Un apus de neuitat la Kaliakra, 'Capul Frumos'

TIPĂREȘTE

Cred cu tărie că nimic nu este întâmplător şi, dacă îţi doreşti ceva suficient de mult, în cele din urmă visul ţi se va îndeplini. Trebuie doar să ai răbdarea să aştepţi momentul potrivit.

Întâmplarea fericită a făcut să aflu, înainte să ajung la Costineşti, că în aceeaşi perioadă se va afla într-o staţiune învecinată şi trandafir1970 împreună cu familia. Aşa se face că, după mai multe schimbări de planuri, am hotărât să vizităm împreună Castelul Reginei Maria din Balcic, un loc care exercita o atracţie magică asupra mea. Speram, totodată, să ajungem şi la Capul Frumos, cum am aflat că se traduce Kaliakra, aflat în apropiere.

Vremea bună a fost de partea noastră. Şi dacă aş fi vrut, nu cred că s-ar fi putut nimeri mai bine. Am ajuns la Kaliakra cu puţin înainte de asfinţit şi un soare cald învăluia limba de pământ înconjurată din trei părţi de mare. Era cu mult mai frumos decât în fotografiile pe care le văzusem înainte. Nu aveam, totuşi, o idee foarte clară despre ce aveam să găsesc aici pentru că îmi place să las întotdeauna o umbră de mister asupra a ceea ce urmează să vizitez. Iar frumuseţea acestui loc întrece orice imaginaţie. Promontoriul se întinde în Marea Neagră pe o lungime de doar 2 km dar senzaţia pe care o ai când înaintezi de-a lungul fâşiei înguste de pământ situată la 60-70 m deasupra apei cu greu poate fi cuprinsă în cuvinte. La început, distanţa dintre cele două ţărmuri abrupte este mai mare, dar pe măsură ce înaintezi, porţiunea de pământ se îngustează şi Capul Kaliakra seamănă izbitor de mult cu un vapor ce străpunge marea. M-a cuprins ameţeala privind ţărmul înalt de culoare roşiatică ce coboară abrupt în mare. Natura sălbatică se împleteşte armonios atât cu vestigiile istorice întâlnite la tot pasul cât şi cu civilizaţia modernă prezentă sub forma unei staţii de meteorologie şi a unei unităţi militare.

Inaccesibilitatea locului a făcut din acesta, în antichitate, o mare forţăreaţă, fiind a doua cetate importantă după Tomis. În acea perioadă se numea Tirisis şi a fost ocupată succesiv de traci, romani, bizantini şi bulgari. Se spune că aici şi-a ascuns bogăţiile Lysimah, succesorul lui Alexandru cel Mare. Cea mai populară legendă este însă cea potrivit căreia 40 de fecioare şi-au împletit cozile una de cealaltă şi s-au aruncat împreună în mare ca să nu cadă în mâna turcilor şi pentru a-şi păstra cinstea şi credinţa. Acest moment trecut este evocat de un monument închinat acestor fete, intitulat Poarta celor 40 de fecioare, situat la intrarea în Kaliakra.

Poarta de intrare în cetate este impunătoare şi s-a păstrat foarte bine, la fel şi o parte din zidurile ce înconjurau fortăreaţa. Cu ajutorul tăbliţelor bilingve (engleză şi bulgară) identificăm ruinele unor băi publice, biserici, locuinţe şi ale unui apeduct ce alimenta cu apă cetatea de la nişte puţuri aflate în apropiere. Panouri mari ilustrate ne indică faptul că în prezent capul Kaliakra este rezervaţie naturală . Aici trăiesc acum specii rare de animale şi păsări printre care delfini şi cormorani. În vremea ocupaţiei româneşti, regele Ferdinand, reputat botanist, colonizase zona cu foci, dar treptat acestea au dispărut, eradicate de braconieri. Noi nu am avut norocul să întâlnim familiile jucăuşe de delfini, dar cu siguranţă acestea există, priviţi videoclipul ataşat de ionescunic click aici

Printre numeroasele ruine se găsesc şi două peşteri: una în care s-a amenajat un mic muzeu şi o alta unde funcţionează un restaurant. Muzeul este deschis până la 8 seara şi intrarea este liberă. Se plăteşte doar taxa de fotografiat. În muzeu sunt expuse diverse exponate printre care vase de cult şi casnice din perioada stăpânirii romane şi greceşti, bijuterii şi monede. În mijlocul muzeului se găseşte o machetă uriaşă cu fosta fortăreaţă. Intrarea în peşteră este înţesată de cuiburi de rândunele care ciripesc gureşe, nestingherite de prezenţa noastră. Foarte frumoasă este şi terasa din faţa restaurantului, cu vedere la mare. Pe măsură ce înaintezi de-a lungul fâşiei de pământ, peisajul devine tot mai spectaculos, malul mai abrupt. Nu îndrăznesc să mă apropii prea mult de marginea ţărmului ce pare să se prăvălească în apă. Scările ce coboară spre apă sunt foarte deteriorate, plăcuţe indicatoare ne avertizează asupra pericolului. Briza mării se simte tot mai mult, alungând căldura de peste zi.

Trecem de unitatea militară, aşezată strategic în vârful stâncilor şi coborâm scările înguste, mărginite de ziduri înalte de piatră. Întâlnim o mică capelă închinată Sfântului Nicolae, patronul pescarilor. Legenda spune că în timp ce acesta era urmărit de turci, Dumnezeu l-a scăpat, făcând să apară pământ sub picioarele sale. Aşa s-ar fi format capul Kaliakra. În cele din urmă, însă, Sfântul a fost capturat şi ucis iar această chilie reprezintă mormântul său. Capela este închisă dar înăuntru se zăresc câteva lumănări arse, icoane, o cruce şi o carte de rugăciuni.

La capătul cărării, peisajul ne taie pur şi simplu răsuflarea. O întindere uriaşă de apă se desfăşoară în faţa noastră, contopindu-se parcă cu albastrul cerului. La fel cum spunea şi ionescunic, aici Marea Neagră este de nerecunoscut, are o culoare frumoasă, este foarte clară şi curată. Cei mai curajoşi se apropie mai mult, strecurăndu-se printre bucăţile colţuroase de piatră. Eu nu am curajul să mă caţăr pe stâncile înalte şi prefer să admir priveliştea de la distanţă. Ferestre uriaşe se deschid spre cer, bolţi de piatră perfect arcuite străpung văzduhul într-o tăcere deplină. Din când în când, pescăruşi gălăgioşi se iau la întrecere în înaltul cerului. Privesc atent marea, sperând să zăresc măcar un delfin, dar în afară de un vaporaş nu se vede nimic.

Cerul începe să îşi schimbe culoarea şi un disc uriaş roşiatic îşi face apariţia la orizont, îmbrăţişând cu ardoare marea. Pare ireal de frumos şi totuşi este aievea. Este o feerie de culori, un spectacol unic pe care îl oferă natura în toată splendoarea sa. Şi îmi dau seama, din nou, cât de puţin ne trebuie să fim fericiţi. Trebuie doar să ştim să ne bucurăm de lucrurile mărunte ce ne înconjoară.

---

VIZUALIZĂRI: 3909 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI