La tăț' ni greu **** Atrium Panoramic

TIPĂREȘTE

Am un buget de 600 lei din ianuarie de folosit pentru un sejur în țara noastră, ceva gen week-end sau, poate chiar, City-break, după posibilități. Ideea este că mă interesază să am ceva integrat cu servicii diferite în același loc respectiv cazare și masă și ce se mai poate pe lângă. Astfel, caut unitate de cazare care să aibă și restaurant nu doar cazare lucru care nu este chiar simplu, precum am observat. Beka tot îmi dă oferte și-mi propune reduceri iar unele oferte au fost chiar inspirate și le-am dat curs. (n. a. Beka nu există, nu e unitate de care nu se scrie, e invenție aiuristică acronimă ???? bk. M)

Recent mi-a propus hotelul Atrium Panoramic din Predeal și mi-a atras atenția pentru că oferea mic dejun inclus, restaurant la locație, piscină, un mic parc în curte, munți și natură în proximitate șiiii... ce să vrei mai mult? Aflat pe șoseaua Trei Brazi ce duce spre cabana Trei Brazi - iată o bună oportunitate de drumeție! Chiar intenționam să merg la Cabana Secuilor care se află în sălbăticie, cam la 3 kilometri după cabana Trei Brazi dar nu era musai să fac asta mai ales că patrulează ursu’ zona și nu vreau meeting. Dar altfel, am considerat oferta atractivă astfel că i-am dat curs iar cel mai convenabil preț a fost de mărțișor ????.

Am făcut rezervare. Era cu 7 săptămâni înainte de sejur astfel că am purtat o bogată corespondență cu unitatea de cazare. Foarte rapid după rezervare am primit un reply care respingea ora de check in pe care o setasem pe la orele 14:00 sau 15:00, cred. Imediat am primit mesaj că ora de check in este respinsă. Bon, să vedem ce urmează. Nu-i musai să renunț doar pentru atât. Deși eu sunt cam iute în reacții și odată mi se năzare ceva, poate chiar din nimic, și mă sucesc. Aici, însă, oferta era prea atractivă. La scurt timp, însă, am primit un mesaj care zicea că suntem bine-veniți, totodată ne atenționa asupra orei de check in care nu poate fi mai devreme de 17:00. Bun și-așa. Merge.

Deci plecăm târziu de acasă pentru că drumul este de maxim 2 ore, facem o mică plimbare prin Predeal dar scurtă pentru că este încă frig și nu e de stat prea mult pe afară, mergem la masă – știm unde: la Vatra Regală (adică aici: vezi impresii) să servim ceva frugal în avanpremiera sejurului nostru că de când vreau eu să ajung la acest restaurant după care ne prezentăm ca niște floricele la hotelul nostru în jurul orelor 17:00 dar obligatoriu după și nu înainte. Zis și făcut. Doar ora 17:00 a devenit 18:30 spre 19:00 pentru că ne-am rătăcit în drumeția noastră prin Predeal care trebuia să fie de maxim 1 kilometru dar nu știu cât a fost iar hotelul ne-a sunat puțin după ora 18:00 să ne solicite să anulăm oficial rezervarea. De ce să anulăm??? Ne aflăm în proximitatea hotelului. Nu ne primiți înainte de ora 17:00 dar la ora 18:00 ne solicitați anularea? De ce? Sejurul a fost achitat integral cu două săptămâni înainte. La 3 zile după achitare, cu 10 zile înainte de începerea sejurului, am primit telefon de la hotel, sâmbătă seara, pe la ora 19:00 să confirm venirea la hotel. ????‍♀‍????‍♀‍... Serios? Păi tocmai ce-am plătit acum 3 zile.

Deci comunicarea a fost stufoasă. Am solicitat pat suplimentar. S-a aprobat. Am solicitat factură pentru cazare și mese. S-a aprobat și asta dar fără să se specifice că singura masă accesibilă este micul dejun care era inclus în prețul de cazare dar pentru prânz și cină restaurantul nu este disponibil. Oukei, fie și așa... Am citit recenzii în care se scria despre masa servită la restaurantul hotelului și de prețurile cam mari. Deci a fost deschis. Este posibil ca numărul redus de turiști să nu justifice deschiderea restaurantului mai ales că nu știi unde vor servi masa aceștia: poate vin, poate nu vin la masă și atunci stai cu restaurantul deschis degeaba și cu costuri adiționale. Pot înțelege asta. Și, probabil, tot din cauza asta, sala de restaurant unde aveam micul dejun nici nu prea era încălzită. Dar, fie, a fost o ocazie să ne mai plimbăm prin Predeal pentru combaterea sedentarismului ????.

Deci cam așa. Îmi amintesc, acum ceva ani am fost la săniuș la Trei Brazi cu autocarul. Deși am plecat devreme, pe la orele 6:00 dimineața, am stat în ambuteiaj pe Valea Prahovei, și la venire, și la plecare astfel că drumul a durat 4 ore. Cu trenul făceam 2 ore. Deci am pierdut 2 + 2 = 4 ore din excursie stând în ambuteiaj. La fel s-a întâmplat și după vreo 2 ani când mergeam la revelion la Padina care acum e pa. Îi spuneam atunci ghidului de Padina că la fel a fost cu ambuteiajul și când am fost la Trei Brazi și că mai bine mergeam cu trenul pentru că trenul nu stă în ambuteiaj iar replica sa a fost:

- Sunt 14 kilometri.

Adică din gara Predeal până la Cabana Trei Brazi. Nu e fabulație, îmi amintesc perfect. Nu mi-am bătut atunci capul cu asta că aveam destule trăznăi ale ghizilor care să mă scoată din minți dar acum, făcând planul de călătorie, am cercetat locația mai atent. Nu, din gara Predeal până la Cabana Trei Brazi nu sunt 14 kilometri ci maxim 5 și unii turiști chiar fac drumeție până acolo și chiar mai departe, spre Cabana Poiana Secuilor. Chiar aveam semne de marcaj turistic pe parapetul de la marginea șoselei, peste drum de parcarea de la hotelul nostru – Atrium Panoramic, astfel: dungă galbenă și cruce albastră. Dungă înseamnă traseu de creastă iar cruce înseamnă traseu în circuit care intersectează alte trasee. Astfel, dungă galbenă de aici începe la hotel Orizont și duce, în final, spre Cabana Trei Brazi și Timișu de Sus, astfel, taie curbe pe scurtături până la Cabana Vânătorilor apoi, pe la poalele Muntelui Fitifoiu coboară spre Cheile Râșnoavei, prin Pasul Râșnov, aproape de drumul spre Diham, trecând și pe la Poiana Secuilor în timp ce cruce albastră începe tot la Orizont și duce spre DN către Pârâul Rece, ieșind în șosea aproape de Crăcănel, unde începe forestierul spre Cabana Diham. Oferte de drumeție sunt în combinații nenumărate deși, de data asta n-am făcut decât scurte plimbări.

Prima dimineață la dejun o turistă mi-a spus că există transport cu microbuz care pleacă de la gara Predeal și merge la Cabana Trei Brazi și vroia să știe dacă această cursă are stație în fața hotelului ca să nu mai coboare până la gară adică aproximativ un kilometru. A întrebat la recepție dar nu a putut afla un răspuns util. Este corect că hotelul nu oferă consiliere turistică și, posibil, dacă persoana de la recepție putea cunoaște răspunsul ca și informație personală, putea să nu fie autorizată să ofere astfel de informații pentru că serviciul nu era cuprins în sistem. Este doar o predupunere sau poate că ea chiar nu știa. Nu este un dezastru și nu putem acuza, omu’ se informează cum știe și își face planul de călătorie cum consideră. Eu, personal, n-am avut nevoie de astfel de detalii pentru că, deși îmi trecuse prin minte înainte de sejur că aș putea merge la Cabana Trei Brazi sau chiar spre Cabana Poiana Secuilor, totuși, am renunțat repede la această idee și am decis să mă concentrez pe piscină iar drumeția să o limitez la Cabana Vânătorilor sau la Evergreen în caz că la Vânători este închis. Ambele se află la mai puțin de 1 kilometru amonte.

Dar să revenim la hotel. Deci prima seară, ora 19:00, facem check in, primim card, urcăm la etajul 3, leșinăm de extaz când vedem camera deși unii spun că „le șine” vine de la franțuzismul tren când merge el pe șine dar, în fine, coborâm la etajul întâi să cercetăm piscina apoi iar la recepție să luăm halatele de baie care costă 100 de lei bucata dacă nu le dai înapoi la recepție când faci check out și apoi mergem ca floricelele la piscină pentru două ore. Când am făcut check in la hotel și am întrebat de piscină ne-a spus că da, putem folosi fără costuri suplimentare dar trebuie să avem costume de baie. Mi-a plăcut fata de la recepție, se purta ca omu’ deși mai devreme ne speria cu mesaje de anulare. Întârzie trenul, nah...

Cu costumele astea de baie a fost o întreagă aventură. Plecând de acasă, știam că avem piscină dar exista posibilitatea suficient de plauzibilă să nu fie funcțională sau să fie apa rece cum am mai citit în recenzii sau să nu ne placă sau orice dar, în orice caz, știam de piscină. La plecare, ghinionul naibii, am uitat să luăm costumele de baie. Mi-am amintit după scurtă vreme și am făcut cale întoarsă cam 5 kilometri special pentru asta. Asta ne-a costat 40 lei extra pentru taxi. Apoi, pe drum, întrebarea era: le-am luat, oare, degeaba? Ne-am întors degeaba? S-a dovedit că nu le-am luat degeaba și nu ne-am întors degeaba.

Cu costumele de baie în traistă, ne-am urcat în tren și am stat în Azuga o oră. De-asta am și întârziat atât la check in. Ne-a pretextat în tren că a căzut o masină pe o linie și că trenurile circulă, alternativ, pe o singură linie. ????‍♀‍ O fi, mai știi? Nu-ș ce noroc am. În decembrie 2021 am urcat în tren la Brașov ca să coborâm la Sinaia, cale de o oră. Nu știam eu de ce este televiziunea în gară. N-am vrut să vorbesc cu ei. După jumătate de oră, la Predel, ne-am oprit și am stat 3 ore. La Sinaia ne aștepta jacuzzi și noi stam în gară, în tren. Nu știam când vom pleca. Era grevă. Acum s-a oprit la Azuga. Mai aveam maxim 15 minute până la Predeal. Măcar de se oprea la Predeal că acolo aveam de coborât. În fine...

Dar să revenim la hotel: Piscina a fost super și-am tras o bălăceală minunată. Apa era foarte caldă iar la jacuzzi chiar fierbinte. Am observat apoi că hotelul se străduiește să satisfacă doleanțele oaspeților. Astfel, cum scriam, au fost recenzii care, acum câteva luni, scriau că apa la piscină e cam rece. Ca și consețință, presupun, în martie 2023 am găsit apa chiar mai caldă decât, poate, era necesar. Inițial mi-a părut prea cald în centrul spa dar ne-am acomodat repede. Costume de baie am avut plus halatele de la recepție dar papuci de plastic am considerat că nu mai este necesar să luăm și am folosit papucii de unică folosință de la hotel dar aceștia alunecau mult mai mult decât talpa piciorului deci trebuia atenție maximă la deplasare. Ne-am descurcat. Am avut 2 ore super la piscină prima seară când am mai găsit 4 sau 5 persoane acolo dar a doua zi, o oră la prânz și două ore seara, am fost doar noi în piscină. După care odihnă.

Camera este spațioasă, frumos mobilată, cu mobilier integrat, ergonomic, cu o platformă lungă și vălurită opusă patului pe care ședea tv ul, telefonul fix, tava cu pahare și cana aia de fiert apă, nu-ș cum îi zice. Aveam și două plicuri de ness și zahăr dar apă nu am fiert în cameră pentru că prizele erau haos, una pe după pat, două disponibile după noptieră, la alt pat, unde ne-am încărcat telefoanele și doar una pentru tv și frigider care era în dulap sub tv, nu avea minibar și nici n-am folosit frigiderul, nu l-am pus în priză deloc. Pentru acel fierbător nu era priză aproape și nu ne-am mai obosit să îl folosim. Adevărat că îl puteam duce la baie unde era priza pentru uscătorul de păr ce era fixat pe perete și era și platformă de la peretele de la cadă până la celălalt perete, platformă ce includea chiuveta. Puteam fierbe acolo apa dar nu ne-am mai obosit mai ales că eram cam praf după ziua cam încărcată și am făcut doar un ness cu apă la temperatura camerei și a fost foarte bun. Am vrut să fac a doua zi un ceai dar am uitat. Am avut zi plină, oricum.

În dulap aveam seif. Nu l-am folosit.

La baie era și acolo concept integrat că aveam cadă și perete glisant ce masca zona cu cada. Când închideam acest perete se lipeau marginile că aveau magneți astfel că nu ajungea apă în baie pe jos. Inițial nici nu mi-am dat seama, cada fiind închisă am crezut că e camera mică și mă miram unde este dușul. Apoi am înțeles.

La relaxare am avut două fotolii superbe, cu material textil, friendly ????, Prefer așa decât orice fel de piele (lipicioasă), de orice fel o fi ea, ecologică sau nu iar designul fotoliilor era fix cum le prefer, e un model în trend nowadays. Aveam și o masă super, rotundă care se putea roti în partea de sus în timp ce partea de jos era fixă, masă pe care am împrăștiat niște reviste pe care le-am citit aproximativ deloc – așa fac mereu și mereu continui să iau reviste cu mine dar și o carte (mare) din care, la fel, citesc maxim 3 rânduri. Atât masa cât și fotoliile le puteam plimba cu ușurință prin cameră, pe mochetă și chiar le și plimbam: seara între pat și tv, ziua spre fereastră. Aveau roți bune. Mocheta era binecunoscuta roșie horeca cu mici flori albe de crin royal, la fel ca și în restaurant.

Patul dublu era compus din 2 single alăturate dar salteaua era unică și foarte mare. De fapt erau 2 saltele suprapuse, confortabile, nu zic, și asta făcea patul înalt. Fiind mare, puteam dormi în orice direcție și chiar am și dormit pe lățime, cu capul spre fereastră pentru că aia era direcția nord. Știu, sună bizar dar altfel nu pot dormi. Patul suplimentar era, de fapt, cameră triplă.

Locul era atât de minunat încât, probabil, nessul de seară mi-a dat dispoziții poetice. Fereastra noastră oferea vedere spre munți dar am observat asta abia a doua zi, în lumina minunată a soarelui ce cădea pe versantul sudic al Postăvarului. Prima seară doar am ghicit priveliștea spre munți. Și am ghicit-o ore în șir că am adormit abia pe la 4:00 dimi. Până atunci am tot făcut planton și salt înainte – culcat: ba orizontal, ba vertical. Stelele îmi făceau cu ochiul de la mare distantă. Nu înțeleg de ce stelele se văd licurind doar în vârf de munte. Am realizat că nu am mai văzut stele (verzi sau nu) de nici nu-mi aduc aminte când. Aproape că începeam să uit de recenta mea existență total prozaică. În vacanță totu-i diferit. Totuși, maxim prozaic, una din stele clipocea o dată alb și o dată roșu, cu forță mult mai mare decât toate celelalte plus că se afla în mișcare. Nu mi-a trebuit mult să înțeleg că era un avion. De ce văd lucrurile astea aici dar acasă nu le văd? Acasă văd avioane ziua. E o înghesuială de rute aeriene și oferte de viață care nu mai lasă loc de poezie. Aici, în pustie, printre brazi și dealuri multe, e loc de visare. E spațiu liber destul, ne-aglomerat de gânduri productive iar dorurile au loc să se desfășoare: oare ce-o fi dincolo de dealuri? Oare ce-o fi dincolo de orizont? Orizontul nu-l vedeam dar știam că este câteva clădiri mai la vale, printre brazi, într-o buclă a șoselei, la capătul unei alei superbe, împădurite, în pantă, cum îi șade bine unui loc din munte: hotel Orizont despre care mi-a spus fata de la recepție. Scrie și pe hartă și știam că de m-aș duce, l-aș găsi acolo, la fel de pragmatic cum ar fi și într-o aglomerare urbană deși se află în pustie, printre brazi, la capătul unei alei ce pornește dintr-o buclă a șoselei.

Era 4:00 dimineața și n-aveam somn deși camera noastră era maxim confortabilă și așișderea și paturile. Priveam spre brazi, pe fereastră, prin semi-întuneric, dincolo de bucla strânsă a șoselei ce înconjoară îndeaproape clădirea hotelului. Fereastra noastră dădea spre nord, spre Brașov, spre Timișu de Sus și de Jos, spre Cabana Tamina pierdută printre brazi unde am petrecut acum mulți ani un week-end oarecum straniu cu un mare grup de iubitori de munte... Era un eveniment diferit de cele de azi. Aș putea merge acolo, dacă vreau: să mă întorc în timp și să intru iar în povestea aia bizară. Toți cei de atunci au alte drumuri acum. Totuși, într-un moment din timp, am fost cu toții în același week-end, la aceeași cabană. Dacă aș colora fiecare om care a fost atunci la Tamina și m-aș uita pe harta de azi unde sunt ei acum cred că ar rezulta un desen suprarealist.

Gândurile zboară mult deasupra brazilor și totul e mirific. Când te târăști pe pământ, însă, nu prea departe de condiția de vierme, silit fiind să lipești șoseaua ce te scoate undeva, la liman însă cu libertatea mult îngrădită, lucrurile se văd altfel, mult diferit.

În vale, un nor alb strălucitor plutea deasupra unui sat îndepărtat, spre est. Îl vedeam doar pe jumătate. Restul se pierdea după colțul clădirii. O fărâmă de șosea se arăta sub lumina unui felinar, mult mai aproape, printre brazi.

Clădirea hotelului Atrium Panoramic este prinsă într-o buclă strânsă a șoselei ce șerpuiește, pe serpentine, spre Cabana Trei Brazi. Îi zice Șoseaua Trei Brazi și trece mai întâi pe lângă Cabana Vânătorului unde am vrut și noi să ajungem.

Hotel Atrium Panoramic are și restaurant dar, din nefericire, era în renovare - așa ne-a spus la recepție - sau se făcea curățenie generală - așa scria pe ușa restaurantului - și n-am putut beneficia.

Am avut doar mic dejun și cu celelalte mese ne-am descurcat. Astfel, după o plimbare de aproximativ 10 minute prin pădure am ajuns și la restaurantul de la Cabana Vânătorului, așa cum ne-am dorit, a doua zi, după noaptea cu insomnie. Este zonă frecventată de urși și, sincer, am avut emoții dar ziua, practic, nu prea este risc. Câte vreun urs rătăcit apare noaptea prin zonă. Acum ceva ani așa întâmplări erau frecvente. Recent, însă, n-am mai auzit nici un RO-ALERT. Există și un panou de avertizare pe o stradă mai mică, în spate la Cabana Vânătorilor. Tocmai se însera când am văzut asta și, sincer, mi-a cam ridicat părul pe ceafă. Am început să țip de-aiurea prin pădure. Ursul fuge de zgomot. Cum nu-i omu’ bucuros să vadă ursu’, așa nici ursu’ nu-i bucuros să vadă omu’. Era cândva un cioban ce avea tricou cu ursu’. Unii se întrebau dacă și ursu’ are tricou cu ciobanu’. Nu cred. Că nu-i pasă. Nu-i om. N-am avut evenimente dar nici nu mi-a trebuit.

La Cabana Vânătorilor la masă a fost bine (aici vezi impresii). La hotelul nostru, la micul dejun nu a fost chiar așa de bine. Eu nu știam ce mă așteaptă.

Deci hotelul se numește Atrium Panoramic. Am citit recenzii pe Beka (kare nu există) și nu mi-a zis nimeni că restaurantul este jale. Dar tot cercetând, am aflat că Atrium Panoramic nu are recenzii aici însă Andy are o mulțime de recenzii și toate converg în impresii că este superbă camera dar restaurantul e vai. Un citat zice: „cel mai prost md ever” . Subscriu.

Camera e superbă. La md am intrat puțin după ora 8:00 dimi cu capul vâj și ochii neclari. Un tânăr din Orientul Apropiat ne-a spus „Bună Dimineața” foarte corect. Oferta, însă... Hmm... Nu-mi place să cârcotesc. Au aparat de cafea. Cănile sunt mici și cafeaua multă. A dat pe-afară. Sucurile sunt de plastic. Omleta e fărâmițată. Cremvuști nu sunt, alhamdulila, mulțumesc cerului ????dar avem bacon. Nu știu de ce, e un bacon ciudat, ars în colțuri. Sunt ouă fierte – minunat. Cele ochiuri sunt mult răscoapte. Sunt roșii dar castraveți sau ardei nu. Iarna, roșiile sunt cam nașpa. Avem salată de crudități – minunată!!! Sincer, mi-a plăcut. Alături sunt măsline negre – foarte bine – deși prefer de-alea verzui închis. E okei. Salata orientală îmi place dar cu asta de aici nu m-am înțeles. Avem cașcacal – super bun – și 2 mezeluri – hmm... Avem unt. Urăsc gemul horeca. Totuși, am luat unul. Avem pandișpan și cornulețe. Mulțumesc frumos. Cele 2 zile cât am stat md a fost identic. Habar nu am de ce, tot ansamblul de md părea o combinație jalnică.

Turisti erau puțini – maxim 15. Unul era furios că e frig în restaurant, că nu este pâine, că nu-i place meniul și că hotelul are patru stele. A plecat furios și s-a întors tot furios după o oră și a devenit și mai furios că nu a mai găsit bacon. Total nesustenabilă atitudine. A început să țipe la băiatul imigrant care intrase și a cerut să vorbească cu managerul. Băiatul de la bucătărie nu înțelegea limba română, era mai mult decât evident. La curățat camera au venit tot băieți de altă naționalitate după care i-am văzut vorbind cu recepția în engleză. Ce să faci, taică? La tăț’ ni greu.

Ceilalți turiști erau pașnici, serveau md în grup, cuminți, și făceau planuri de drumeție.

Mie, personal, mi-a plăcut hotelul și-aș mai merge că mi-a plăcut piscina deși un maxim cârcotaș ar găsi de cârcotit. Dar tot în extrasezon aș merge chiar cu riscul de a găsi restaurantul tot la fel, închis. Am fobie la înghesuială.

Și pentru că hotelul ține cont de opiniile turistului, după sejur am primit mulțumiri pentru participare și recomandarea să lăsăm Beka în plata Domnului când mai venim și să negociem direct cu hotelul că ne fac ei tarif preferențial că doar ne știm amu’. Poate facem. Vedem. Dar clar că piarul lor e priceput.

Îmi vine să povestesc mai mult sociologie și filosofie decât turism.

Recent am traversat niște transformări globale cu toții, noi, cei trăitori pe planeta pământ. Noi, românii, balcanici și mioritici, ne-am descurcat cum am știut. Amu’ schimbările se văd peste tot. Cred că scopul este să învățăm să trăim mai organizat, mai rezonabil, fără excese nejustificate. Altfel... ????‍♀‍ numa’ bine tuturor!

Investiția pentru vacanța la Predeal provine din premiul aferent lunii ianuarie, astfel, iată raportul!

Salutari tuturor!

????‍♀‍

Mi-a plăcut foarte mult fata de la recepția care se purta ca omu', era eficientă fără să fie afectată.

Altfel, personal nici n-am prea văzut, doar puțin la md și la curățenie când au luat coșul și prosoapele de pe jos.

Camera a fost super confortabilă și mi-a plăcut mult.

Hm... Un turist făcea revoluție. Exprima el opinia comunității...

Zona e minunată, pitorească, are trasee de plimbat pe coclauri și peisaje minunate.

Pentru noi, distracția principală a fost piscina. La bar nu am fost și nici la subsol unde se spune că au biliard. Ne-am mai și plimbat puțin prin zonă dar e loc de mult mai mult.

---

VIZUALIZĂRI: 1337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI