Manastirea Buluc [Jaristea, VN] - liniste absoluta

TIPĂREȘTE

Incep prin a va spune ca astazi, 6 august 2010, am avut norocul sa fiu prezenta la hramul Manastirii Buluc din comuna Jaristea, judetul Vrancea.

Drumul pana la manastire e oarecum anevoios, insa, cu grija si cu atentie se poate ajunge, asta numai daca iti doresti cu adevarat. Din Focsani, mergi spre Odobesti, pana la care sunt 16 km, apoi din centrul orasului Odobesti faci la dreapta, mai mergi inca 4 km pana in comuna Jaristea, iar de aici sunt numeroase indicatoare catre Manastirea Buluc, pana la care mai sunt aproximativ 4 km. Drumul este asfaltat, insa, pe ultimii 3 km drumul este acoperit cu pietris, dar, se poate urca cu masina, fara probleme, numai ca, in zilele de sarbatori religioase este putina aglomeratie, deci trebuie si mai multa prudenta.

Intrarea in curtea manastirii este impresionanta, mai ales ca aceasta este "strajuita" de doi brazi, unul de-a dreapta, altul de-a stanga, unul cu aroma de tamaie, celalat cu aroma de lamaie. Lucrul acesta nu-l stie foarte multa lume si poate-i mai bine asa, pentru ca, inclin sa cred, ca cei doi brazi ar ramane fara crengi.

Am ajuns acolo pe la ora 9, 30, slujba era deja inceputa, insa, am avut timp sa o ascult, dar sa observ si imprejurimile superbe si sa ma informez despre trecutul manastirii.

Astfel, dupa o vanatoare facuta de razesii si boierii din satele vecine, in frunte cu boierul Isaia Caragea Voievod, stransi buluc in jurul unui foc dintr-o poiana, acesta din urma a fost atat de coplesit de frumusetile pe care le-a vazut, incat a promis ca va face pe acel loc un schit care va purta numele de "Buluc" si ca va construi o biserica. Lucru care s-a si intamplat in data de 8 martie 1679.

Ce am remarcat acolo a fost linistea absoluta, acea liniste pe care mai rar "o auzi" in ziua de astazi, smerenia locuitorilor zonei, cat si modestia celor veniti din alte parti.

In manastire nu se gasesc decat 6 maicute, insa multitudinea florilor, curatenia absoluta si tot ce intalnesti acolo nu te duc cu gandul ca 6 oameni pot face atat de multe. Nu am mai vazut de multa vreme atatea flori si atata verdeata! Chiliile sunt adevarate oaze de racoare in aceste zile infernale, iar verdeata si coloritul florilor nu te fac decat sa-ti doresti sa ramai mai mult timp acolo.

Ce m-a mai impresionat a fost faptul ca absolut toata lumea a fost invitata la masa. In acea manastire nu se consuma carne nici atunci cand nu este post, insa preparatele puse pe masa lasa in urma toate preparatele fitoase de prin restaurante.

Trebuie sa va scriu si despre masa, pentru ca nu ma pot abtine si o sa va descriu pe rand, toate preparatele gustate. Aperitivul a fost format din rosii umplute cu salata de vinete, piftelute din peste, masline si peste marinat. A urmat apoi o ciorba de peste la cazan, din care trebuie sa recunosc ca am mancat 2 portii, cu ardei iute, ciorba al carei gust m-a "uns" la suflet si pe care nu cred ca-l mai poate potrivi nimeni intr-un mod atat de minunat. A urmat apoi saramura de peste cu mamaliguta, acompaniata tot de ardei iute, apoi peste prajit si ardei umpluti cu legume, din care nu am mai putut nici macar gusta, pentru ca ciorba de peste ma fascinase atat de mult, incat nu m-am mai gandit ce va urma dupa. La desert trebuie sa va povestesc dspre niste baclavale facute in casa, umplute cu mieji intregi de nuca si scaldate in miere de albine. Credeti-ma ca au fost de o mie de ori mai bune decat cele din cofetarii.

Am plecat de acolo cu regretul ca nu am putut sta mai mult, sa dorm chiar acolo, insa cu speranta ca voi mai reveni cat de curand. La intoarcere am avut norocul sa observ privelistea superba, in cel mai adevarat sens al cuvantului si ma refer aici la faptul ca orasele Odobesti si Focsani se pot vedea de pe dealul pe care este construita manastirea, ca niste buchete de flori pe covorul verde al padurilor si viilor din zona.

---

VIZUALIZĂRI: 6720 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI