ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.05.2023
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
JAN-2023
DURATA: 4 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 16 MIN

„Orașul îngerilor” - cât de cât...

TIPĂREȘTE URM de aici

Bangkok! Mi-am propus să scriu un singur articol despre această metropolă copleșitoare (sub toate aspectele). Misiune imposibilă?! Vom vedea...

Bangkok este numele scurt. Cel lung este cel mai lung nume propriu care s-a inventat pe planetă; la o simplă căutare, îl găsiți mintenaș, prietenul Google abia așteaptă să vă lumineze. Nu știu însă cu ce v-ar îmbogăți această experiență, căci oricum e imposibil să-l ții minte (cel puțin, ca european). De aceea eu nici nu mă agit să caut și în general să nu vă așteptați să pun prea multe date exacte în acest articol, în ultimul timp am devenit mai leneșă în acest sens. O să vă împărtășesc doar câteva impresii cu care am rămas în urma celor 3-4 zile (resturi de zile, pe alocuri), cât am colindat Orașul Îngerilor (așa se traduce prima parte din numele ăla lung). Mot à mot, bang înseamnă „sat pe malul râului” , iar kok „măslin sălbatic” .

Primul contact a fost aeroportul internațional Suvarnabhumi, pe care a aterizat cursa de Doha odată cu prima geană de lumină a zilei. Aeroportul – ca orice aeroport: vânzoleală, zgomote și lumini întretăiate. Altfel, curățel și extrem de bine organizat. Preocupați să ne luăm vizele de intrare în țară și obosiți-varză, n-am înregistrat mare lucru, abia după aia am început să ne relaxăm un pic și să vedem, cu adevărat. Țin minte că prima chestie ce m-a lăsat cu gura căscată au fost roboțeii de curățenie; nu mai întâlnisem neam așa ceva!

Pe urmă trenul spre oraș, pe urmă metroul de suprafață spre hotel. Privirile au stat pe fereastră aproape în permanență, să cuprindă pădurea de zgârie-nori, autostrăzile suprapuse pe 2-3 niveluri, ochiurile de verdeață ici-colo.

Sunt dintre cei ce cred că o cazare poate fi o experiență în sine și sunt dependentă de experiențe și view-uri. De aceea, am ales un hotel-experiență și o cameră cu un view-spectacol, dar despre asta v-am povestit deja.

Când sunt obosită-varză, de fiecare dată când ajung într-un loc minunat mă reactivez instant (adrenalina, probabil). Astfel că, în loc să ne odihnim, am plecat să ne acomodăm cu împrejurimile, dar n-am ajuns prea departe; la prima intersecție nesemaforizată, cu vehicule de toate felurile vuind în toate direcțiile, ne-am speriat (mai mult eu) și am făcut stânga-mprejur. Ce-i drept, descoperiserăm deja pe traseu un mic „7 Eleven” și între timp se făcuse ora 11 (prima lecție învățată în Thailanda a fost că înainte de 11 nu se vând și nu se servesc niciunde băuturi alcoolice). Noi nu voiam decât o amărâtă de berulă, să sărbătorim cum se cuvine faptul că am ajuns ????. Deci ne-am întors la hotel și am sărbătorit, ceea ce ne-a toropit (previzibil). Am tras draperiile și pe urmă un somnic revigorant. Ne-am trezit numai bine pentru masa de prânz, pe care am luat-o la restaurantul cu stea Michelin din hotelul nostru, lângă piscină; dar despre asta vom vorbi în episodul următor.

Logic, din acest punct ar fi trebuit s-o luăm la pas, ca niște adevărați aventurieri ce suntem. Ne-au ținut pe loc cele aproximativ 30°C din aer (resimțite ca 40, cred) și cele 22-23°C din piscină. Abia după cină, când deja era noapte (în Thilanda se înserează mereu devreme, în jur de 19) și canicula ceva mai potolită, ne-am încumetat să plecăm.

Aveam acces la sky-train chiar din hotelul nostru, însă i-am zis pas lu’ nenea Sky-Train, eram dornici de mișcat picioarele. Am luat ca azimut Cartierul Chinezesc, văzând pe hartă că nu-s mai mult de 3-4 km până acolo (deși acasă nu-l inserasem în obiectivele de vizitat, decât pe lista de așteptare; în fine, știți cum stă treaba cu socoteala de acasă și cu a’ din târg...).

Drumul până acolo a fost un obiectiv în sine. Am putut observa felul cum se circulă, „ordinea în dezordine” . Am văzut varietatea de vehicule, unele nemaiîntâlnite de noi, precum celebrele tuk-tuk-uri (motorizate ☹; deh, civilizația!...) și un fel de maxi-taxi cu remorcă semi-acoperită, în care călătorii stăteau unii lângă alții ca sardelele în conservă. Și am învățat să traversăm, mai ales acolo unde nu există semafoare: repede-repejor, cu inima cât un purice, uitându-ne în toate părțile.

Am fost șocați de mățăraia de cabluri, suspendată la vedere, la 2-3 m de sol (un numitor comun al zonelor locuite din întreaga Thailandă, precum aveam să constatăm). Ne-am minunat de alternanța de clădiri moderne, cu zeci de etaje și altele scunde, cu cel mult 2 niveluri, rudimentare, aparținând oamenilor care păreau că-și trăiesc viața în stradă, totuși. Am văzut și cum își trăiesc oamenii viața în stradă și ni s-a părut ciudat și fascinant totodată. Am adulmecat mirosul mâncărurilor pe care le preparau în mici bucătării improvizate și apoi le serveau la măsuțe de plastic, pe scăunele de plastic, din recipiente fără fițe – și am înghițit în sec în repetate rânduri, chit că eram mâncați.

În mod surprinzător, în afara acestotr mici enclave, în rest străzile erau aproape pustii. Adică magazinașele și saloanele de masaj închise și doar câțiva oameni, grăbiți să ajungă undeva, nu plimbându-se în dorul lelii. O explicație aveam să primim chiar în dimineața următoare, de la ghida din prima excursie: thailandezii sunt, în general, conectați la lumina solară. Se trezesc cu primele raze de soare și se culcă devreme, mai ales cei care lucrează pământul. Și probabil că ceva reminiscențe or fi rămas și prin ADN-ul celor ce-au migrat, cu timpul, spre zonele urbane...

Cartierul Chinezesc ne-a întâmpinat cu o poartă specifică, tradițională, pusă la o întretăiere de drumuri, cu tot mai multă culoare (în special roșie) și cu tot mai multă agitație, amplificată exponențial până la nivelul de vacarm. Nu ne venea să credem, atât de mare era contrastul cu liniștea somnoroasă a ultimei jumătăți de ceas! Așa o fi mereu pe-aici?! Sigur că așa o fi, doar nu s-or fi activat oamenii ăștia doar pentru noi!...

Era un loc bogat decorat, unde să-ți faci poze (se stătea la coadă; am stat și noi), era un tunel luminos, împodobit cu mii de beculețe și era... marea mâncătorie în aer liber! Și când zic „marea” , sunt modestă, trebuia să zic „gigantica” sau așa ceva. O nebunie de mirosuri, culori, totul parțial estompat de fumul grătarelor, totul înnecat într-o mare de oameni forfotind în toate părțile! Am fi fost curioși să încercăm de toate, dar ne-am limitat doar la o nucă de cocos retezată cu satârul chiar în fața noastră, al cărui suc dulceag și rece ne-a domolit un pic simțurile...

Am vrut să ne întoarcem pe calea apei, însă primul debarcader accesat nu s-a dovedit a fi funcțional, așa că tot prin oraș ne-am întors, pe un drum un pic diferit. De data asta era chiar pustiu, până și oamenii străzii dormeau cu bulbuci, gata să ne împiedicăm de vreo 2-3. (A propos; câtă organizare și la ăștia! – nu vă puteți imagina...)

Următorul contact cu Bangkokul l-am avut a doua zi, când ne-a debarcat microbuzul de excursie fix în fața mall-ului MBK. În buricul centrului, cum ar veni. Era puțin peste ora 16, soarele încă stăpânul bolții albastre și, uitându-mă pe hartă, am remarcat că aveam 2 variante de petrecut următoarele ore: fie să luăm sky-train-ul și să lenevim la piscina hotelului, fie să mergem 10-15 minute per pedes, până la Casa lui Jim Thompson, pe care s-o vizităm. Știam de Casa lui Jim Thompson, desigur că mă documentasem și tot pe lista de așteptare o pusesem. Nu de alta, dar e destul de departe de zona turistică 0 (zero) a orașului și mă gândisem că n-o să avem noi timp să ne abatem atâta. Acum însă, soarta ne depusese aproape în prag; deci?! Singurul impediment ar fi putut să fie ora de închidere (17) anunțată de Google. Hai și-om mere, că poate n-o fi mult de vizitat și ne-or primi chiar și-așa, la spartul târgului!

Jim Thompson a fost (este?!!) un soldat american care a ajuns cumva în Thailanda cam după WW2 și, îndrăgostindu-se de aceasta, a decis să-și petreacă împreună cu ea câte zile i-o mai fi rezervat Dumnezeu. Care nu se știe nici până azi câte or fi fost (or fi?!!) ele (zilele), deoarece omul e, pur și simplu, de negăsit de ani buni. Se știe doar că o vreme a desfășurat profitabile afaceri cu mătase, că pleca des în călătorii și că din ultima nu s-a mai întors. A lăsat în urmă superba sa reședință din Bangkok, nemoștenibilă de nimeni (căci nu avea alte rude în afară de țara ce-l adoptase), pe care statul thailandez a preluat-o și a facut-o muzeu, de pe urma căreia câștigă constant oarece bănuți. O afacere corectă, dacă mă-ntrebați.

Ne-am prezentat la casa de bilete, pregătiți pentru orice variantă, inclusiv pentru cea pesimistă: „Oh, nu, dar ați ajuns prea târziu, peste juma de ceas închidem!” Din fericire, nici vorbă de închis, la ora 17 urma să intre ultimul tur ghidat, unde eram bineveniți. Doar că era în limba franceză. Amândoi am făcut franceza la școală, dar, ne-„practicând” -o, suntem mai puțin familiarizați cu ea decât cu engleza. Totuși, ne descurcăm, așa că am zis ok. (Bine, aș fi acceptat și ghid în limba chineză, numai să vedem casa, dacă tot am ajuns! ????) Odată cu biletele, am primit și o foaie A4 cu informații (în engleză ????).

De fapt, nu e doar casa (construită în stil tradițional thai, gen pagodă, din lemn de tek), ci un întreg domeniu, cu mici iazuri cu pești și lotuși, cu alei misterioase șerpuind printre plante exotice, cu relicve arheologice plasate ici și colo. Există o cafenea și un restaurant; citisem că restaurantul ar avea ceva prestigiu, însă l-am găsit în curs de reabilitare, deci a trebuit să ne mulțumim cu restul. Adică ne-am foit pe aleile umbroase, am pozat florile și peștii, am băut câte un ceai cu (prea multă) gheață la cafenea și am dat o raită și prin magazinul cu... suveniruri. Am uitat să vă spun că există și așa ceva. Majoritatea suvenirurilor fiind chestii din mătase naturală. Pentru o rochie ar fi trebuit să cedez juma de rinichi. Deci nu chiar magazin, mai degrabă muzeu.

În fine, a venit și ora H, ne-am reunit cu grupul în mica verandă acoperită din fața casei, unde cei 2 ghizi (mai era un grup vorbitor de altă limbă, nu mai știu care) ne-au recomandat să ne lăsăm încălțările în niște stative speciale și bagajele în altele (acestea securizate). E regulă în Thailanda: în casa omului intri desculț; curat, cum ar veni (la fel în temple). Casa are 2 niveluri, e plină de artefacte minunate, colecționate de proprietar; povestea e faină și ea. Practic, vezi cam cum trăia un om înstărit peste medie, iubitor de artă și călătorii, pe la jumătatea secolului trecut, în inima Thailandei urbane. Ceramică, statuete, stampe – chestii de-astea. Foarte frumos, mi-a plăcut mult.

În seara aia am mai avut o experiență notabiă (da’ notabilă rău!); despre ea, în episodul următor, ați ghicit! ????

A treia zi plină am dedicat-o exclusiv Bangkokului. Ne nărăvisem la excursii ghidate, cum ar veni să nu ne mai batem noi capul, iar Tati a propus tot un tur ghidat; cei de la GetYourTour aveau ceva destul de ofertant în acest sens. I-am amintit că noi nu suntem (doar) turiști, ci mai repede călători, că unii dintre noi și-au făcut temele, deci hai, că ne-om descurca pe cont propriu, cât de greu poate să fie?!

Bangkokul are multe de oferit: temple, muzee, parcuri, sky-baruri, râu și canale etc. Desigur, o zi e mult prea scurtă pentru a le cuprinde; voiam doar să ne facem o idee. Dacă te uiți pe hartă, cea mai mare concentrație de obiective se află în zona de nord a orașului, într-un fel de buclă uriașă făcută de râul Chao Phraya spre est – districtul Rattanakosin, numită și „vechiul oraș regal” , pentru că găzduiește Marele Palat, câteva temple importante și Muzeul Național. Deci haidem și noi.

Ca să scutim timp, am luat sky-train-ul o stație până la râu (stația Saphan Taksin), de unde ne-am îmbarcat pe unul din zecile de ferry; sunt mai multe companii ce operează transportul pe apă în Bangkok, încercasem eu să studiez ce și cum, de fapt îmi făcusem acasă un conspect de toată frumusețea, pe care însă l-am uitat în avionul București – Doha ☹. La fața locului, am înțeles că nu-i nevoie să-ți bați capul defel, nu contează că-i linia roșie, verde sau albastră, doar spui la casa de bilete unde vrei să ajungi și ei te îndrumă corespunzător. Iar prețurile sunt derizorii. Așa că recomand transportul pe apă ori de câte ori se pretează nevoilor voastre.

Ferry plutește cu oarece viteză pe apele tulburi, printre plauri pe care se odihnesc egrete albe, trebuie să te ții bine dacă stai în picioare. Oprește când pe-o parte, când pe cealaltă a râului. În mod curios, nu are stație la Rattanakosin, ci pe țărmul opus, chiar în fața impozantului Wat Arun (reamintesc: wat = templu). Era și el pe lista principală, însă mă gândeam că mai pe la finalul zilei, dacă ne-o mai rămâne timp. Evident, aflâdu-ne fix în umbra-i maiestuoasă, cu el am început.

Am plătit câte 100 thb (2,6 euro) și am intrat pe domeniul frumos îngrijit, cu alei șerpuind printre ochiuri de grădină cu flori și copăcei caraghioși, cum nu se găsesc pe la noi, cu porți decorate specific, păzite de statui de luptători burtoși, cu chipuri înspăimântătoare și săbii lungi.

Wat Arun s-ar traduce „Templul Zorilor” și se spune că este unul dintre cele mai frumoase edificii de acest gen din Bangkok, având o istorie de vreo 300 de ani. Pagodele au formă relativ prismatică și niște trepte pe fiecare din laturi, cam până la jumătate. Treptele îs cam abrupte, la urcat nu-ți dai seama, dar la coborât, îți cam fâlfâie inima. În fine, merită efortul, căci poți admira mai îndeaproape incredibilele decorațiuni realizate din cioburi de faianță colorată, statuetele, dar și împrejurimile de la înălțime! ????

Ca să traversezi râul, trebuie să iei un alt ferry, mai mic, de la alt ponton, aflat nu departe (întrebați localnicii și veți fi îndrumați). 5 thb costă, adică mai nimic și în 5 minute ești dincolo. În „insula muzeelor” aveam 2 obiective principale: Marele Palat și Wat Pho.

Am ocolit destul de mult Marele Palat până am dat de intrarea pentru turiști. Tati era speriat de eventuala coadă de la casele de bilete, însă n-am găsit decât o codiță firavă, așa că mintenaș plătirăm cei 500 thb de persoană, de care primirăm, pe lângă cuvenitele bilete, câte un pliant cu hartă și o mică descriere a fiecărui obiectiv. Și recomandarea fermă ca, de-a lungul vizitei, să purtăm măști de protecție (singurul loc în Thailanda unde masca a fost mandatory) .

„Când Rama I a mutat capitala peste râul Chao Phraya de la Thon Buri la Bangkok, în anul 1782, a decis să construiască noul centru de putere al țării după splendidul model arhitectural al fostei capitale, Ayutthaya. Canale concentrice au fost construite pentru a evoca râurile ce înconjurau vechea capitală, cărămida a fost luată de acolo pentru a construi palate și temple, iar statui reprezentându-l pe Budha au fost recuperate dintre ruinele de la Ayutthaya și instalate în templele noi din Rattanakosin. Atât noul Palat Regal, cât și Wat Phra Kaeo au fost înfrumusețate de către regii succesori, care au adăgat propriile temple regale în limitele districtului Rattanakosin [… ] Pe măsură ce noua capitală s-a consolidat, templele și birourile guvernamentale au fost construite în cartiere periferice, iar Bangkokul s-a extins în toate direcțiile. [… ] Cartierul istoric a rămas o enclavă regală... până la răsturnarea monarhiei absolute în anul 1932.” (Ghid turistic „Thailanda” , National Geographic, 2010)

Situl acoperă o suprafață de 21,8 ha și cuprinde 35 de obiective – pagode, statui, temple, palate și conace cu cert aer european. Sigur, ar merita un articol separat, însă m-am gândit că acesta ar ieși stufos și puțin abstract și nu știu câți dintre voi ar fi cu adevărat interesați. În fond, cine vrea amănunte, are de unde să le ia. Pe de altă parte, vă recomand, dacă timpul vă permite, să-i dedicați mai mult decât 2-3 ore, cât i-am dedicat noi (poate chiar o zi întreagă). Aveți ce vedea și mai ales admira. Eu o să mă limitez în atașa câteva fotografii – sugestive, sper. Și trebuie măcar să amintesc despre Budha de Smarald, motivul principal pentru care mulți călători ajung aici.

Aceasta este o statuetă de 66 cm ce-l reprezintă pe Budha sculptat în jasp verzui. A fost găsită în nordul Thailandei pe la 1400 și ceva și, după un traseu sinuos, a ajuns să fie expusă azi în Bangkok. În mod tradițional, ea reprezintă legătura dintre Rege și Divinitate și doar Regele are voie să-i schimbe cele 3 rânduri de veștminte realizate din aur și pietre prețioase, fiecare după anotimp (vară, sezon ploios, iarnă). La final, la ieșirea din sit, există un întreg muzeu dedicat ofrandelor pe care această mică statuie le-a primit de-a lungul vremii; în muzeu fotografiatul este interzis.

În prețul biletului mai intră 2 obiective, cărora noi le-am zis pas, din lipsă de timp: un spectacol de „măști thai dansante” (la ore fixe, de 3 ori pe zi) și vizitarea unui muzeu dedicat textilelor. Repet: o zi întreagă pentru Marele Palat & Co.

Ne-am îndreptat apoi spre vecinul Wat Pho (Templul lui Budha Culcat), un alt obiectiv celebru, pe care țineam neapărat să-l vedem, măcar cât de cât. Aici am plătit doar 100 thb de persoană, un preț derizoriu pentru câte oferă.

„Wat Pho a fost ridicat cu mult înainte ca Bangkokul să devină capitală națională, iar multe dintre clădiri au fost restaurate la sf. sec. 18 și înc. sec. 19. În 1832, Rama al III-lea, o persoană cu idei progresiste, a deschis porțile templului pentru public, pentru ca doritorii să poată învăța. Picturile, inscripțiile și sculpturile din întregul templu prezintă subiecte variate, inclusiv războiul, literatura, astronomia și arheologia. Mormanele de piatră găsite în împrejurimi au încurajat studiul geologiei. Statuile rishis (pustnici indieni) în poziții de yoga i-au ghidat pe studenți pentru posturile corecte de meditație și alte tehnici de relxare, iar picturile murale prezintă tehnici de masaj. Știința timpurie a chiromanției continuă să fie practicată la wat.” (Ghid turistic „Thailanda” , National Geographic, 2010)

Tot aici există prima școală thailandeză de medicină tradițională și un pavilion unde poți face tot felul de masaje sau poți lua cursuri de masaj. Există și un impresionant și complet muzeu dedicat masajului thailandez, pe care l-am vizitat cu interes.

Dar cel mai important obiectiv al sitului este, desigur, celebra statuie reprezentându-l pe Budha culcat pe o parte, cu capul sprijinit pe antebrațul drept și cu brațul celălalt întins pe lângă corp. Tocmai făcuserăm cunoștință cu o zi în urmă cu un astfel de Budha în unul din templele din Ayutthaya – acela este cel mai mare Budha culcat în aer liber, acesta cel mai mare dintr-un spațiu închis. Templul care-l adăpostește este un spectacol vizual în sine și se stă la coadă pentru a da ocol statuii și a face poze cu ea.

Statuia are 15 m în înălțime și 46 m în lungime, este făcută din cărămidă tencuită, acoperită cu un strat auriu. Tălpile uriașe m-au impresionat teribil, având delicate incrustații din sidef. Pe marginea din spatele statuii sunt niște vase în care cică trebuie să arunci bănuți, gestul fiind urmat de chestii pozitive ce se vor petrece în viața ta rămasă.

După masa de prânz, un singur dor mai aveam, să ne plimbăm cu barca tradițională, cea cu coadă lungă, împodobită cu ghirlande de flori, pe canalele vechiului Thon Buri, adică în zona de vest adiacentă râului Chao Phraya. Citisem despre asta și mi se părea de neratat.

Am identificat ușor debarcaderul, de fapt e cel pe care coborâserăm dimineață, doar că locul de plecare pentru plimbarea pe canale se află undeva, în dreapta. Acolo e un nene care face cărțile, ne-a cerut câte 750 thb de căciulă (mult? puțin? n-am negociat) și ne-a spus să așteptăm câteva minute. A venit o barcă, a descărcat călătorii și ne-a încărcat pe noi, plus încă 2 tipi (europeni, după aspect). Am traversat râul în viteză, pe urmă am încetinit și ne-am aliniat la ecluză, împreună cu zeci de alte bărci asemănătoare (de unde-or fi apărut?!). După câteva minute, pătrundeam într-o lume total diferită de cea pe care tocmai o părăsisem.

Dacă n-aș fi citit dinainte și n-aș fi știut la ce să mă aștept, cât de cât, aș fi fost de-a dreptul șocată, contrastul este izbitor! Nu tu zgârie-nori, nu tu autostrăzi suspendate, nu tu mall-uri sau măcar niște magazine mai de Doamne-ajută. Practic, plutești printre locuințe mai modeste sau ceva mai înstărite și ești spectator la crâmpee din viața oamenilor simpli ce-și duc traiul în directă simbioză cu apele râului. E foarte interesant și mă felicit că am ținut să facem plimbarea pe canale, care a durat în jur de o oră și pe care v-o recomand ca pe o experiență cu adevărat autentică!

... Bangkokul mai are multe de oferit, noi doar atât am reușit să vedem și poate va mai fi o dată viitoare, când să aprofundăm... Chiar și-așa, eu zic că ne-am făcut o idee. Dincolo de obiective turistice, cea care ne-a rămas în inimi este atmosfera specială acestei metropole, contopirea unică de nou și vechi, parfumurile amestecate, culorile, lumina...

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de crismis in 07.05.23 12:42:16
Validat / Publicat: 07.05.23 14:16:19
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în THAILANDA

VIZUALIZĂRI: 1960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P14 Casa lui Jim Thompson
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 57200 PMA (din 43 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

pitiscris / TELEFON [07.05.23 14:55:19] »

Suntem diferiți, nu spun o noutate. Eu vreau să citesc trăiri personale. Pentru celelelalte, sursele sunt practic inepuizabile.

Așa că pentru mine e perfect. Nu tu denumiri lungi pe care nu le reținem, nu tu istoric sau scurt istoric. Toate astea am de unde să le iau: Google, ghiduri, etc.

Nici împărțirea (fragmentarea) în zeci de impresii nu o găsesc prea fericită. Da, locurile woau, care au foarte multe de oferit, diverse, pot fi sparte în câteva.

Practic e ca aici mai sus, locuri, acces, impresii, ponturi, prețuri. Dacă e pigmentat cu locuri de mâncat/băut e și mai bine.

Bangkok/Thailanda nu a fost niciodată pe lista lungă. Hmmmmmm, mă mai gândesc acum.

crismisscris / TELEFON [07.05.23 15:01:57] »

@piti: Eu sunt cam "vorbă lungă", dar mă tratez! ???? Totodată, am constat, de vreo 10 ani de când prestez pe AFA, că au fost articole la care am muncit de-am bengănit și n-au interesat decât un segment limitat de cititori. Deci - m-am gândit - hai să schimbăm abordarea.

Și iată că am reușit performanța de a cuprinde o imensitate de oraș precum Bangkok într-un singur articol (bine, nici n-am apucat noi să vedem chiar tot ce trebuia) ! Acum câțiva ani, mi-ar fi luat cel puțin 3-4 articole...

Cu mâncătoriile nu pot însă să fac rabat, voi povesti separat! Partea mea preferată! ????

Mulțam de vizită și feedback! Și... Nici eu n-am avut Thailanda, până de curând, nici măcar pe lista lungă! "Nu aduce anul... "

webmaster [07.05.23 15:06:03] »

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ

— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

adso [07.05.23 15:59:11] »

@crismis: Ca întotdeauna, felicitări pentru articol!

M-a distrat explicația ghidului:

thailandezii sunt, în general, conectați la lumina solară. Se trezesc cu primele raze de soare și se culcă devreme

Va să zică sunt o nație de oameni odihniți . Fiind pe Paralela 13, aproape de Ecuator, variația zi-noapte nu este sezisabilă de la un anotimp la altul. Adică, la solstițiul de vară ziua are sub 13 ore (iar noaptea mai mult de 11), în timp ce în decembrie este invers. Se luminează la ora 7 plus minus ceva și se întunecă la 19 minus plus ceva, cât e anul de lung. Multă monotonie.

Piesa celor de la Connect-R youtube nu prea are cum să fie hit Thailanda. (În schimb, în 2016, când am fost eu, Dragostea din tei se auzea non stop și pretutindeni, chiar dacă la noi se săturase lumea de ea.)

pitiscris / TELEFON [07.05.23 15:59:26] »

@crismis

Eu am zis de bine. Adică mi-a plăcut. E greu să faci rezumat concis din așa o metropolă.

adso [07.05.23 16:03:22] »

@piti: În esență, povestim ce am văzut noi pe acolo. Asta depinde de perioada de vacanță, nu de mărimea orașului. Adică, descrierea a patru zile în Bangkok necesită același număr de caractere ca cea pentru patru zile petrecute în Iași (de exemplu).

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
pitiscris / TELEFON [07.05.23 16:10:52] »

@adso

Dacă obiectivele sunt multe e un pic mai greu.

De acord, 4 zile au 96 de ore și în Iași și în Bangkok. Vizitezi un număr finit de obiective oriunde în 96 de ore. Dar la Iași ajungi la obiective și mai puțin importante/semnificative în 4 zile față de Bangkok care deși nu l-am văzut sunt sigur că are multe chestii importante. Fiind și pe un alt continent, altă cultură, ești mai entuziasmat. Detaliezi fără să vrei, fiind exaltat.

adso [07.05.23 16:33:39] »

@piti: Evident că am exagerat de dragul demonstrației. Dar ideea rămâne.

Într-un oraș uriaș, între jumătate și trei sferturi din zi se pierde cu deplasarea între obiective, oricât te-ai strădui să le grupezi pe zone. Mai ales dacă nu știi unde e nordul când ieși de la metrou. Am pățit-o, știu ce spun - și am un simț de orientare binișor peste medie. Într-un oraș mai mic, acest timp se folosește pentru a vizita chestii, chiar dacă unele de mai mică importanță.

Și, stați așa, ce vreți să spuneți cu Iașul, că nu are obiective de primă mână pentru patru zile?

pitiscris / TELEFON [07.05.23 17:04:21] »

@adso

Ei, am exagerat și eu cu Iașul.

Eu sunt subiectiv, o destinație mișto (scuze pentru cuvânt) mă face să scriu kilometric. E greu cu rezumatul când ești exaltat.

Eu am terminat. Poluez impresiile și îmi dă @crismis un șut în dos și are dreptate.

mprofeanuscris / TELEFON [07.05.23 19:14:49] »

@crismis: Articolul tău mi-a adus aminte de vizita mea acolo și de câteva din obiectivele turistice văzute atunci. La Marele Palat se poate sta destul, măcar o jumătate de zi, sunt multe de văzut acolo... Era prima mea ieșire într-o țară budistă și am vizitat multe temple... La Jim Thompson tot ați văzut ceva chiar dacă ați ajuns cu jumătate de oră înainte de închidere. La Wat Arun nu am putut să urc la ultimul nivel, era atât de abrupt...

Aștept articolul despre mâncarea la restaurantul cu stea Michelin...

elenaadinascris / TELEFON [08.05.23 10:36:11] »

Foarte frumos tot ce am văzut!

De abia aștept să ajung în Bangkok, dar nu știu când și cum! ????

Mi-ar place să stau tot intr-un zgârie nori și să am o priveliște similară!

Felicitări pentru experiența minunată trăită și pentru articol!

Eu prefer să găsesc multe informații la un loc, decât să le caut în șapte locuri pe net!

Așa că Mulțumesc! ????

mishu [10.05.23 19:42:12] »

@adso:

în 2016, când am fost eu, Dragostea din tei se auzea non stop și pretutindeni, chiar dacă la noi se săturase lumea de ea

in 2013 si eu am fost surprinsa sa o aud intr-un aeroport in China (in Guangzhou) si am inteles ca ea de fapt melodia de baza a unui desen animat . Asa ca nu se stie pe unde in lume auzim melodiile pe care le fredonam sau nu la noi.

Acum vreo 3-4 ani la un festival in Austria (in Kufstein) o tipa canta Mr. Sexobeat al Alexandrei Stan, asa ca...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mishu [10.05.23 19:53:37] »

@crismis: Ce frumos! Acestea sunt amintirile cu care ramanem. Si cred ca destinatiile exotice poate ne raman si mai mult la suflet pentru ca sunt altfel decat cele obisnuite din jurul nostru. Desi au trecut 10 ani de la prima vizita in China (business si nu turistica ) imi aduc aminte multe dintre locurile vazute, cred ca sunt in stare sa reconstitui si traseul avand in vedere ca am schimbat multe orase si ne-am deplasat cu avion/ tren/ masina.

Foarte frumos si mi-ar placea sa ajung si eu pe acolo insa nu stiu mai degraba pe unde sa spun ca as ajunge .

Felicitari pentru articol, votat cu mare drag.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
crismis, elenaadina, mishu, mprofeanu, piti
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Bangkok:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.083944082260132 sec
    ecranul dvs: 1 x 1