectiv a durat 13 luni, a fost construit cu sute de muncitori evrei si a costat viata a 12 dintre ei. Drumul urca -pe verticala - 800 de m. Este sapat in stanca. Se mai numeste "casa de ceai " si se pare ca totusi Adolf Hitler nu a vizitat-o de prea multe ori si doar pentru scurte perioade de timp. Pana in parcarea unde am ajuns, unde trebuie sa te informezi la ce ora pleaca autobuzele inapoi, sa estimezi cam cat timp petreci in varf, la restaurant si vizitand -casa de ceai - pentru ca altfel risti sa stai doua -trei autobuze in care nu mai incapi.

Din parcare, se intra intr-un tunel imens prin care ajungi la lift. Despre lift ni s-a spus ca este construit din alama lustruita, are oglinzi venetiene si piele. Este perfect functional din ziua in care a fost montat.

Liftul urca pana intr-un hol de unde poti merge in salonul principal unde se poate vedea semineul din marmura primita cadou de la Mussolini, salon care are forma circulara iar ferestrele dau catre toate piscurile si vaile impresionante din jur.

Cladirea in sine nu spune mare lucru, pe pereti sunt imagini din timpul constructiei, imagini cutremuratoare.

Dar cand iesi, pe terasa restaurantului si apoi cobori sau urci printre stanci pe un varf ceva mai inalt esti coplesit de priveliste. Se vede Salzburg, se vad creste ale Alpilor si vai imense, soarele bate in oglinda unui lac la vreo 1500 de metri sub noi.

Nu te poti abtine sa nu comanzi ceva la restaurantul de pe terasa. Chiar daca lasi acolo cam tot ce ai prin buzunare (noroc ca mai aveam si carduri). Mancarea dar mai ales dulciurile sunt minunateeeeee. Am mancat cel mai bun tort de ciocolata din viata mea!

Ne-am plimbat pe poteci stancoase avand tot timpul peisajul acela incredibil de jur imprejur. Una din potecile care urcau ducea la un panou informativ care iti explica exact (cu poze) cum se numeste fiecare varf din Alpi pe care il vedeai din pozitia aceea. Am vazut acolo, urcand, un turist in varsta, in carje care dorea sa ajunga la panoul cu informatii. Ajunsa acasa, i-am povestit tatalui meu care nu mai iesea din casa de ceva vreme pentru ca mergea in baston...

Prietenul nostru uitase de raul de inaltime si de atacurile de panica. Nu mai conta nimic.

Locul acesta are o poveste din care mi-am amintit cate ceva.

Destul de putin dar suficient pentru a va face poate sa nu il ocoliti. Cand vezi asemenea realizari - in materie de constructie - si asemenea peisaje iti e greu sa nu impartasesti si altora.

Am coborat din nou cu liftul pe care l-am studiat mai atent, acum ca aflasem povestea lui. Parea nou.

---

VIZUALIZĂRI: 15185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI