La Dubova

TIPĂREȘTE

…aprilie 2009

…undeva in Moldova

In fata magazinului plin cu tentatii dulci, imi asteptam cumnata. Se spune ca intotdeauna lucrurile se intampla cu un rost …niciodata aiurea…cred ca si acum a fost la fel.

Fiind in concediul de primavara, traseul nostru se insinua, inevitabil prin Piatra Neamt. Cel putin o data pe an trecem prin acest oras denumit pe buna dreptate “Perla Moldovei”, datorita frumusetii sale intretinute de spiritul gospodar si plin de bun gust al locuitorilor sai, loc ce a devenit de ceva timp o rascruce de drumuri in peregrinarile noastre. De acolo poti pleca in aproape orice directie…spre nord spre…stati putin, cred ca am luat-o pe aratura. Nu asta voiam sa spun. Sa revenim…hmhm... impreuna cu sotia, asteptam ca intr-un tarziu cumnata mea sa termine cu serviciul si sa purcedem spre casa, unde, cu gatul lungit de sete ne astepta cumnatul…alt specimen de pescar inrait caruia nu-i trebuie prea mult ca sa-si ia sculele la spinare si sa dispara undeva pe malul Bistritei sau cine stie pe care alta apa de munte, in cautarea capturii vietii lui. Aiurea…n-a prins niciodata un peste mai mare decat sapca…se lauda cu scobarii si “clenuţii” prinsi cu mare truda.

Iar am luat-o creanga…

... apare ca de nicaieri o prietena de-a cumnateipe care nu o mai vazusem de ceva timp…. ooooo…aaaaa... uuuu ce bine ca ne intalnim…bla, bla, bla…ce faceti, ce veti face? Aaa, concediu…ce frumos…. si noi am fost.

“UNDE? ”…intrebarea mea a cazut firesc…raspunsul ei…”La Dubova”. Pardon?? Ce-i aia? Gandurile déjà imi zburau prin toate colturile cunoscute de mine pe harta Romaniei, punandu-mi la grea incercare memoria si cunostiintele in materie de geografie.

Raspunsul la intrebarea mea a cazut ca un bloc de beton pe degetul mic de la picior…. ”la Cazane, nu stiati? Aaa, e un loc extraordinar, minunat, ireal…. ” Déjà cuvintele ei nu mai reprezentau ceva important pentru mine…la Cazane…. unul din visele mele din copilarie…. sa ajung la Cazane.

Am supt toate informatiile posibile despre ce si cum, telefoane, personae de contact…wow…nici nu mai stiu ce nu am intrebat. Saraca femeie cred ca a spus bogdaproste ca a scapat de noi. In fine, ajunsi acasa, am pus mana pe internet si am inceput sapaturile... planurile pentru concediul de vara. Trec peste alte amanunte (multe, va garantez), déjà suntem cu bagajele facute, incarcate in masina[ va spun iar lista?? :)))) ] si la drum….

…august 2009

…greu drum…uricios as spune…sa fiu iertat dar Oltenia nu ma inspira cu nimic…poate de pe marginea drumului nu se vede ce trebuie insa asta a fost impresia mea…o liniste parasita. Pana nu am ajuns in apropiere de Drobeta turnu Severin, nimic nu ne-a facut sa tresarim…sa ne faca sa punem mana pe aparatul foto…orice. Am traversat orasul destul de facil…o linie dreaptasi gata, …in stanga déjà sclipitoare ne facea cu ochiul Dunarea…era o senzatie stranie…mai vazusem noi Dunarea dar aici are un farmec aparte…putin zbuciumata de intortochelile hidrocentralei, intunecata si involburata dar cu straluciri jucause pe varful valurilor. Trecem de hidrocentrala si incercam sa nu bagam in seama nenorocirea de drumde sub roti…parte in reparatii, parte vai de mama ei, soseaua lipita parca de coasta Dunarii ne poarta incet spre Orsova. Golful Orsovei nu semana cu nimic din ceea ce am vazut pana acum, orasul cochet, frumusel as spune, cu casele curate si blocurile asezate intr-o ordine impusa parca de reliefulenervat, pontoanele pline de barcute si oamenii zambitori, totul facea parte parca dintr-o alta poveste decat ceea ce suportasem in campia seaca a Olteniei.

Mergeam de cateva ore bune…o scurta oprire la un super market (fusesem avertizati ca in zonanu se prea gasescde nici unele) pentru o ultima aprovizionarecu carburant imbuteliat in peturi si alte nimicuri, o ultima tigara trasa in fuga in parcare si gata…eram hotarati sa terminam. Drumul se ingustadin ce in ce mai mult…

vegetatia de pe maluri disparuse inghitita parca de marsul triumfal al buldozerelor ce lucrasera la terasamente…dupa o curba la dreapta sesizam ca ceva se intampla…masini oprite pe ambele parti, lumea relaxata, hai sa vedem.

Ajunsesem in golful Mraconia, unde pe malul apei stinghera, sta, parca frica fiindu-i sa nu deranjeze, manastirea cu acelasi nume. In fotografie... e undeva in planul foarte indepartat... nu ma intrebati de ce nu am fotografiat-o... nu stiu.

Pe partea dreapta, ascuns dupa cativa copaci trona capul lui Decebal, privind parca si acum cu manie spre Tabula Traiana ce sta agatata pe malul sarbesc al Dunarii.

Poze si iar poze…intr-un tarziu ajungem in golful Dubovei. Obositi si plini de praf (ei, nu eram prafuiti dar asa se pune…nu?) ne cazam si ….

…. v-am plictisit déjà? OK…continuam alta data.

---

VIZUALIZĂRI: 3044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI