Parcul Florilor - București

TIPĂREȘTE

Poate că nu este cel mai verde sector din București, poate că nu deține cele mai întinse parcuri, totuși Sectorul 2 al capitalei oferă locuitorilor săi o diversitate destul de mare de spații verzi, perfecte pentru plimbări, pentru alergare sau pentru organizarea de evenimente sportive.

Despre Parcul Tei, despre Parcul Plumbuita (cu Mănăstirea Plumbuita, ctitorie de sec. XVI) sau despre Parcul Circului (cu Lotusul egiptean - Nelumbo nucifera) cred că a auzit toată lumea.

Ascunse printre blocuri, există și alte parcuri, mai mici, dar care oferă locuitorilor zonei un petic de natură, de liniște și de aer curat. Unul dintre acestea este Parcul Florilor pe care l-am descoperit cu totul întâmplător. Era pe la mijlocul lunii martie, atunci când mă deplasam, cu tramvaiul, spre fosta Mănăstire Mărcuța. Mai înainte de a ajunge la destinație, am remarcat intrarea în parc. Fiind o zi frumoasă, de duminică, am decis să adaug vizitei mele la fosta Mănăstire Mărcuța și o porție de relaxare în Parcul Florilor. Aveam mare nevoie de asta.

Chiar și pentru cei care nu cunosc zona, este foarte simplu de ajuns în Parcul Florilor. Venind din centru, cu tramvaiul 14 sau 55, pe Șoseaua Pantelimon, aproape vis-à-vis de Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon", vei zări intrarea în parc.

Un bazin mare, probabil o impresionantă fântână arteziană vara, te întâmpină de îndată ce ai părăsit strada și te îndrepți spre intrare. Câteva spații mari, pătrate, au fost deja plantate cu pansele înveselind locul. Fântâna cu apă de izvor aflată în dreapta intrării, este acum uscată. Nici robinetele nu mai sunt funcționale. Probabil că și ele așteaptă vremuri mai călduroase. Aflasem că apa este rece, foarte bună și apreciată de localnicii care - cu peturi - își aprovizionează gospodăriile mai reducând astfel consumul înregistrat de contoarele de apartament.

Motivul principal pentru care am fost eu în Parcul Florilor a fost Monumentul dedicat răscoalei din 1907, monument despre care aflasem că a fost mutat aici în urmă cu câțiva ani. Remarcasem dispariția lui de la Obor, din preajma Magazinului Bucur, dar până de curând nu am știut unde a fost transferat.

Monumentul "1907" realizat în 1972 - conform Wikipedia și în 1971 - conform mențiunii de pe monument, o lucrare a sculptorului Naum Corcescu, era compus inițial din două părți: un grup statuar cu două personaje, realizat în bronz și o construcție arhitectonică masivă, un soclu din beton armat, placat cu piatră de culoare albă. Astăzi, în Parcul Florilor, monumentul realizat integral din bronz, cântărind 36 de tone și având o înălțime de 15 metri, nu mai este montat pe același postament. Este tot grandios, înălțimea lui fiind foarte apreciată de porumbeii care se simt acolo, sus, în afară de orice pericol.

Impresionantul monument ne înfățișează un țăran desculț, înlănțuit, cazut la pământ și un altul în picioare și cu pumnul drept ridicat amenințător către cer. Undeva, în spatele lucrării, un ochi ager va observa, scrijelit, "Corcescu 1971". Nu știu dacă este semnătura originală a autorului sau doar o mențiune a celui care a făcut restaurarea monumentului, după anul 2003 când a fost demontat din zona Obor. În orice caz, menționarea anului 1971 contrazice informația pe care ne-o furnizează Wikipedia.

Ionel Stoicescu - sculptor restaurator al mai multor monumente (Monumentul lui Dinicu Golescu din București, Monumentul Dr. Constantin I. Istrati, Monumentul lui Mihail Cantacuzino, Monumentul Eroilor din arma geniului - Leul), a fost cel care a preluat importanta sarcină de a restaura Monumentul "1907" pentru care i-au fost necesare nu mai puțin de 2000 de ore de muncă. În cele din urmă, în anul 2007, reabilitarea a fost încheiată și monumentul instalat într-un rond din mijlocul Parcului Florilor din cartierul bucureștean Pantelimon.

După ce am admirat îndeajuns monumentul, pe aleea de la dreapta, pe lângă chioșcul cu bunătăți de ronțăit (atunci închis), mi-am început plimbarea. Gazon deja înverzit, copaci înfloriți, diverse zburătoare - în special porumbei sălbatici care își exersau zborul în formație, bănci, foarte multe bănci în așteptare de plimbăreți obosiți și de zile mai călduroase, bunici plimbându-și nepoții în căruț, copilași mai mari zbenguindu-se sau desenând cu cretă colorată pe caldarâm... Locurile de joacă special amenajate erau destul de solicitate de copii și de părinții supraveghetori.

Și Școala de Fotbal "Dan Chilom" avusese activitate în dimineața aceea de duminică. O mare revărsare de copii, fotbaliștii noștri de mâine, a invadat parcul atunci când porțile școlii s-au deschis.

În continuare, un dâmb înverzit, cu scări dalate, încărcate de desene făcute cu creta de cei mici, este cea mai înaltă zonă a parcului. Este un bun punct de observație a întregii suprafețe a parcului și totodată un loc de odihnă, cu bănci, amenajat în spațiul de acolo.

Dacă mă veți întreba de ce i s-a spus Parcul Florilor, am să vă răspund că nu știu. Probabil că în plin sezon, parcul este inundat de flori. Atunci când am fost eu acolo, în zi de primăvară, devreme, când natura abia se trezea la viață, nu prea erau flori. Doar pansele la intrare și câțiva pomi care începeau să înflorească în parc.

P. S. A nu se confunda Parcul Florilor din Șoseaua Pantelimon cu Parcul Lunca Florilor aflat la aproape 3 km distanță, pe Strada Răușeni, nr. 7, mai aproape de Obor.

---

VIZUALIZĂRI: 560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI