Hotel Grand Bursa

TIPĂREȘTE

Adresa - Inonu Cad. No:129/1, Coordonate - 40°11' 29.0"N 29°04' 17.4"E

Cu greu aș putea acorda o stea acestui hotel! “Căciula-i era spartă / Opinca, desfundată” … Imaginați-vă un fost hotel comunist, care nu a fost însă preluat de vreun investitor! Iar pentru cei care sunt ceva mai sensibili … hotelul este așezat lângă o arteră foarte circulată, așadar toată noaptea se va auzi traficul.

La intrare, văzând marele grup sosit, doi bell-boy au venit să ajute la bagaje, dotați cu cărucioare de transport. Frumos!

Parcarea - Chiar în fața hotelului se află câteva locuri de parcare, ocupate, se pare, mai mult de localnici.

Recepția - Un hol larg, generos, dotat cu fotolii, canapele, măsuțe... ce mai, Grand Hotel. Din hol, liftul, încăpător, iar pe niște scări se cobora în mica sală de servire a mesei. Recepționerii - nema engleză, digitație la greu. Am primit cardurile și ne-am deplasat spre camere, întrebându-ne ce vom mai găsi.

Camera Când am deschis ușa … surpriză! Camera largă, de puteai să întorci căruța! Am închis ușa și … ne-am trezit la realitate! De fapt ne-a trezit la realitate mirosul puternic de tutun! Mă uit - senzorul la locul lui! Ne-am repezit să deschidem geamul, ca să putem respira.

Din nou, o cameră gen “plătești două, primești trei” . Da’ las’ că-i bine așa rău! Rău a fost că aveam tot pahare de carton (o fi un nou concept!), alăturate unei căni pentru încălzit apa, pliculețe cu ceai și ness, zahăr. Televizor mare și - cum altfel - doar posturi turcești. Nu-i bai, doar menționez. Paturile largi, comode, dar mocheta... ori a fost proastă calitativ, ori era de pe vremea ultimului sultan! Și toată punctată cu arsură de țigare! Dulapul - încăpător, cu rafturi și umerașe, iar porțiunea de parchet de la ușă părea a avea încălzire în podea!

N-am dormit aproape toată noaptea. A fost un trafic continuu iar geamurile datau de pe la primul sultanat, nu asigurau deloc o barieră împotriva zgomotului. Le-am închis noi bine dar erau din cele culisante care aveau - la partea opusă mânerului - loc să bagi mâna, pentru că acel cauciuc ce trebuia să asigure etanșeitatea era ros. Colac peste pupăză, pe trotuarul de vis a vis, așaaa, pe la ora 2 din noapte un vânzător ambulant (din aceia care vând porumb fiert, colaci și alte alea), își ambala de zor un motor de motoretă care alimenta cu curent vasul ce asigura încălzirea alimentelor. Dar mie îmi era somn, nu foame.

După o noapte albă - de fapt cam gri, așa - m-am dus la recepție și am solicitat schimbarea camerei pe motiv de alergie la fumul de țigară. Ni s-a dat, spre norocul nostru, o cameră “pe spate” , de ne țiuiau urechile sera la culcare! Bun așa! Camera nu avea lipsuri, doar mirosea a țigare (era și o scrumieră în cameră, curată ce-i drept!), mocheta arsă cu țigarea în multe locuri, iar pe tavan, în dreptul patului, făcut cu ceva carioca, tot felul de linii, de ziceam că au postat vreun Picasso, Dali, ceva, pe tavan! Plinta de pe lângă perete era desprinsă, trebuia să ai grijă să nu te împiedici de ea când coborai din pat! În baie, același mucegai și același tavan în cădere liberă.

De menționat că, pe parcursul a 2 zile, nu s-a apropiat nicio femeie de servici de camera noastră.

Baia Eii, baia! … Baza cabinei de duș avea, pe dinafară, mucegai cam de un lat de palmă. Asta pentru că - am constatat la duș - o mare parte din apă se scurgea pe la baza cabinei, inundând o bună parte din podea. La duș, era bine - dar nu și posibil, folosirea unei umbrele sau - pentru cei mai cu dare de mână - o cască de motociclist! Asta pentru că, la etajul de deasupra, cabina avea și ea scurgerea defectă, apa s-a infiltrat și... ne cam cădea tavanul în cap!! Prosoape, din nou după modelul “sunteți trei pe un prosop mic, cine ajunge primul” . Și nici nu era acel prosop mic pentru pus pe jos, în fața cabinei de duș. Chiuveta - un cerc integrat într-un pătrat mic, de nu aveai loc să-ți pui și tu una-alta. Că policioară - ioc (pentru a fi în ton cu țara). Șampon, gel de duș - în cabină, puse într-un dispozitiv cu buton. Iar săpunuri, unul la trei. Trei persoane, vreau să zic! Dar atenție! În această baie, trageți cu atenție de mânerul cabinei de duș, e deja rupt.

WC-ul era pe sistemul cu bideu integrat, dar când să folosim hârtia … nu e. Nu numai hârtie nu e, dar nici măcar suportul ei! Un țomp/cui ieșit din perete ne arăta locul decedatului suport. Extinzând cercetările, în dulăpiorul de sub chiuvetă - ce să vezi: absentul suport de hărtie, făcut bucăți, se lăfăia alături de un sul de hârtie igienică, consumat pe jumătate! Băiat îndemânatic fiind (am fost la grupul “Mâini îndemânatice” în școală), am refăcut complicatul dispozitiv ce ținea hârtia. Dar cine o fi fost așa supărat, ca să strâmbe acel fier gros pe care se pune rola?

Ei, zic, am avut noi ghinion cu baia. Dar pe la orele 22, boc, boc, la portieră... ușă, vreau să zic. Țin ță fie, țin ță fie? Băiatul de la recepție, care agita un “telefon” de duș, vobind din mâini cum că dacă nu ne lipsește acea piesă. Nu ne lipsea.

M-am rostogolit la recepție pentru a anunța mânerul rupt și prosopul lipsă. Jos, era coadă! Care n-avea una, care n-avea alta, cuiva îi curgea zgomotos apa la wc. încontinuu... de toate alea.

Micul dejun - Cum spuneam, din holul recepției se coboară la locul deservire a mesei. Conform înțelegerii, la ora 7 am fost cu toți acolo, cu scopul declarat de a băga ceva în stomac. Acolo … pustiu. Pustiu, întuneric și … gol! Aloooo, bucătăraș, mâncarea noastră!

Cam lovindu-se de pereți, apar doi tineri care încep să aducă niște platouri cu aspect de “Cam asta a rămas de azi noapte!” Am uitat să menționez, am fost în perioada Ramazanului (aceasta e denumirea corectă, nu Ramadan - denumire folosită de englezi, care nu puteau pronunța corect). Așadar, în această perioadă, turcii postesc, nu mănâncă până la apusul soarelui. De atunci și până la ziuă pot bea și mânca.

După aspectul unor produse (cam sfărâmate, reci, tari-beton) dar și după puținătatea produselor, am dedus că era cam ce le-a rămas de la masa de noapte. Probabil, dar și posibil! Dar era suficient totuși ca să nu pleci nemâncat de la masă!

Wifi - Funcționa bine peste tot în hotel.

Aș acorta cu indulgență o stea acestui hotel, pe care vă sfătuiesc să-l ocoliți!

Sejururi multe și frumoase!

Neatenți, necooperanți, curățenie deloc, camere neîngrijite.

Geamurile nu erau etanșe, camera murdară, baia sub orice critică.

Am senzația - și nu numai eu - că am servit ceva rămas de cu seară.

În camerele de pe fața hotelului este zgomot toată noaptea.

---

VIZUALIZĂRI: 902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI