Biserica de lemn din 'valea regilor' - Mănăstirea Lăpușna [Ibănești, MS]

TIPĂREȘTE

Nu numai Egiptul are o "vale a regilor". Nu numai Franta are valea ei regala pe raurile Loara si Eure, ci exista o vale a regilor si chiar un "festival al vaii regilor" si la noi in tara, pe valea Gurghiului. Apropo, anul asta festivalul se tine pe 21 si 22 august! Vino lume, vino cu mic si mare sa vedeti toata valea in picioare!

Castelul de vanatoare care a gazduit trei "regi", pe Ferdinand, pe Carol si pe Ceausescu, se afla inca si azi in buna stare la Lapusna si poate fi vizitat. Mai complicat e insa cu vizitarea bisericii de lemn de la manastire si am sa va explic de ce, in cele ce urmeaza.

Prin anii ’70, afland ca prin muntii Gurghiului, salasuiesc cele mai frumoase exemplare de urs carpatin, Nicolae Ceausescu a dispus construirea unei sosele moderne pana la castelul "sau" de vanatoare de pe arealul ocolului silvic Lapusna, castel inceput de regele Ferdinand si finalizat de Carol al II-lea. Dar, cum drumul ce leaga Reghinul de Lapusna era cam de “second hand” si cum dictatorul astepta la partida de vanatoare, pe langa alti oficiali si un ales sef de stat comunist, acesta “ordona” sa se lucreze zi si noapte. In cateva luni soseaua treabuia sa fie terminata si impecabila, caci goarna suna deja apropierea vanatorii! Si soseaua a fost gata!

La castel venea adesea si fiul sau, Nicu, insotit de ai sai “body-guards”. Nicolae Ceausescu era un mare amator de trofee de vanatoare. Batranii din Lapusna povestesc ca regalurile cinegetice se” lasau” mai apoi cu festinuri culinare. Iar in cazul lui Nicu se mai adaugau si cele bahice, wiskey-ul era nelipsit de pe masa sa. Apa era adusa de la 2 Km de Lapusna, de la izvorul Calin, izvor cunoscut din “mosi-stramosi” pentru apa sa limpede, rece si lipsita de microbi. Lucru esential pentru Ceausescu, care suferea de microfobie (teama de microbi).

Odata cu moartea lui Nicolae Ceausescu insa, a murit si o mare parte din drumul ce duce la Lapusna, mai ales cel construit pe domeniul forestier.

Intr-adevar, drumul dintre Ibanesti-Padure si Lapusna mi s-a parut drumul cel mai lung pe care l-am parcurs vreodata. Dar trebuia cu orice pret s-ajung la biserica de lemn. Era o bucurie cand reuseam sa trec “din viteza I-a intr-a II-a”.

Despre Ceusescu stim multe, dar putini cunosc cate ceva despre manastirea si mai ales despre biserica de lemn din Lapusna unde in urma cu cativa ani am insotit un grup de francezi din comuna Bressuirre, cu care comuna Hodac s-a infratit.

Biserica de lemn a manastirii poarta hramul "Sfantul Ierarh Nicolae" si dateaza din anul 1779. Cu alte cuvinte, ea a fost construita cu 10 ani inainte de Revolutia franceza si cu 110 ani inainte de Revolutia noastra, cea a romanilor. In program ne-am propus sa vizitam castelul de vanatoare si biserica, altceva nici nu prea ai ce vedea pe-acolo, deoarece zona Lapusnei, care e compusa dintr-o tabara scolara, un castel de vanatoare si o manastire cu o biserica de lemn sunt cam de mult timp in semi-abandon.

Biserica de lemn a fost construita din lemn de stejar si molid, imbinate sub forma de "coada de randunica". Stejarul si molidul reprezinta esente tari care trec cu bine printre secole, fara a se degrada. Cel care a "ctitorit" biserica a fost Carol al II-lea. El a cumparat-o in anul 1937 din satul Comori, nu departe de comuna Gurghiu, de unde a demolat-o bucata cu bucata si apoi a transportat-o langa castelul de vanatoare, in care trase de boi. Cel care ne-a lasat aceste marturii incrustate pe o grinda din stejar este Moisa Iosif din comuna Iernuteni, astazi un cartier al Reghinului. Acoperisul bisericii e confectionat din sindrila de molid, dispusa in doua randuri iar in momentul reasamblarii, interiorul bisericii a fost repictat. Apoi i s-au mai adaugat doua clopote noi. Dupa abdicarea regelui Mihai si schimbarea regimului, biserica a fost folosita mai mult de comunitatea de forestieri de pe valea Gurghiului, pana in anul 1960, cand acestia s-au retras fiecare in satul lui iar biserica a fost pusa sub cheie. "De ce? " Cine stie... poate vanatorii de la castel ce decimau sute de fiinte vii nevinovate aveau o retinere in fata fetelelor bisericesti si a enoriasilor lor.

Pictura murala din interior este inca si astazi foarte sugestiva si bogata in compozitii si scene religioase, ea fiind executata de "zugravul" Toader Popovici, un fel de Nicolae Grigorescu local. Manastirea si biserica de lemn sa afla intr-un cadru natural ales parca anume de Dumnezeu, intre paduri seculare de brad, pin, stejar, fag si molid, pe malul paraului Seculeu, afluent al Gurghiului. Aici "parca si codri vesnici poarta suflete sub coaja" precum prea fumos se exprima Eminescu in poezia sa ce poarta acelasi nume cu a izvorului de laga manastire, (Calin). Oare Eminescu sa fi batut el cu piciorul acesti "codri de arama ca s-asculte mandra glasuire a padurii de argint? ". Ceea ce e cert e faptul ca prin Targu Mures a trecut.

Daca biserica are o varsta respectabila, manastirea Lapusna e mai "tanara" ea a fost construita in anul 1997, pentru a cinsti biserica de lemn care implinea la acea data 60 de ani de cand a fost adusa din satul Comori si 218 ani de existenta.

Dupa anul 1960, doar arareori i se mai permitea, de sarbatoril, cate unui preot din Ibanesti sa vina pentru a tine cate o slujba. In acele momente insa, biserica devenea neincapatoare!

Si pentru grupul nostru de francezi din Bressuire, n-a fost prea usor sa gasim un preot care sa se deplaseze pana la biserica de lemn si sa ne explice ceea ce vedem. Preotul din Ibanesti s-a invoit insa si ne-a aratat chiar si niste icoane mai vechi decat biserica, ele datand din anul 1740 si fiind gasite intr-o ctitorie a satului de provenienta a bisericii, Comori.

N-am sa va povestesc acum toate pataniile celor 22 de Km de drum infernal de la Ibanesti pana la Lapusna, sau despre un alt frumos castel de vanatoare al vaii Gurghiului ce l-am intalnit in cale si care i-a fost retrocedat printului Sturza, nici ca in drum spre Lapusna, unde aveam intalnire cu autocarul francez, ne-a lasat bateria de la masina si ne-am oprit la o pastravarie ca sa cerem ajutor, pe care l-a primit de la domnul Mitu, impreuna cu niste pesti, nici ca am baut apa din izvorul Calin, despre care batranii spun ca are apa fermecata si te fereste de boli.

Aici, in aceasta vale salbatica, in padurea Mociar, exista arbori multiseculari, cu varste ce depasesc adesea 400 sau chiar 500 de ani. Sa existe oare vreo legatura intre apa raului Gurghiu si masivitatea ursilor, a cerbilor sau longevitatea arborilor?

In incheiere, un sfat prietenesc: ridicati-va din fotoliul comod, mergeti pana la primul magazin de inchiriat “Land Rover”-uri sau "Jeep"-uri si dati o fuga pana la biserica de la Lapusna, dupa ce in prealabil ati cerut aprobarea preotului ortodox din Ibanesti. Faceti abstractie de drum. Valea Gurghiului va va fascina, nelasandu-va timp sa numarati craterele din asfalt. Neaparat sa beti si o gura de apa din acel izvor cu nume eminescian si apoi vizitati biserica de lemn. S-ar putea sa traiti ceva mai mult…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 6407 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI