ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.05.2023
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucureşti-Oradea
ÎNSCRIS: 25.08.09
STATUS: SENATOR
TIMP CITIRE: 14 MIN

… celor ce poartă în pântec, IUBIRE

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Acest review se elibereaza fără prescripţie. Se recomandă citirea cu atenţie a informaţiilor cu pipeta. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă scribului sau editorului.

Ziua Mamei

Astăzi este ziua... ehm... calendară... internațională, celor ce ne-au dat viață. Aaaaa, nu știați? . Ați uitat, unii dintre voi, ca și mine?? . Ziua Mamei... Mă rog... se întâmplă.

Nu am dat freo' importanță zilei 7, - voi da acum - de început, de Mai. Nu din ingratitudine, fiind Ziua Mamei pe mapamond, dar fiind june preocupat de activități naive în ale tinereții, nu vedeam ceva deosebit în 7 Mai. Mama era mama și atât. Nu era o chestie specială și chiar dacă ar fi fost, eram prea tembel în acele vremuri... Nu eram interesat și nici nu mă coafau… cele sfinte, zile naționale și alte cumetrii inventate de unii, care nu m-au întrebat dacă au vreun rost. Pentru mine, oricum și în orice fel, Ziua Mamei ținea 365 de zile, mama fiind iubirea mea supremă. Eram, totuși, în acele timpuri, un zvăpăiat, neastâmpărat și vorba tatei: băh, rău ai fost de mic!...

... ce nu, am înțeles???

Nu am înțeles niciodată chestia tatei, cu… de mic. Eu nu am fost niciodată mic… De ce??

…. păi să vedeți de ce…

Mama era o tipă sexy, mlădioasă, subțirică cu talie de Vogue și tot timpul cu zâmbetul pe buze, posedând și calitațiile magnetului. Mama ar fi avut trecere și pe alte planete. Cred că și marțienii s-ar fi îndrăgostit de ea. Avea și ceva în plus, ȘTIA să fie mamă. Unele femei se nasc cu chestia asta. Noi, bărbații, suntem puțin boi și nu înțelegem așa ceva, chiar dacă ne desenează cineva conceptul de a fi parinte.

Pe când gravidă, mama, era atât de înalta, cât de lată. Lățimea eram eu. La 1,68... 69... 70, micuță și cu tălpile obosite de atâta cărat, mama mă purta în pântec cu iubire, mângâindu-și burta, murmurând: puiul mamei…. puiul mamei! .

Puiul mamei

Am fost adus pe lume, în afară de mama, la spitalul Giulești, din capitală, și de Tuchi Sârbu... DL. DOCTOR. Panait Sârbu, …. în cele vremuri, cel mai bun ginecolog. Spitalul Giulești de azi-i poartă numele și bănuiesc că nu degeaba. Mama care era o scumpă și dulce, în naivitatea ei de mamă tânără, nu înțelegea de ce se lățește atât de mult. Se uita cu, ochi calini câtre Sârbu…

– Dar…. domn doctor, zău că mănânc doar verdețuri…. salate… Nu înțeleg!!

- Draga mea, spuse Sârbu liniștit cu privirea peste ochelarii de citit, … și vaca mănâncă iarbă!!!

- Nu mă interesează, vreau să nasc normal!!

- NU AI CUM să naști normal…. TU realizezi, ce duci în pântec?? .

Mama senină, de parcă era vorba doar de o injecție…

- Eh…. e doar un bebe' ….

Sârbu, se uită la ea ca la copilul lui, ….

- Bebelușul tău…. este…. ehm… nu tocmai, un bebe' , obișnuit. Dacă vrei să fii funcțională ca femeie, restul vieții, numai cezariana te salvează. …. Dar…. dacă vrei să mori, anunța-mă din timp.

Am fost trecut și pus cu foto, după naștere, la gazeta de perete al spitalului ca, cel mai mare prunc din acel an: 4 khile, 800 grame!!... cu plete.

Adică după ce că mi-am chinuit mama, mă născusem și cu, coamă. Mai lipsea, Vidal Sassoon și șamponul lui, de renume. Puteam lejer, să fiu distribuit în Jurassic Park, al lui Spielberg. De fapt, nici nu știu…. dacă am încăput pe gazeta de perete al spitalului.

Toți pruncii erau încartiruiți, cum era obstreti-gineco, în acele vremuri, în blocuri/locații bine definite, bebelușii fiind grupați pe zone și fiind așezați…. 10…. 20… 30... în aceeași locație. Lângă această/aceste locații era o cameră separată cu specific. Adică sus, pe ușă, a fost prinsă o placă vopsită alela, pe repede înainte și pe care sta scris: Alex. Nu era de mirare. Bebelușii plângeau ca un fel de mieunat. Eu, eram singurul care făceam ca Godzilla: WHOOOOOOA, WHOOOOOOAA… cu voce de bas. Sirena lui Vasile Roaită, era o glumă proastă… Era un fel de fluireraș de alungat căpriorii de pe tăpșan. Eu urlam de la etaul 3 și se auzea până la parter.

. Ceaiul

La acea vreme, moașele, îmbuibau noi-născuții cu ceai. Ideea era, deontologic zice-se, de a face tranziția mai ușoară pentru noii veniți pe lume. Cică, să se așeze mațele cum trebuie. Era un tabu… "hrănirea" cu ceai, că numa' hrană nu era. Un fel de lichid confundabil cu orice.

Din nefericire, Alex, nu avea aceeași părere. Că știam sau nu, e altă poveste. Rărunchii mei erau cu alarma. Am urlat tot timpul. Moașele neștiind pe unde să scoată scufia, pentru că făceam deranj în tot spitalul cu voce horror…. l-au sunat pe Sârbu în miez de noapte….

- Fetelor, acela nu e un bebeluș normal - … ehm…... știu că nici acum nu sunt, ca adult -, are nevoie de hrană. Degeaba-l hraniți cu ceai. Puneți-l la țâță!

Mama, lăuză fiind și pusă sub somn de Sârbu, având în vedere travaliul de naștere, a dormit tot timpul. Nu știa cum arăt. Nu știa dacă am joben sau mustață. Știa doar că moașele mă hrănesc cu ceai și în somnul sedativat, auzea acea voce de T-Rex pe holuri… și pare de neînțeles dar o mamă, print-un mister nedescoperit încă, își SIMTE pruncul… și spunea adormit: îmi moare copilu' , îmi moare copilu' …...

Cum să mori, nene, când te apropii de 5 khile ca nou-născut??? . Poate rupi uși și dârămi pereți de foame, sari la siluit de moașe, muști de nas brancardierii cu gingiile. Ce să mori? …. dar…. deh…. așa sunt mămicile.

O săptămână am băut fierturi colorate. Aveam o foame-n gât, nene, ... ca rechinul-balenă, ce înoată cu mufa deschisă întru hrănire. Mufă cât 4 blocuri în dimensiune, înghițind planctonul din oceane, la mic dejun. Mama, după odihnă, a fost dusă în sala de alăptare. Săraca, disperată, cu sânii cât două cucurbete de 5 khile, fiecare, și care o și împiedicau să doarmă, stătea cuminte pe un scaun scorojit de atâta uzanță, în așteptarea mea.

Moașa în cauză care era ruptă de spate de la cărat de Alex, a vrut să-i facă o surpriză mamei și a intrat în sală fără să-mi descopere chipul…. și a stat… a stat…. cu alte moașe ce aveau prunci în brațe. Deci, nu se știa care e ăla sau care-i celălalt și cărei mămici îi aparține. Eu eram total acoperit de tot felul de tifoane și alte cârpe ale acelor vremuri. Arătam ca Boba Fett, asasinul singuratic din Războiul Stelelor.

Gestul letal al moașei a fost că mi-a descoperit fața... Mare greșeală, maaaare greșeală.

Când am simțit mirosul de lapte mamar, am sărit ca, crocodilu' când sparge găoacea. Mă suceam în cârpele Boba Fett gata să le rup, dacă aș fi avut o brișcă la mine. Era să mă scape moașa din brațe și evident… WHOOOOOAAA, WHOOOOOAAA, mergând la sigur cu urletul de proveniență jurassică. Eram gata să sar la sfârcul moașei și s-o mușc prin uniformă. Mama a început să plângă cu textul știut deja: puiul mamei, puiul mamei.

Când m-a pus la țâță…... parcă eram la mici cu muștar și-o bere lângă…... Sugeam de îmi ieșea laptele pe nas, dar nu îmi păsa. Dăi ca bezmeticu' nainte. Aveam o foame-n esofag... nu conta dacă mă înecam cu ceva lapte. În clipa aia, sinuciderea cu lapte era ca un sejur în Dubai.

Singurele sunete scoase de mama erau: offf! … aiii! … auuu! … doare!! . Dupa 3 zile i-am facut sânii, spaghettă. Era la capătul puterilor și lacrimile-i curgeau de neputință.

În sala de alăptare mai erau șiruit la perete, trei mămici rrome, două chinezoaice și două mămici din Siria. Erau vremurile cu… ehm…. "țări prietene". Unele aveau facultatea făcută în republica socialistă, altele venite definitiv la soți. Le-a prins facerea în România lui Ceau-Ceau. O mămică rromă, văzând lacrimile mamei, ce se chinuia să se mulgă…

- Gagică așa frumoasă și plângi? Haoaleo! Las' că ți-l hrănesc eu. Eu sunt la al treilea puradel. …... Mare greșeală, maaare greșeală.

Zece zile, am luat la rând toate mămicile rrome, arabe și o chineză. Singura scăpată, una din cele chineze, firavă sărăcuța, care văzând fața mea în chip de Miam-Miam și ochi sticloși de Alien versus Predator, s-a albit la față și…

- Xingao chumpau baluba bau-bau godzill-anxietate-xaou… punându-și pruncul de un khil juma' , la subsuoară și fugind din sală. Eu, la aproape 6 khile puteam sta ca belferu' pe canapea halind chipsuri. La foamea aia, nene, aș fi mâncat cale ferată și sârmă ghimpată.

Era de înțeles… Aia nu mai era sală de alăptare ci de făcut spaghette. Toate mămicile din acea sală, indiferent de etnie, aveau halatele recroite de subsemnatul în noul trend, tip, piept săgeată, ca arcul lui Robin Hood.

Mmmm, ... printre altele, ... prenumele subsemnatului, Alexandru, a fost ales cu mult înainte, pentru că era... ehm... "În numele tatălui... ". P' asta n-am înțeles-o. De ce au tații prioritate să aleagă prenumele??? . Nu fac niciun efort, nu alăptează, nu se mulg, nu sunt lăuzi și nu merg cu rucsacul plin sub piept 9 luni de zile. Pesemne, mama obosită, nu a mai avut putere pentru un efort în plus și a mers pe ideea: să mă cheme ca pe tata.

Dap... pe mine de ce nu m-ați întrebat??? . Eu am vrut să mă cheme/să mă numesc... Jason Momoa... adică, Aquaman din filmul cu același nume. Nu râdeți!!! . Pe bune!!!... Kilogramele le aveam, lat în spate eram/sunt, plete aveam, distrugator de sfârcuri eram, reformator de sâni eram și vandalul laptelui, pe deasupra. Înotam în lapte ca, Cleopatra. Aveam niște atribute, totuși...

Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat, dacă mama ar fi făcut un ultim efort și la Registrul de Nașteri, cel socialist din cele vremuri, să mă treacă în catastife. Senină, dulce și naivo-jună, la ghișeu, îmbrăcată într-o rochiță flu-flu până la genunchi și fluturând din ochișori și gene...

- Bună ziua! Vreau să-mi înregistrez fiul.

În spatele ghișeului, un nene comunisto-convins c' o săptămână pân' la pensie...

- Haideți, tovarășă! Mai repede, mai repede, că n-am timp.

"N-avea timp", dar avea patruj' da' ni, de rădăcini sub scaun.

- Ziceți numele!!

- Jason Momoa.

- Mumu, ... Ce??? .

- Jason Momoa, tovarășe!

- Ăsta e nume? . E tatăl african, cumva? .

- Nuuu, tovarășe... Haideți că vă silabisesc... Gei-Săn. Muo-muo-a.

- Ceai-în-sân Mumua??? . Tovarășă! . Nu am timp de glume. Ce fel de copil ați născut??? . Ăsta-i nume de animal de casă... am și ședință la partid și cu Partidul nu te joci.

Adevărul e ca omu' , nu ar fi greșit prea mult. Eu eram oricum în perioada cu sânu' ... dar nu cu ceaiu' . Eram, ce-i drept, și cu... ehm... "mumua" la sfârcuri, să-mi procur merinde de drum, adică lapte.

Până la urmă, a fost mai bine așa, cu prenumele tatălui. Nici nu pun în gândire cât bulling, bășcălie și caterincă ar fi fost în școală și liceu dacă aș fi purtat numele, Jason Momoa.

Tata

Parintele donator care a participat doar cu plăcerea, că de durere era ocupată mama, a venit la prima vizionare al propriului prunc. Tata, în acele vremuri, dacă ar fi avut talent, putea fi distribuit în rolul agentului 007. Un James Bond veritabil. Semăna cu Pierce Brosnan unu-la-unu, doar că avea părul mai negru, ochi migdalați la fel de negri și talie de viespe. Era un gentleman, tot timpul ferchezuit și pus la 7 ace, ras-tuns-frezat. Frumos, nene! . Frumos, rău.

Moașele leșinate la vederea lui, fluturau din gene care mai de care…. și…. vine momentul, EU. Adică, moașa șefă, mă pune în brațele lui… …

- Fiul, Dvs. Fiți vă rog atent cum îl țineți, pentru că bebelușii sunt fragili.

- Fragili??? , spuse tata, cu ochii cât cepele, primind în brațe o chestie de 5 khile-600.

Eu, încotoșmănat în cârpe, numai cu ochii la vedere și pletele până la umeri ce ieșeau din îmbrăcăminți.

Tata care o adora pe mama, se uită... se uită... se uită din nou... se încruntă... se miră... se încordează... mestecă în gol nervos, se face palid și broboane de sudoare-i apar pe frunte, fiind într-o totală nebuloasă.

- Doa… Doa... Doamnă… ehm…. Domnișoară… dar… dar…. aceasta este o... o... fetiță. Și e și chineză, pe deasupra!!! , spuse cu gura uscată de disperare.

- CE-A FĂCUT??? , zic, ... ehm... de fapt, urlam, prin cârpe. Băh, nebunule!!! . Trezirea!!! . Băh băiatule... agent 007, care ești!! , ... Tu ești, 00Barat?? . Unde am pus lopata, nene??? . Dați-imi lopata să-i fac ceafa fleoșc.

Ehhhh…. mă rog... pentru a formula și explica o introspecție descriptivă în ale momentului, celor vremuri….

Tații, atunci, erau niște mici sau mari bouleți. Daca tații ar fi avut acces în sala nou-nascuților, ar fi fost daună totală. Exercițiu de imaginație: lași vreo 10 hăndrălăi să-și caute pruncul într-un manej de, 20 de bebeluși... E... haos de haos. Epic, să vezi, 10 bezmetici care se ceartă, care-i pruncul și cărui bezmetic aparține... pe lânga asta se iau la scatoalce... ăsta e al meu, ba nu, e al meu!! .

Tații, în general, sunt tufe de Veneția, habarniști. Ei merg pe culori: alb, galben, negru. Alte deosebiri nu au în ochi. Este cum i-ai duce pe altă planetă cu oxigen care n-o cunosc, aterizați fiind, unde ei, își țin respirația să nu moară…... și le dai în forță un vast peste mufă, spunându-le: respiră boule, că te îneci! .

Așa că…

... disperare în formă continuată. Am început să mă agit… cu urlete. Era groasă, rău. Tata, cu privirea-n dezaprob se uita nervos pe, pereți, numai la mine nu.

- Aloooo! . Magazia! . Un' te uiți??? . Un' se uită ăsta, nene??? . Băăăăăh!! Uită-te la mine!!! . Sunt inevitabil. Sunt fii-tu!!! . Ce fel de tată ești??? Maaaaică-l Jackson... Să vezi, că nu mă ia ăsta, acasă. Băh nebunule, nici nu mi-am început viața și mă lași să scrijelesc pereții pe aici, pentru ceva calciu, pân' la bătrânețe???

Tata, cu maxilar tocit de nervo-spume privea la moașa, ce avea sprânceana ridicată deja, care-i spunea expresivo-tăcut: băh, oi fii tu frumos dar ești prost rău.

În disperare, moașa, mi-a descoperit fața și eu, cu gândul că sunt pe covorul roșu la Festivalul de film de la Cannes, i-am băgat un zâmbet gingival stil, dospalăus-caricio-copterus. Dinți din părți, că de unde, tată? . Deci, fără succes.

Ce să vezi??? . Tata, m-a refuzat și m-a dat înapoi.

Și uite cum o moașă enervată este nevoită să bage depresii într-un bebeluș... ehm... de fapt, bebeloi.

Mă despuiază, ... mă răscrăcără, ... mă răstignește, - mai lipseau două piroane pentru fiece palmă și o suliță în pancreas - la cucu gol, bănuind ce își dorea tata să vadă. El… se uită la vintre recunoscând-u-și…. ehm…. creieru' ce nu gândește și țipă cu textul știut de la tații de pretutindeni: băiatul lu' tata, băiatul lu' tata!!! .

A venit și ieșirea din spital. Mama grijulia, s-a dat peste cap și prin tot felul de relații, ce le aveau ai mei în acele timpuri, au făcut zbătături pentru un landou. Evident, nu unul obișnuit. Era un landou pentru… ehm…. gemeni. Tata, a dus manțocăria la un atelier de biciclete să-i refacă caroseria și să rezulte într-un pat de sultan. Trebuia să încap undeva…

Sfârșitul de iulie, al acelor ani, nu era numai cu numele ci chiar cuptor. Erau 45 de grade la nivelul asfaltului, fără gaura de ozon de azi, când 45 nu mai e un mister.

Evident, eu eram în "pușcăria" de tifon și alte îmbălsămări Boba Fett, îmbrăcăminte gândită de "inteligenții" celor timpuri. Mama, jună fiind, dar sprintenă la creieri, și-a dezvelit cotul și l-a lipit de jugulara mea. Ardeam ca un cuptor de pizza. S-a enervat…. și repet... ȘTIA să fie mamă…. și cu o foarfecă de unghii, s-a chinuit sărăcuța, a tăiat tifonul, m-a dezvelit și m-a lăsat ca la naștere, lăsând doar parasolarul landoului deasupra mea. De atunci îi mulțumesc, fiece zi.

Anii s-au dus…

În anii studenției, moștenind ferchezuitul tatei, stăteam în baie mai mult decât mama sau ca o fetișcană ce se pregatește de nuntă. Mă uitam ca bou' , cu ochii în oglindă, având mâna prin scăfârlie ce nu trecea prin coama neagră atât de, deasă. Ochi negri... migdalați... Fi-ți-ar chinezăria, sa-ți fie!!!

- Măi, nene... De ce? . Cu cine semăn eu? Cum... CUM... CUM...

Nu am observat făptura micuță și zglobie din spatele meu: mama.

- Cum... aia... a măsii, puiule???

- Mamă!... Știi ceva? Chiar așa!!

- Ehhh... puiul mamei... Nu-ți încărca mintea cu, chestii de care nu ai nevoie și nu le poți schimba. Nu te mai mira, atâta. Laptele-i de vină!

Această istorisire, provine din filonul cerebral al mamei, plin de amintiri. Dacă a exagerat cumva, nu o mai pot întreba, pentru că s-a dus spre Cer. Ce mi-a transmis ea, vă las și eu scris aici... piperat cu ceea ce aș fi spus eu atunci, dacă aș fi avut limbajul de azi. Cred că orice bebeluș... ehm... bebeloi, ar fi reacționat la fel.

Laudatio

Omagii și laudatio, au fost iterate de-a lungul vremurilor pentru oameni ce au adus omenirii, plus valoare. Eu, prin firea mea rebelo-sălbatică, am un singur omagiu pentru unica ființă supremă: MAMA.

Daca nu era o mamă, nici noi nu am fi avut vreo idee despre... Isus, Socrate, Platon, Aristotel, Sun Tzu, da Vinci, Schopenhauer, Kant, Freud, Gandhi, Shakespeare, Beethoven, Mozart, Edison, Tesla, Gaudi, Eminescu, Brâncuși, Enescu, Celibidache, ... și iertare pentru omitere... dar... nu pot umple paginile.

Evident, au fost mămici care au adus pe lume, jigodii nenorocite, care nu-și merită menționarea aici sau aievea. În cazul lor, nu mămicile au fost de vină.

După ființa supremă...

Laudatio, pentru emblematicul, talentatul, cel cu mâini și pricepere... extraterestră, academicianul Panait Sârbu care a păcălit moartea și mi-a dat viață, oferindu-mi respirațio-in-integrum și o mamă funcțională în ale vieții.

Laudatio, pentru mămicile rrome, siriene și chineză care mi-au injectat un sănătos turbo-boost la ADN-ul, primit de la parinți.

Laudatio, pentru tata care nu a fost bou și m-a luat acasă.

Ziua Mamei

Acest review este un omagio-respect, care spune...

... La mulți ani!!! , ... mămica mea, oriunde te-ai afla!! . La mulți ani, mămici călătoare!!! , - dragelor noastre colege -, de pe planeta AmFostAcolo. La mulți ani!! , ... mămicilor de pe Terra și nu în ultimul rând...

... La mulți ani!!!... celor ce poartă în pântec, IUBIRE.

Pe... oricând!

Aș dori... dacă se poate... pe frontispiciu, piesa Mother, de Pink Floyd, cu adresa: https://www.youtube.com/watch?v=aZ8YdCJLPYw


[fb]
---
Trimis de Alex_Macedo in 07.05.23 00:08:26
Validat / Publicat: 07.05.23 08:07:52

VIZUALIZĂRI: 674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE? [doar simbolic; articolul NU are PMA std]
[1 PMA]
PUNCTAJ CRT: 0 PMA (std) PLUS 34 PMA (din 34 voturi)
NOTĂ: Acest articol nu beneficiază de punctajul standard acordat automat.

ECOURI la acest articol

18 ecouri scrise, până acum

webmasterX [07.05.23 08:07:29] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

crismisscris / TELEFON [07.05.23 08:31:06] »

@Alex_Macedo: Am râs, am lăcrimat... (Mai mult am râs.) Genial! A propos: Mama Domniei Voastre a suferit de diabet?

neimportant [07.05.23 09:49:17] »

@Alex_Macedo:

25 de luni... Lungă” gestație” , maestre! Ai depășit recordul înscris în cartea științifico-literar-artistică! Ai avut o” sarcină” îndelungată, dar ai” născut” un” bebe-text„pe măsura așteptărilor... Postarea dumitale, dincolo de hazul arhicunoscut, sapă adânc și în corazon, iar personajul-cheie pe care l-ai descris cu dragoste filială, ne trimite, pe fiecare dintre cititori, în mod calin, suav și melancolic, la origini, adică în vremurile când maternitățile se primeneau cu bebe-ii ce am fost cândva... Eu unul, cu toată memoria elefantină, nu prea mai țin minte cu ce Barză-Uber-Bolt am sosit, dar era primăvară și eram cam despuiat... Țoalele, dacă am avut vreodată, au rămas la graniță, fiind suspecte din varii motive. Singurele imagini de pe hard, de prin perioadă, sunt la fro 2-3 luni de trai, cu vitralii colorate și cristelniță în adăstarea mielului blând la băița-botezului, cu nănașul și nănașa, ofertanții de nume deocheate, impuse mielului spre acceptare și purtare pe viață...

Ai scris altceva, cu zvâc și sfârc... de genune și ocean, de pisc-n plisc și susur perceptibil de constelații... de timp trecut și petrecut cu ființa reîntruchipată din neant (Mama)... de” produsul” genetic cu plete atavice de viață și hămesit de spirit...

Înclinații de șale și pălărie azvârlită la picioare! ????

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][11 voturi]
Alex_Macedo [07.05.23 10:04:36] »

@webmasterX: Mulțumesc frumos!!... și ca intoteauna prompt!!

Alex_Macedo [07.05.23 10:12:49] »

@crismis: A fost și intenția... de râs. Consider ca toate mămicile, trebuie râdă, indiferent de vârstă.

Mama a fost sănătoasă tun... dar, a vrut sa-și refacă toată dantura și a contractat hepatita C de la dentist în vremuri, când tipul C, făcea ravagii în lume.

Michi [07.05.23 10:13:15] »

@Alex_Macedo: Sunt şi eu o mamă, pentru voi Mama Michi. Nasterea fetiţei în 1957 a fost uşoară, un sfert de oră de au! au! şi gata bebeul de 2.7 kg, potrivită staturii mele de 1.50m/ versus 50 kg. A doua zi dimineaţa, refăcută total m-am dus glonţ în sala în care erau depozitaţi vreo zece copii. Am recunoscut-o din prima. Cum, de ce, că doar n-o văzusem după ce am născut-o? Instinct matern. A ajuns neurolog. Cu băiatul în 1968 a fost mai complicat. Eu, peste ani nu devenisem mai zdravănă dar fătul creştea şi crestea. În plin comunism, moda era să naşti natural, orice s-ar întâmpla. După ce m-au lăsat să mă chinuiesc vreo patru ore, nemaiauzind bătăile inimii copilului că i se înfăşurase cordonul în jurul gâtului, s-au hotărât să-mi facă cezariană, poate, poate, unul din noi doi scapă. Avea 4.5 kg şi s-a răzbunat pe mine şi medici, nelăsându-se înţărcat decât la un an când avea dinţi şi începuse să muşte. Acum e obstretician si ca să nu mai sufere mamele, face cezariene fără număr-fără număr.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][13 voturi]
Zoazorescris / TELEFON [07.05.23 11:01:49] »

@Alex_Macedo: Dimineață, să fi fost 8-8:10, primesc mail că vezi că pe AFA a postat Alex_Macedo un articol.

Hait, zic, a fost cu @zapacitu la Sibiu. Să vezi ce burtă de ras fac acum!

Deschid, citesc și... plâng. De emoție! Ca în fața unei frumuseți blânde. Acel"frumos până la lacrimi". Atâta sensibilitate, atâta grație...

Bine, am și râs. Temeinic! Alex, mamă, tu ești mai "globalizat" decât mine. Eu am doar greci, unguri și români în sânge. Tu ai chinezi, rromi, sirieni și români.

Acel bebe-Godzilla care te descrii a fi fost, azi este un OM.

Mulțumesc mult pentru emoțiile trăite citindu-te. Mi-a fost dor. Mai vreau!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][9 voturi]
Alex_Macedo [07.05.23 11:33:23] »

@zapacitu: Am avut tot timpul în minte, să aduc un respect prin scriere tuturor celor care ne-au purtat cu grijă, atenție, dragoste și ne-au hrănit cu seva propriului corp. Mi-am dorit să nu mă iau prea în serios și omagiul l-am gândit cu zâmbete pentru toate mămicile. Nașterea este momentul cu lacrimi de bucurie. Nu am vrut să cad în dramatic, pentru nimic în lume. O mamă care zămbește fericita, împlinită, părerea mea, este imaginea perfectă a dragostei.

Sigur că momentele sensibile sunt acolo unde trebuie să fie, sentimentul adânc de mama, poate fi descris numai de ea. Fiind amintirile lăsate prin caiete și epistole gălbenite, am repus în scris aceste mici memorii.

Mulțumesc de pălăria ridicată, dragă prietene.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][9 voturi]
Alex_Macedo [07.05.23 13:49:49] »

@Zoazore: Zori-de-zi...

Cu mare drag, aș fi tăifăsuit la Sibiu... dar... așa cum știm, astăzi, apare imprevizibilul și Master Z, are un program încarcat primavara asta și stă pe lângă căși, ca și mine dealtfel. A rămas pe o dată ulterioară.

Plânsul are și el rostul lui... descarcă dar văd/citesc că ai și râs. Eu m-am parodiat pe mine de fapt și partea sensibilă a mamei, prin grijile ei, a fost cadrul.

Eu zic, că am avut noroc cu amestecătura etnică, de mămici. Din nefericire, le-am cam chinut.

Mă bucur că ți-a plăcut.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][6 voturi]
doinafil [07.05.23 18:37:14] »

Nu știu - dar îmi imaginez - ce-o fi pătimit mama ta cu alăptatul, tu fiind un mic-bebe „dinozăurel” , daaaaar, te invit să-ți imaginezi ce-o fi pătimit mama mea cu alăptatul, noi fiind șapte fete, venite cam una după alta, în decurs de 11 ani! (... mdeh, tata vroia - neapărat - un băiat, dar n-a avut noroc!

Nu pot decât să mă înclin pentru ideea de-a aduce mamelor de pretutindeni, de ziua lor, un omagiu atât de frumos: de iubire asezonată cu umor, în evocarea amintirii mamei tale, umor căruia i s-a dus buhul aici, pe site

Pentru toate mamele din lume, dar și pentru cele scrise de tine aici, RESPECT!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][7 voturi]
mprofeanuscris / TELEFON [07.05.23 18:59:18] »

@Alex_Macedo: Ce frumos titlu și cât de sugestiv, plin de tandrețe... Ai scris atât de frumos despre mama... iar completările aduse fac articolul și mai plăcut. Îmi imaginez cum urlai de foame și cum te alăptau mămicile de alte nații, cam mare prunc ai fost...

Zoazorescris / TELEFON [07.05.23 19:09:05] »

@Alex_Macedo: Plânsul a fost de emoție, Alex! Ai pus atât de multă emoție tandră in cuvinte atât de frumoase...

Bine, și eu sunt mai emotivă.

RESPECT tuturor mamelor, oriunde sunt ele.

elenaadinascris / TELEFON [07.05.23 19:28:02] »

Un articol interesant, o poveste frumoasă și emoționantă!

Mi-a plăcut! ????

Alex_Macedo [08.05.23 07:35:09] »

@Michi: Mămica Michi...

Ce ne povestesști aici, este istoria chinului prin care ai trecut ca și miile de femei, celor timpuri. Tot ce ai spus, are indubitabil, ștampila adevărului. O mamă Michi, micuță, plină de îngrijorare, responsabilă dar bătăioasă. Viața a făcut ca prin chinurile facerii să aduci două vlăstare și să te ocupi pentru a-i pune pe drumul lor. Rolul tău a fost cel mai greu. Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari. De acea va rămâne peste secole, pilda/zicerea/vorba: Numa' mamă să nu fii!

Sincer, ar fi fost o plăcere să-ți fi fost fiu.

Te îmbrățișez, Mămica Michi!!!

RESPECT.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][7 voturi]
Alex_Macedo [08.05.23 08:01:46] »

@mprofeanu :... UITĂM repede cum am fost aduși pe lume și preocuparile cotidiene nu ne mai duc înapoi în timp. Mi-am dorit, având ocazia de Ziua Mamei, să dau la o parte uitarea și să aduc un respect... celor ce poartă în pantec, IUBIRE.

DA! Am urlat rău. Cu ceaiul nu rezolvi, când trebuie hrănit un mastodont. Este cum i-ai da lui Hulk, floricele de porumb.

Mă bucur că ți-a plăcut.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][4 voturi]
Alex_Macedo [08.05.23 08:06:10] »

@elenaadina: Mă bucur că ți-a fost pe plac. Într-o lume din ce în ce mai sumbră, o lectură care merge la suflet, parcă, schimbă și starea de spirit.

Alex_Macedo [08.05.23 09:16:29] »

@doinafil:

Nu știu - dar îmi imaginez - ce-o fi pătimit mama ta cu alăptatul, tu fiind un mic-bebe „dinozăurel” daaaaar, te invit să-ți imaginezi ce-o fi pătimit mama mea cu alăptatul, noi fiind șapte fete, venite cam una după alta, în decurs de 11 ani!(... mdeh, tata vroia - neapărat - un băiat, dar n-a avut noroc!

Era disperată, săraca. Laptele praf era de proastă calitate și în acele vremuri greu de găsit. Eu, disperat de foame. Mama nu a vrut, în ruptul capului, să mă hreanscă cu lapte praf. Dintr-un noroc chior și de durerea văzută în ochii mamei, celelalte mămici și-au adus un ajutor și aport consistent.

Nici nu vreau să mă gândesc, prin ce-o fi trecut mămica ta. Mama eroină. 7 fete... Vaaaai...

Nu pot decât să mă înclin pentru ideea de-a aduce mamelor de pretutindeni, de ziua lor, un omagiu atât de frumos: de iubire asezonată cu umor, în evocarea amintirii mamei tale, umor căruia i s-a dus buhul aici, pe site

Pentru toate mamele din lume, dar și pentru cele scrise de tine aici, RESPECT!!!

Mă simt onorat de cuvintele tale. Deasemenea, ai înțeles bine cadrul în care decurge povestea.

RESPECT, Doina!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][5 voturi]
doinafil [08.05.23 12:01:04] »

@Alex_Macedo :

Nici nu vreau să mă gândesc, prin ce-o fi trecut mămica ta. Mama eroină. 7 fete... Vaaaai...

Să știi că ai dreptate! Mama chiar avea un „premiu/diplomă” (sau cum s-o fi numit ) de „mamă eroină” , pe care-l ținea într-un etui de carton. Era semnat de însuși Gh. Gh. Dej, pentru că toate ne-am născut înainte de 1965. Nu mai știu ce s-a ales de el, știu - numai - că noi jucam „football” cu el, prin casă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][4 voturi]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Alex_Macedo, crismis, doinafil, elenaadina, Michi, mprofeanu, neimportant
Alte articole din această RUBRICĂ (Alte) Subiecte off-topic:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.044624805450439 sec
    ecranul dvs: 1 x 1