Rafinament, bun-gust si eleganta la 'Casa Ticino' din Predeal

TIPĂREȘTE

A trecut puţin timp de când am venit acasă dar sunt atât de fericită încât vreau să vă povestesc şi vouă, numaidecât, despre mini-vacanţa minunată pe care am avut-o weekendul acesta la Predeal şi care a fost ca o gură de oxigen şi la propriu şi la figurat după o perioadă obositoare de muncă şi griji. Şi pentru aceasta doresc să mulţumesc familiei Vlăsceanu care ne-a fost gazdă desăvârşită, ne-a răsfăţat şi copleşit cu amabilitatea, dar şi vouă, cei care aţi apreciat impresiile scrise de mine astfel încât am primit cadou un week-end gratuit la Casa Ticino din Predeal.

Timpul limitat m-a făcut să amân mai mult decât aş fi dorit valorificarea acestui premiu dar, în cele din urmă, am reuşit să ajungem weekendul acesta. Pensiunea este situată la intrarea în Predeal cum vii dinspre Bucureşti. Înainte de pod şi indicatorul care arată stânga spre Râşnov, se face la dreapta un drum abrupt, presărat de vile, care duce direct la pensiune. Casa Ticino se găseşte la capătul drumului, pe partea stânga, se distinge uşor prin aerul său impozant şi terenul de tenis. Pentru că noi ne-am încurcat puţin, venind dinspre Braşov, domnul Mihai, proprietarul, ne-a ieşit înainte la intrarea dinspre drumul naţional şi ne-a condus cu maşina până la pensiune. Aici, primul ne-a întâmpinat Benji, căţeluşul jucăuş al gazdelor, cu care ne-am împrietenit de îndată. Am respirat cu nesaţ aerul tare, de munte, am aruncat o privire în jur, urmând să fac mai târziu o cercetare mai amănunţită a acestui loc atât de frumos, de la marginea pădurii de brazi.

Domnul Mihai m-a cucerit de la bun început cu firea sa jovială, plină de amabilitate, impresie pe care mi-o făcusem încă de când vorbiserăm la telefon. Am stat de poveşti până târziu, spre miezul nopţii, împreună cu dânsul şi soţia sa, doamna Nicoleta, dar şi cu un cuplu tânăr venit din Constanţa şi cu o altă familie de tineri care urmează să se ocupe de pensiune. Cu foarte multă tristeţe, domnul Mihai ne-a confirmat că în câteva zile se întoarce în Italia, de unde venise acum doi ani şi doreşte să renunţe la pensiunea în care pusese atât de mult suflet, din cauza problemelor pe care le-a întâmpinat în ultimul timp. Neadevărul care s-a scris despre dânsul şi despre condiţiile oferite de pensiune l-au mâhnit profund, neobişnuit cu astfel de atitudine chiar dacă şi eu doresc să vă asigur, la rândul meu, că impresiile scrise de dananecula click aici şi Stefan Zamfir click aici sunt în deplin acord cu realitatea.

Întreaga vilă denotă bun-gust şi rafinament, multă eleganţă, cum eu, una, nu am mai văzut în nicio altă pensiune. Se simte un aer occidental şi o experienţă în domeniul amenajărilor interioare. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că pensiunea a fost proiectată şi decorată de domnul Mihai însuşi care lucrează în domeniu în Italia, decorând castele somptuoase din Italia aparţinând unor nume celebre printre care Tina Turner şi Eros Ramazzotti. Ştiam din impresiile Danei că această vilă este ”un adevărat paradis al tablourilor şi goblenurilor”, dar realitatea depăşea cu mult închipuirea mea. Livingul uriaş este presărat cu elegante tablouri, goblenuri şi tapiserii de toate dimensiunile, dintre care una este de o vechime apreciabilă, nici un colţişor nefiind lăsat la voia întâmplării. Poţi petrece liniştit minute în şir admirând diversele scene expuse, mie mi-a atras atenţia un goblen amintind de Napoleon dar şi o tapiserie ce ilustra o scenă de vânătoare, vedeţi foto. Piesa de rezistenţa este plafonul, frumos încrustat cu alte tablouaşe pictate, dispuse în cele patru colţuri. Într-un colţ al livingului se găsea o canapea confortabilă din piele de culoare vişinie, în ton cu nuanţele draperiilor ce îmbrăcau în falduri elegante ferestrele, două fotolii, alături de comoda cu televizorul. În partea opusă a încăperii este amenajat un loc generos unde puteai lua masa comod în nişte fotolii în care pur şi simplu te scufundai, de aceeaşi culoare bordo. Cât a fost frumos noi am mâncat afară, înconjuraţi de cele 4 coloane somptuoase, alături de Benji care stătea cuminte lângă noi şi care a fost răsplătit în ultima seară, când am făcut un grătar.

Bucătăria este complet utilată şi echipată, toate ustensilele fiind la dispoziţia turiştilor: cuptor cu microunde, toaster, cafetieră, fierbător de apă, tacâmuri, veselă. Pentru prima dată am folosit cu încredere această facilitate pentru că, vă vine să credeţi sau nu, pensiunea dispune de o maşină de spălat vase care şi igienizează, nu doar curăţă vasele. Vă daţi seama cât de mirată am fost când gazdele ne-au spus că nu este nevoie să spălăm vasele folosite, nici măcar paharele, urmând să se ocupe dânşii de întreg ritualul de curăţare şi dezinfectare. Cu oarecare jenă ne-am conformat, întrebându-mă, retoric, câte pensiuni de la noi din ţară oferă acest serviciu… Întreaga bucătărie strălucea de curăţenie iar mobilierul modern mi-a făcut puţinul timp pe care l-am petrecut aici deosebit de plăcut. Gazdele nu au făcut rabat de la calitate nici în ceea ce priveşte vesela, punându-ne la dispoziţie farfurii şi castronaşe elegante din porţelan.

Surpriza cea mai mare am avut-o, însă, când ne-am luat în primire camera spaţioasă şi cochetă, obiectul central fiind patul uriaş cu baldachin, înconjurat de perdeluţe albe cu un model floral discret. Patul şi pernele erau îmbrăcate în lenjerie de acelaşi rafinament, cu modele egiptene, la căpătâi având un tablou ilustrând un peisaj frumos, în culori calde. Pe peretele de lângă pat erau dispuse alte patru tablouri cu flori, mie mi-au plăcut foarte mult cele cu lalele şi crizanteme. Camera se continua cu partea de living unde se găsea o canapea comodă deasupra căreia era expusă o tapiserie cu o scenă de vânătoare şi o măsuţă de unde te puteai uita la televizorul aşezat deasupra minibarului. În minibar am găsit câteva doze de bere, suc şi o apă minerală iar preţurile erau convenabile. Camera avea vedere atât spre curte, de pe terasă dar şi către dealul la baza căreia este amplasată pensiunea şi unde se doreşte amenajarea pârtiei de schi Olăreasa, după numele străzii. Dimineaţa, o lumină caldă învăluia încăperea, în timp ce puteam admira direct din pat brazii ce înconjoară pensiunea.

Baia era de o eleganţă ireproşabilă, frumos parfumată, cu mobilier de calitate iar plăcile de gresie ce placau pereţii se armonizau perfect, alternând nuanţele de alb şi vişiniu. Într-un colţ se găsea o cadă modernă de duş cu o perdeluţă din pânză impermeabilă astfel încât nu stropeai totul în jur şi nici nu picura pe tine apa de pe ea. Grija pentru fiecare detaliu se vedea şi aici: pe podea se găsea un covoraş moale, astfel încât să nu păşeşti direct pe gresie, chiar dacă aceasta nu aluneca. Deasupra lavoarului, o oglindă uriaşă domina încăperea. Este de prisos să spun că totul sclipea de curăţenie şi era prevăzută cu tot ce este necesar, inclusiv consumabile. Am primit totodată şi prosoape câte două pentru fiecare: unul uriaş în care te puteai învălui cu totul şi unul mai mic.

Pensiunea are în total 4 camere, situate la nivelul 1, proprietarii locuind la ultimul etaj. Proprietarul ne-a mai arătat două camere: cea alături de a noastră, care era identică, cu acelaşi pat cu baldachin şi încă una mai mică cu pat dublu, cu specific egiptean. Cea de-a treia cameră era închiriată dar nu mă îndoiesc că arăta la fel de bine. În curte este amenajat şi un teren de tenis, pe care nu am reuşit să îl folosim întrucât prima zi am petrecut-o în întregime pe munte iar azi dimineaţă s-a pornit o ploaie măruntă şi rece dar care nu a reuşit să ne strice buna-dispoziţie.

Noi ne-am simţit foarte bine acasă la familia Vlăsceanu, am avut senzaţia că eram în vizită la nişte apropiaţi şi, sincer vă spun, că am venit ca simpli turişti dar am plecat ca prieteni. Recomand această pensiune cu toată încrederea, este locul perfect unde vă puteţi deconecta şi uita de grijile cotidiene, într-o ambianţă elegantă, dominată de rafinament, într-un cadru natural plăcut şi relaxant.

---

VIZUALIZĂRI: 3247 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI