GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Istorie plina de eroism si dragoste de tara…. cu sentimente de patriotism cam palide azi!
TIPĂREȘTEMausoleul Eroilor de la Mateiasi! 2010 august. Suntem in drum spre Moeciu unde ne ducem pentru cateva zile de concediu…...
Toti din partea sudica a tarii care vor sa ajunga pe Rucar-Moeciu –Bran trec prin mun. Campulung Muscel iar dupa 11 km de acesta se zareste superbul monument. Locul este dotat cu o parcare imensa dar deteriorata si e folosit mai mult ca popas pentru turistii aflati in trecere care doresc sa cumpere produse traditionale taranesti gen carnati afumati, branza de burduf, miere sau siropuri naturale …. Totodata poti admira peisajul local, insa daca te uiti in vale ti se ofera pe tava panorama combinatului de ciment (Holcim), investitie elvetiana, plus un matz lung (banda transportoare) pina sus in munte - acum compact si solid comparativ cu cel romanesc existent anterior plin de gauri, geamuri sparte si tabla ruginita…... Prin aceasta investitie occidentala mun. Campulung a scapat de smog intrucat filtrele elvetiene sunt de inalta calitate, populatia locala scapand astfel de furnalele romanesti de care in cretinismul nostru comunist eram tare mandri desi aruncau ci nesimtire in ochii si nasul tuturora gaze arse cu reziduuri poluante. Intreaga vale era in acea vreme acoperita de un nor imens de fum ca dupa o eruptie vulcanica…….
Ne rotim capetele si ochii prin parcare, am zarit si vreo doua tarabe gen talcioc (tipic romanesc), remarcam dezinteresul autoritatilor locale in amenajarea popasului pentru ca fiecare isi trage masina dupa cum il taie capul iar fostul beton turnat pe jos este acum mult macinat si plin de pietre …. Cativa catei blanzi ne urmeaza ca o trena de mireasa …, exista si o taraba Avon aterizata pe acolo ……dar banuiesc ca marfa e „pirat” caci o oja grena cumparata din curiozitate mi-a manjit in asa hal degetele de ziceai ca am luat gatul la cineva si apoi l-am sfartecat in mai multe bucati….
Peste toate acestea troneaza maiestuos si demn Mausoleul Eroilor de la Mateiasi, o constructie renovata total prin anii ’80 situata pe dealul cu acelasi nume (Mateiasi) si care comemoreaza vitejia ostasilor nostri din Primul Razboi Mondial (1916-1918). Din pacate jertfele au fost imense si fara efectul dorit intrucat nemtii cu armata lor „ceas” si mult mai bine dotata au reusit sa zdrobeasca rezistenta romaneasca purtata in muntii locali si oprita total dupa cum stim la Marasti-Marasesti-Oituz; aici rusii vazand invazia care venea si peste ei ne-au oferit un ajutor pretios plus ca au fost prezente si cateva detasamente frantuzesti (o informatie nedescoperita publicului in perioada comunista pentru ca deranja, dar a „rasuflat” in anii urmatori).
Urcam scarile si admiram constructia in ansamblul ei - culoarea gri deschisa si imbracamintea originala (pietre mari) …. Spre marea noastra uimire de data asta gasim muzeul deschis si in foarte buna stare. Pasim in interiorul lui dupa ce platim o taxa de acces; fiind week-end este profund animat. Nu e mare dar bine structurat, prezinta documente oficiale din acea perioada, uniforme ale soldatilor/ofiterilor, arsenal militar, poze…... apoi printr-un culoar patrundem in cea mai frumoasa incapere a muzeului - reproducerea unei scene de razboi cu ajutorul manechinelor imbracate in soldati aflati in transee plus un fototapet imens cu poza liniei frontului … imaginea n-o pot descrie total in cuvinte insa pozele va vor introduce oarecum in armosfera traita de mine acolo… Ce va pot spune e ca o tacere apasatoare ne-a urmarit si priveam uimiti si ingroziti deopotriva la scena de razboi desfasurata ……candva Reala, Infioratoare, Sangeroasa, Plina de Suferinta fizica, Deznadejde, Frica de moarte, Dor de familie, Resemnare …. nu doar Eroica!!! Am coborat apoi cateva scari intrand intr-o incapere plina cu nume gravate pe pereti (2300) ale soldatilor/ofiterilor morti in razboi. Deja ochii imi erau in lacrimi. Ca si cum sufletul nu ne era suficient de „incolacit” iar inima „insangerata” …. un Osuar cu Cranii si alte Oase ingramadite unele peste altele cu o candela aprinsa pe blatul ce-l acoperea …... ne-a paralizat privirea. …. Se simtea in aer Tristete si o ciudata Singuratate apasatoare …... Brusc mi-am amintit de baietelul nostru in varsta de 4 ani, copil iubit si dorit enorm cum probabil au fost Toti acei tineri neidentificati si cu ramasitele expuse azi turistilor pentru aducere aminte …... Simt ca innebunesc numai cand ma gandesc ce simtea atunci o mama cand afla ca i-a disparut fiul pe front…... !... !... Chiar si acum cand scriu aceste randuri ma simt ravasita de acele ganduri si trairi…. rememorate prin tastarea literelor…….
Dar apropo de ultimele randuri … Am constatat ca ne place sa luam doar ce vrem din eroismul popoarelor, dar prea putin din suferintele colaterale indurate … Cand analizez un eveniment istoric am invatat sa apreciez doar partial o victorie istorica si cu mari implini in plan politic pentru ca in principal gandesc: oare care a fost pretul real platit? cate jertfe omenesti au existat? , cate mame si-au jelit cu anii fiii si sotii? , cati infirmi, cata saracie si lacrimi au insemnat acel Tratat /Alianta / sau acea Pace /Reintregire de teritorii…. azi trambitate ca Mari Victorii. Nu le neg, as fi ipocrita sa nu recunosc importanta lor istorica, dar parca prea putin ne apreciem eroii neamului, parca am uitat ce-a fost in esenta, prea putin vorbim despre ororile razboiului, aplaudam cand soldatii defileaza de ziua nationala, vindem cu nonsalanta in magazinele de jucarii arme si soldati cu priviri incruntate, difuzam nestingheriti filme cu violenta fizica si impuscaturi …... dar prea putin educativ-istorice …. insa nu stim sa ne ducem copiii macar o data pe an intr-un Cimitir al Eroilor cu ocazia zilei de 1 Decembrie si sa depunem flori …... Ne bucuram insa ca nu e zi de lucru si stam acasa…... Mi-aduc aminte cand tata, absolvent de storie la Cluj (Universitatea Babes Boliay) vorbea cu atata emotie de Vlad Tepes, Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare de ma furnica pe spate…. iar in ziua de 23 August (atunci) dupaamiaza mergea cu mine la Cimititul Soldatului Necunoscut si imi tinea o adevarata lectie de istorie pe viu linga acele morminte pe care copil fiind le priveam oarecum ingrozita…... si-mi repeta „ sa nu uiti niciodata …. ”. Personal voi pastra aceasta „traditie de familie…. ; astept doar sa-mi mai creasca puiul …
Tot pentru a Nu Uita recomand tuturor filmul „Lista lui Schindler” in regia lui S. Spielberg sau Cartea „Furiosii Domnului” de Georges Blond …. Veti fi marcati cateva zile de cele vazute/citite …… Le recomand totodata tuturor politicienilor romani si straini si …... sa ne fereasca Dumnezeu sa mai retraim vreodata ce a fost; acum stiinta e mult mai avansata si armele mult perfectionate …... !!! Istoria a dovedit insa ca la cel mult 100 ani se repeta un conflict militar major, chiar mondial iar de la ultimul au trecut DEJA 65 ani ….
Am plecat spre tinta noastra turistica Moeciu cu o tristete in priviri si o tacere apasatoare care ne-a insotit tot drumul…. Cum viata insa isi urmeaza cursul am depasit usor-usor starea negativa traita, am privit cu optimism inainte …. fara insa a uita Trecutul…. mi-am strans cu dragoste la piept fiul …... si am Privit cu Incredere Inainte pentru ca …...
Visele preced Implinirile,
Speranta induce Fericire,
Curajul ne face mai Puternici,
Iubirea innobileaza Sufletul si ne face mai BUNI!!!
Pentru aducere aminte …. mergeti la Mausoleul de la Mateiasi …... iar sufletul vi se va umple cu o stare mai rar intalnita – Compasiunea!!!
Trimis de mirelutza in 16.09.10 15:34:57
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mirelutza); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
mirelutza ma bucur ca ai ajuns si tu in acest loc de suflet al romanilor dar care din pacate nu este foarte cunoscut... poare reusim noi aici sa starnim mai mult interes si la prima vedere, sper eu, am reusit un pic... foarte frumos ai scris, felicitari!
”Toti din partea sudica a tarii care vor sa ajunga pe Rucar-Moeciu –Bran trec prin mun. Campulung Moldovenesc
: Cred totusi ca este vorba de Campulung Muscel Arges. In rest un review de o sensibilitate rara. Felicitari!!!
Review de calitate, numai bun de votat.
Imi pare rau ca in 2006 am fost atat de aproape de Campulung, dar am urmat drumul la dreapta, catre Fundata.
Un review excelent! 400PMA se indreapta catre tine de la mine!
Fără să mă refer la descrierea foarte pitorescă de altfel a locaţiei ce mie mi-e foarte cunoscută, m-a impresionat pledoaria ta pentru rememorarea istoriei şi cinstirea eroilor. Din păcate sunt valori aproape străine generaţiei tinere de astăzi. Şi nu e vorba de negarea ideii de patriotism cu care cultul eroilor este confundat deseori, ci de un dezinteres cultivat chiar de la nivelul şcolii: manuale în care personalităţile istoriei sunt Andreea Esca sau Ana Blandiana, profesori titularizaţi în urma unor examene promovate cu nota 5, ore de istorie din ce în ce mai puţine, exigenţă scăzută la toate nivelele de pregătire şcolară.
În plus, cred că şi noi, părinţii, prin bunăstarea oferită copiilor noştri, îi înstrăinăm de respectul cuvenit înaintaşilor, pentru că li se pare că dintotdeauna a fost şi va fi aşa. Pe vremea când era doar un copil şi eu am încercat să-i insuflu fiul meu dragostea pentru eroii neamului şi oroarea pentru război. Acum, dacă îi povestesc despre excursiile tematice (în special cele de istorie) pe care le făceam cu şcoala, zice: "Ehe, a trecut vremea aia, fiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei şi îşi modelează preocupările în raport de acesta: pentru tine era o pasiune să citeşti, pentru mine pasiunea e calculatorul şi Internetul".
Aşa încât promisiunea ta de a ţine trează "tradiţia de familie" mi se pare lăudabilă, iar pentru noi, ceilalţi, reprezintă un frumos exemplu de urmat. Ce s-o alege de acesta în conştiinţa copiilor noştri, rămâne de văzut...
Nu prea este in drumul meu, dar daca voi trece pe aici in viitor, cu siguranta ma voi opri.
Felicitari pt review!
mirelutza. , ma crezi sau nu astazi aveam de gand sa scriu un review despre Campulung Muscel. Dar uite, vezi, nu l-am scris stiind ca o sa apara al tau, felicitari!
@mirelutza
Ca de obicei şi aici ne arăţi o fire sensibilă şi înclinaţia spre poezie.
Cât priveşte mausoleul, el nu este chiar aşa de necunoscut, precum spune sandu. 53, doar că, precum multe altele, uităm de el şi ne aducem aminte doar cu diferite prilejuri. Câţi oare nu trec pe lângă mausoleu şi nici nu-i aruncă măcar o privire? !
Uite şi eu recunosc că nu mă opresc de fiecare dată când trec pe-acolo. Noroc cu diferite evenimente, prilej cu care, în trecere, mai fac o haltă (click aici).
Sper să nu te superi dacă am să fac o precizare la cele spuse de tine:
”Din pacate jertfele au fost imense si fara efectul dorit intrucat nemtii cu armata lor „ceas” si mult mai bine dotata au reusit sa zdrobeasca rezistenta romaneasca purtata in muntii locali si oprita total dupa cum stim la Marasti-Marasesti-Oituz; aici rusii vazand invazia care venea si peste ei ne-au oferit un ajutor pretios plus ca au fost prezente si cateva detasamente frantuzesti (o informatie nedescoperita publicului in perioada comunista pentru ca deranja, dar a „rasuflat” in anii urmatori).
De fapt, nemţii nu au zdrobit rezistenţa trupelor române pe Carpaţi, ci acestea s-au retras, deoarece riscau să fie prinse din două părţi, odată cu atacul declanşat de armata bulgară, din sud.
În al doilea rând, singurul "ajutor" demn de remarcat, oferit de ruşi, a fost acela de a ne "găzdui" tezaurul, care nici acum nu a mai fost recuperat, decât într-o foarte mică măsură.
Cât priveşte chestia cu detaşamentele franţuzeşti, ajutorul esenţial al francezilor a constat în special în material de război şi ofiţeri care să instruiască trupele, iar acest adevăr eu l-am învăţat din manualele de istorie. În anii '60-'70, când relaţiile franco-române au avut o perioadă de înflorire. Atunci s-a deschis uzina de autoturisme Dacia, atunci s-a pornit fabrica de elicoptere (Puma şi Alouette) de la Ghimbav, atunci s-au produs primele calculatoare, Felix C256, primele dispozitive semicondctoare, toate sub licenţă franceză.
Eu am avut chiar ocazia să-l văd în carne şi oase pe Charles de Gaulle, în 1968, când a vizitat România şi a trecut şi prin Piteşti. În timp ce el se întâlnea cu Ceauşescu (era luna mai), în Franţa se desfăşurau acele ample mişcări studenţeşti, care i-au semnat sfârşitul carierei politice.
Tot în acel an, ceva mai târziu, în august, avea să aibă loc invazia Cehoslovaciei, care avea să pună capăt Primăverii de la Praga. A trebuit să treacă încă 20 de ani, ca să vină Gorbaciov, cu ale sale Perestrioka şi Glasnost, ca să scăpăm de comunism (dar, din păcate, nu şi de exponenţii săi)
Frumos si impresionant scris, mirelutza !
Citindu-ti review-ul, care intr-adevar mi-a dat o stare dintr-aceea de ti se zburleste parul pe maini si te trec frisoane pe sira spinarii, mi-am amintit ca si eu amfostacolo.
Spre marea mea rusine abia anul trecut am ajuns sa vizitez acest mausoleu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Si asta gratie fostei doamne invatatoare a unuia dintre baietii nostri, care le-a organizat copiilor o mini-excursie de toata frumusetea si admiratia (intr-o duminica) in zona Campulung Muscel . Bineinteles ca si acest mausoleu a fost ,,marcat'' pe lista obiectivelor importante ce le-am vizitat cu acea ocazie.
Intr-adevar si eu am remarcat o incarcatura istorica deosebita, dar si emotionala totodata, vizitand acest monument.
Cel mai mult m-a impresionat acea incapere unde timp de cateva minute am zis ca traiesc cu adevarat scene din timpul razboiului, iar acei soldati-manechine jurai ca sunt reali. E-adevarat ca si lumina obscura si ,,fondul muzical al transeelor'' te facea sa te transpui in acea ,,atmosfera razboinica''...
Imi imaginam cu groaza cum o fi fost oare in realitate?? !!
Da, asa scrie Mirela!
Ca si cand ar vorbi... foarte natural, o cunosti dintr-o mie, chiar daca nu era sus numele ei!
FELICITARI!
Am fost si eu pe aici, dar cu ceva timp în urma, neaparat trebuie sa mai ajung sa mai vizitez mausoleul.
Impresionante randuri, mirelutza! Sper sa ajung si eu sa vizitez acest mausoleu!
Va multumesc la toti pentru aprecieri; pe copil l-am lasat cu mama in parcare si am vizitat muzeul doar eu cu sotul...; cand am revenit la masina asa mi-am strans puiul in brate de parca nu l-am vazut o saptamana... ; sunt vremurile astea pe care le traim mai nasoale, nu vreau sa fac politica, dar macar e PACE.
Si eu am fost aici, acum cativa ani, cu niste prieteni, in drum spre litoral, cand am vizitat si Dambovicioara.
Foarte sensibil review-ul tau, mi-a placut mult prin prisma faptului ca te-ai axat mai degraba pe trairile personale, nu pe istoria acelor vremuri zbuciumate. Si, la fel ca tine, si eu simt o emotie deosebita atunci cand ii vorbesc fiului meu despre eroii din vechime ai romanilor - Mircea cel Batran sau Vlad Tepes ori Stefan cel Mare - si despre bataliile purtate, constatand cu mahnire ca nu le mai calca nimeni pe urma in zilele noastre, ca anvergura a personalitatii, desi se mai trezeste cate unul sa se compare cu ei, epigonii...
@Costi - sprijinul Frantei a fost consistent in primul razboi mondial in Banat, generalul Berthelot a fost cel care a dat ultimatum armatei sarbe sa-si retraga administratia din partea revendicata de Romania din Banatul istoric, altfel acum in Timisoara se vorbea sarbeste, asa prieteni cum suntem noi cu ei, chiar si in prezent.
nu ma pricep prea tare, dar Lista lui Schindler nu se refera la al doilea razboi mondial?
bineinteles ca asta nu stirbeste cu nimic din frumusetea review-ului tau! se vede si din numarul de voturi, din acest moment mai mare cu inca unul!
O lecţie de istorie şi nu numai. O lecţie de viaţă. Copiii nu trebuie lăsaţi să uite. Şi pentru a nu uita trebuie duşi pe unde se poate. Până sunt mici vor privi uimiţi ceea ce văd, dar înregistrează imaginile. Apoi când sunt mai măricei şi revin îşi amintesc de acele imagini şi reţin cuvintele, pun întrebări şi memorează răspunsurile. Cu cât vor vedea mai multe, cu atât va fi mai bine căci îşi formează propria lor imagine despre viaţă şi istorie.
@Ai perfecta dreptate abbilbal; gandim la fel...
@Da recul, filmul "Lista lui Schindler" se refera la Al Doilea Razboi Mondial iar cartea "Furiosii Domnului " la ura din sec XV-XVIII intre protestanti si catolici. In ambele se scoate in evidenta monstruozitatea rasei umane cand bigotismul impanat cu prejudecati intuneca ireversibil constiinte...iar actiunile rezultate sunt de o ura inimaginabila...Probabil ai auzit de torturile SS -ului gen scosul ochilor si smulgerea unghiilor , iar in carte am citit o scena care m-a facut sa-mi tremure mainile - o femeie protestanta nascand si in plin travaliu era violata de un intreg detasament catolic . Aaaa , si barbarii deastea au facut rusii o gramada cand au asaltat Berlinul si l-au cucerit ( iar revin la ai doilea razboi mondial ) . Barbatii evident erau soldati iar bietele femei au cazut in mana "eliberatorilor rusi"... ; la fel se comportau si in Romania ; insasi bunica mea a fost fugarita de un asemenea animal prin porumbi... dar fiind mai tinerica si iute de picioare a scapat ; sa n-o fi intrebat insa ce au patit prietenele ei... Dar hai ca devin nesuferita sa scriu chestii deastea....
Să nu uităm că cei mai feroci duşmani au fost şi au rămas creştinii. Lupta între culte, religii sau secte este de nedescris. Toţi îl laudă pe Domnul şi se bat în numele Domnului dar nu doar cu idei ci şi cu sabia.
@ abbilbaj - just. Si cand te gandesti ca a fost si o Cruciada a Copiilor (cel mai mare avea 12 ani); au murit cativa mii de copii dintr-un fanatist tamp al unor adulti... care i-au bagat la inaintare... Sunt multe de spus... Putem sta o noapte si nu epuizam subiectul.
Asa este, mai ales că îndrumătorii copiilor au fost tot popi care au uitat că "cine scoate sabia, de sabie va pieri".
Mutat în rubrica "Mausoleul de la Valea Mare - Mateiaş, CÂMPULUNG-MUSCEL" (nou-creată pe sait)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2018 Mausoleul Eroilor de la Mateiaș, Argeș — scris în 19.08.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Oct.2015 In onoarea eroilor de la Mateias — scris în 25.10.15 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Mausoleul de la Mateias - cinste si onoare celor care au luptat acolo — scris în 25.10.14 de DanTal74 din TG-JIU - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Mausoleul de la Mateiaș - o pagină glorioasă din istoria neamului românesc! — scris în 02.08.14 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Mausoleul de la Valea Mare - Mateiaş — scris în 31.07.14 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Mausoleul si eroii romani — scris în 14.08.13 de andr2eea din CLUJ NAPOCA - RECOMANDĂ
- Apr.2011 Mausoleul Mateiaș — scris în 31.10.12 de Alexandra92 din CAMPULUNG MUSCEL - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată