Manastirea Pissiota - singura cu arhitectura italiana de pe la noi

TIPĂREȘTE

Pe sos. Nationala DN1, la 50 km. de Bucuresti este comuna Potigrafu. Virand la stanga si mergand cam 9 km. pana in com. Poienarii Burchii se ajunge la singura manastire din Romania a carei biserica are o arhitectura italiana. Prin ce se deosebeste? ; prin constructia mai simpla si mai robusta si prin faptul ca exteriorul este placat cu caramida.

Biserica nu a fost ridicata de un italian asa cum poate s-ar astepta unii avand in vedere arhitectura, ci de un grec, stabilit pe meleagurile nostre. S-a numit Nicolae N. Pissiota si impreuna cu sotia sa Zoe, a ridicat aceasta manastire.

Nicolae N. Pissiota, macedonean nascut in Grecia, dupa ce a terminat studiile universitare la Bitolia (capitala aromanilor) si-a facut specializarea la Paris la Facultatea de Drumuri si Poduri. Apoi s-a stabilit in Romania. Aici s-a casatorit cu Zoe Eustatiu, fiica unui diplomat de cariera. Nicolae N. Pissiota, este cel care a construit atelierele Grivita si podul de cale ferata peste raul Buzau.

Dupa Razboiul de Independenta a ridicat aceasta manastire, pentru a multumi lui Dumenezeu pentru toate lucrurile bune care se petreceau in viata sa.

De cand am coborat din masina in fata manastirii, am ramas pe loc cateva secunde, admirand prin gardul de fier forjat manastirea si in primul rand biserica. Daca nu ar fi vorba despre o biserica as spune ca este mica, cocheta si atragatoare…. dar asa, nu prea stiu cum sa ma exprim. Am intrat prin poarta nu la fel de monumentala ca a alor manastiri, dar frumoasa si cu migala sculptata in lemn, in gradina manastirii. Pe o suprafata de cel mult doua mii de mp. este curtea manastirii. Mai intai am vizitat curtea, sau mai bine spus gradina cu flori a manastirii. Este o adevarata expozitie de flori, destul de comune, dar multe, foarte multe, frumos colorate si cu mult spirit estetic plantate. Undeva in dreapta curtii, este un aranjament de gradina; o fantana arteziana cu cateva pietre peste care curge apa intru-un micut lac si un podet decorativ din lemn... Apoi, tot mergand si tot admirand gradina am ajuns in spatele bisericii unde sunt crescute in custi spatioase cateva pasari; doi pauni, cativa fazani, doi iepurasi si …. atractia gradinii…doi struti. Am aflat ca au fost salvati de la taiere, dupa ce o ferma de struti a dat faliment si doua exemplare au fost aduse la manastire; pentru a mai face cate un ou, si pentru amuzamentul copiilor care vin in vizita. La ora la care am ajuns noi acolo, eram singurele vizitatoare si acest lucru a contribuit la sentimental placut de intimidate, de ospitalitate a manastirii. Fiecare din noi vorbeam cu maicutele, ele aveau timp pentru toate intrebarile noastre, si ne simteam minunat; parca eram in vizita la niste gazde dragi noua si foarte primitoare. Cred ca vreo doua ture am dat prin gradina tot gasindu-mi de lucru pe acolo; ba vorbeam cu strutul, ba am baut o cana cu apa rece din fantna, sau am mai admirat perele din copacii si florile de pe alei.

Apoi am intrat in biserica. Este micuta, este o biserica facuta pentru a multumii lui Dumnezeu, fara pretentii de fala si marire. A fost gandita sa satisfaca nevoile catorva calugari (la inceput) si a unei comunitatii relativ mici de oameni (locuitorii satului). Dar pentruca situatia materiala a dlui. Nicolae N. Pissiota era foarte buna, acesta a folosit materiale de cea mai buna calitate si a apelat la pictori renumiti pentru a o picta. Astfel, Costin Petrescu (1877-1954) este cel care a pictat interiorul bisericii, acelasi pictor caruia ii datoram si frescele interioare ale Atheneului Român, sau Catedrala de la Alba Iulia, ajutat de ucenicul lui. Portretele ctitorilor şi ale Patriarhilor Miron Cristea şi Justinian Marina sunt realizate de pictorul Vasile Rudeanu. Un alt nume sonor este cel a lui Anghel Dima, sculptorul care a realizat mobilierul din interior si catapeteasma din lemn de trandafir (adus din Grecia), cel care a sculptat portetul Lui Eminescu din fata Ateneului Roman. Podeaua bisericii este din marmura rosie de Carrara, (acoperita in mare parte cu covoare) iar sub biserica se află criptele din marmură unde îşi dorm somnul de veci ctitorii şi familiile acestora. În prezent tot aici este amenajat un micut muzeu cu cateva piese foarte vechi si valoroase. In biserica mai exista si o racla cu moastele Sfintilor Dimitrie Izvoratorul de mir, Teodor Stratilat, Trifon, Ioachim de Vatoped si ale Cuviosilor ucisi in Sinai si Rait.

Intre anii 1928-1948 a fost mânăstire de călugări. În anul 1948, Patriarhul Justinian Marina o transformă în mânăstire de maici, dar in 1962, a fost desfiinţată. În anul 1993, după 31 de ani de ruinare, mânăstirea îşi reia din nou cursul activităţii sale, ca manastire de măicuţe şi un preot duhovnic. Aici nu se mananca niciodata carne.

Inainte de a parasii aceste frumoasa manastire, am luat apa de la Izvorul Tamaduirii, am multumit maicutelor pentru ospitalitate si am promis ca vom reveni; este un loc cald, frumos si foare placut sufletului.

---

VIZUALIZĂRI: 4379 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI