Accra capitala Ghanei și cu bune și cu mai putin bune

TIPĂREȘTE

Să începem cu începutul! După cum vă spuneam viza am obținut foarte ușor de la Consulatul din București situat într-un apartament din zona Drumul Sării. Singura condiție era să intru în țară în decurs de trei luni de la obținerea vizei. Pentru aceasta am plătit o taxă de 60 usd. Dar mai trebuia să îndeplinesc o condiție sanitară, respectiv să am trei doze vaccin anti Covid și să am deasemenea vaccinul de febra galbenă, dar și dovada, respectiv carnetul galben de vaccinare. Evident că le aveam pe amândouă. Chiar mi le-au cerut la toate cele trei vămi pe la care am trecut.

Zborurile cu Turkish au decurs foarte bine, serviciile la bord au fost ok, iar mâncarea neașteptat de bună. Ce m-a mirat a fost că pe ruta București Istanbul am zburat cu un avion de capacitate mare cu 10 locuri pe rând, o premieră pentru mine, iar la zborul lung am avut un avion normal, exact invers cum mă așteptam.

Seara la 8 am aterizat pe aeroportul din Accra. Am trecut rapid de vamă, mi-am recuperat bagajele și am ieșit din aeroport. Aici am avut parte de o mare surpriză. Nu mă aștepta absolut nimeni. Erau o mulțime cu pancarte de la diverse agenții ori hoteluri, dar de ai mei nici urmă. Văzându-mă destul de nedumerit s-au oferit mai mulți să mă ducă cu taxiul. Momentan mai aștept le-am spus. Sincer nu intrasem deloc în panică. Câțiva binevoitori s-au oferit să-l sune ei de pe telefonul lor pe tipul din Nigeria care trebuia să mă aștepte, doar că acesta se pare că avea telefonul închis. Părerea mea este că au văzut că este număr de Nigeria și nu au vrut să fie taxați suplimentar. Eu nu aveam net încă așa că m-am gândit la o variantă ajutătoare. Am dat mesaj acasă și am rugat-o pe fii-mea să intre pe messenger-ul meu și să-i dea un mesaj lui Confidence să vadă ce se întâmplă. Acesta a răspuns rapid și a spus că a avut ceva probleme și că este în drum spre aeroport și că ajunge în 5 minute. Se știe că în acea parte a lumii timpul are alte valențe, astfel cele cinci minute s-au transformat într-o oră. Eram hotărât dacă nu venea în 15 minute să iau un taxi să mă ducă la un hotel și vedeam eu după aceea. Doar că mister Confidence a apărut într-un final însoțit de fratele lui Evans. Mi-au spus că acolo este nebunie încă era zi liberă și erau multe petreceri de după revelion. Mai mult au avut și pană la mașină. Într-adevăr era destul de multă aglomerație prin oraș, oraș ce era decorat timid cu luminițe de Crăciun.

Într-un final am ajuns la hotel și m-am cazat. Confidence stătea ca pe ace pentru că încă nu văzuse niciun ban de la mine. Am urcat sus, am făcut un duș rapid, am vorbit cu familia ca să-i liniștesc și am coborât la recepție. Acolo i-am achitat toți banii lui Confidence să vadă că am încredere în ei. Evident nu am primit nicio chitanță.

Inițial trebuia să aterizez la ora 8 dimineața și să plec direct să vizitez capitala Accra. Doar că s-a schimbat și am aterizat seara. Confidence îmi făcuse program după zborul inițial. Eu i-am trimis noul program de zbor cu rugămintea să-și adapteze și el programul doar că nu a făcut-o. Așa că mi-a spus senin că a doua zi plecăm spre capitala Lome a statului Togo. Auch stai așa că nu-i așa. Păi am venit până în Ghana și nu văd si eu nimic? Problema era că programul era făcut de așa natură încât pe data de 10 să fiu prezent la festivalul voodoo din Benin. Ca să se încadreze în mod corect am venit cu soluția și am renunțat la o zi de safari. Oricum știam că nu o să am parte de un safari ca-n Kenya ori Tanzania așa că mă pot lipsi. A fost destul de înțelegător și a acceptat modificarea cu toate că i s-au dat și lui planurile peste cap.

După o noapte agitată, când nu prea am putut dormi din cauza petrecerilor nesfârșite am coborât la piscină. Apa era caldă, dar afară destul de răcoare așa că n-am rezistat prea mult. La ora nouă dimineața după micul dejun Evans și cu Confidence au venit să ma ia la un tur de oraș. Datorită modificărilor Confidence a plecat spre Togo cu transportul local pentru a face aranjamentele necesare. Așa că am rămas doar cu fratele Evans.

Afară deja începea să se încălzească, dar era o atmosferă plăcută doar vreo 25-26 de grade pe timpul zilei. Perfect pentru mine. Capitala Accra nu este foarte ofertantă din punct de vedere turistic. Străzile principale sunt asfaltate, dar majoritatea au gropi, iar străzile secundare sunt cu pământ roșiatic și sunt într-o stare ca după bombardament. Clădirile prăfuite sunt anoste și marea majoritate nu au etaj. Cu greu găsești prin centru ceva clădiri mai înalte.

Punctul maxim de atracție sunt oamenii. Pe stradă mergând pe jos nu vezi nici picior de alb, doar o mare de oameni de culoare. Sunt fascinat de hainele lor colorate, de modul cum în special femeile cară pe cap fel de fel, de la haine, băuturi, cereale, mâncare, alune. Am calculat așa rapid și o tavă cu băuturi cântărea la prima strigare vreo 20-25 de kilograme. Trebuie să fii învățat de mic cu așa ceva și să ai o ținută perfect dreaptă. Dacă ai gâtul strâmb sau ești cocoșat nu ai nicio șansă să cari așa ceva.

Prima oprire a fost la Black Star Square. Black Star Square este o arenă masivă în aer liber, în inima orașului Accra, care găzduiește până la 30.000 de persoane. Acum găzduiește toate paradele naționale și adunările de sărbători din Ghana, în special sărbătorile Zilei Independenței care au loc pe 6 martie în fiecare an. Acest gigant arhitectural a fost comandat inițial de primul prim-ministru și președinte al Ghanei, Kwame Nkrumah, pentru a onora vizita reginei Elisabeta a II-a în 1961.

În timpul zilei, piața este goală, arătându-și toată dimensiunea tuturor celor care o vizitează. Doar că eu nu aveam noroc. Zona era înconjurată de garduri metalice și păzită de jandarmi. În interior se construia o scenă. Ghidul a întrebat jandarmii dacă o putem vizita și dacă putem face poze. Poze, da, dar de vizitat din păcate nu este posibil în acest moment. Ne-am mulțumit cu niște poze făcute în exterior.

Zona extinsă include Arcul Independenței în capătul sudic al pieței, cu Golful Guineei ca fundal, în timp ce Memorialul Soldatului Necunoscut se află vizavi de nord, onorând toate sufletele căzute în timpul luptei Ghanei pentru independență. In imediata apropiere se află Black Star Gate și stadionul Accra Sports Stadium.

Am făcut ceva poze și la așa numit Arc al Independenței corespondentul Arcului de Triumf de la noi din țară și am urcat și sus pe el ca să admirăm capitala și de la înălțime.

Următoarea oprire a fost la o piață de suveniruri. Aici erau o mulțime standuri cu obiecte tradiționale africane. Ad hoc la vederea mea, băieții mai șmecheriți din zonă s-au organizat pentru un mini spectacol cu tobe tradițional africane. Pentru această reprezentație trebuie să achit un tarif minim de 50 Cedis. Cedis este moneda lor tradițională, iar un dolar era echivalentul a 10 Cedis. Cum băieții erau tare simpatici le-am dat chiar 75 de Cedis pentru spectacolul oferit în care m-au implicat un pic și pe mine.

După spectacol evident că au vrut să-mi vândă fel de fel. știam eu cum e cu negocierea, dar aici [probabil îmbătat de muzica africană m-am cam păcălit. E drept eu știam că prețul corect este de obicei cam la jumate de prețul inițial. Ghidul mi-a spus ulterior că nu e la jumate ci la sfert. Măcar am mai învățat o lecție. Pentru o tobă tradițională și pentru un tablou cu specific african am plătit 50 usd, iar prețul corect era de 20 usd. Bine că am învățat lecția din prima zi. Am mai cumpărat câte ceva de la o femeie cu preturi corect și apoi am plecat spre următorul punct de atracție din capitala Accra.

A urmat vizita la Jamestown unul din cele mai vechi cartiere ale orașului. Acest cartier a fost construit în jurului Fortului Britanic James și încă mai păstrează urme timide ale conialiștilor britanici. Asta cu toate că sunt într-o stare deplorabilă. Aici am fost preluat de un nene pe post de ghid. Acesta m-a avertizat că este un cartier mai periculos, să am atenție la buzunare și să nu ating sau să fiu atins de alte persoane. Nu a fost cazul. Ce a făcut nenea ăsta, m-a plimbat pe o stradă pe faleză să-mi arate ceva urme ale coloniștilor. Am admirat farul de pe afară, fortul la fel. Vis a vis de fort era așa numitul Palat Regal acum la fel într-o stare nu prea bună. Se pare că aici își aveau reședința europenii, băieți buni, proprietarii de sclavi și din această zonă plecau vasele încărcate de sclavi spre America. Democrații vestici din ziua de azi sunt urmași exploratorilor, exploratori ce au făcut toate expedițiile lor cu scopul de a se îmbogăți cu orice mijloc. Asta este adevărul istoric. Toate statele bogate din ziua de azi și-au clădit imperiile pe spatele unor amărâți.

Nenea ghidul mi-a mai arătat prima fântână construită acolo, dar și primul oficiu poștal din zonă, care și în zilele noastre este functional și este situat într-o clădire mai îngrijită.

Jos pe plajă se vedeau pescarii cu vasele lor, oameni ce-și câștigă cu mare greutate banii pentru traiul zilnic. Guvernul le-a construit niște clădiri în formă de baracă ca să locuiască, dar acestea sunt abandonate semn că nu au vrut să se mute acolo. Chiria sau alte inconveniente nu stiu. Cert este că Aceasta este o zonă foarte săracă. In zare se vedeau alți amărâți care ardeau deșeurile în speranța vreunei bucăți de cupru, cam ceea ce fac și țiganii pe la noi pe la Sintești, numai că în proporție mult mai mare. Nu este nimic de condamnat trebuie să faci orice ca să supraviețuiești. Aceasta a fost partea cea mai tristă a capitalei Accra. 50 de Cedis i-am dat ghidului ad hoc!

A urmat vizita în centrul orașului într-o zonă mult mai frumoasă și mai aerisită. Aici am mers să vizităm muzeul național. Am plătit o taxă de intrare de 50 de Cedis și am avut parte și de serviciile unei ghide foarte simpatică.

Muzeul Național al Ghanei se află în capitala Accra. Este cel mai mare și cel mai vechi dintre cele șase muzee aflate sub administrarea Consiliului pentru Muzee și Monumente din Ghana. Clădirea muzeului a fost deschisă pe 5 martie 1957, ca parte a sărbătorilor de independență a Ghanei. Deschiderea oficială a fost făcută de Ducesa de Kent, Prințesa Marina. Primul director al muzeului a fost AW Lawrence.

In incinta muzeului am admirat obiecte arheologice, de etnografie sau de artă plastică. Obiectele din secțiunea de arheologie variază de la perioada Epocii de Piatră până la trecutul istoric recent. Cele expuse permanente la galeria de etnografie includ diverse simboluri regale instrumente muzicale indigene din Ghana, bijuterii de aur, margele, haine tradiționale, taburete și obiecte ceramică. Există și obiecte din alte țări africane achiziționate prin schimb. Exemple sunt măștile Senufo din Coasta de Fildeș, figurile din lemn Zulu și articolele de mărgele din Africa de Sud. În plus, există și capete vechi de bronz Ife din Nigeria și sculpturi Bushongo din Congo. Expozițiile de la mica dar impresionantă galerie de artă constau în principal din picturi contemporane din Ghana executate în uleiuri, pasteluri, acrilice, acuarele și colaje. În afară de acestea, există piese de sculptură în diferite medii. La un moment dat am dat de un joc tradițional și am făcut o partidă cu un alt turist alb asistați de ghidă. Cât m-am chinuit tot nu am înțeles regulile după care se joacă. Cert este că am mai văzut oameni pe stradă, care se jucau acest joc semn că este destul de popular în zonă. 50 de Cedis am decartat către ghidă. Nu e mult, dar după o zi de stat în Africa am observat că mi s-a cam dat peste cap bugetul și am devenit mult mai chibzuit. ; -)

Cum se făcuse ora prânzului ne-am oprit la un restaurant să mâncăm situat chiar în frumoasa curte interioară a muzeului. Deschiderea a fost cu o bere rece locală, iar de mâncat am luat pui cu orez și un pic de salată. Evans inițial nu a vrut să mănânce, dar i-am zis că plătesc eu s-a răzgândit. A comandat o mâncare de-a lor tradițională cu orez și un sos și a mâncat direct cu mâna, după ce s-a spălat într-un bol cu apă. Sincer am mai văzut așa ceva în Sri Lanka, doar că nu mâncau în fața mea. I-am întrebat de ce nu folosesc tacâmurile, chiar știu sa le folosească și mi-au spus că motivul este că așa e mai bună mâncarea!!! Toată distracția ne-a dus 100 cedis destul de mult.

După o masă copioasă, între ghilimele, măcar berea rece a intrat la fix, am continuat alergarea. Următoarea oprire a fost la un atelier al unui meșter popular. Doar că lucrările acestui meșter erau ceva nemaivăzut de mine, nemaiîntâlnit în alte părți. Acest meșter construia pur si simplu coșciuge. Ceea ce îl făcea pe el special era tipul de coșciuge confecționate. Ei bine acestea se făceau doar la comanda clienților si reflectau meseria de bază avută de acesta în timpul vieții. Astfel am ‚admirat” coșciuge in foră de carte, de aparat foto, de sticlă (ăsta pesemne a fost bețiv), de lobster, de sticlă de coca cola (aici pesemne m-aș încadra și io). Se pare că aer cerere destul de mare comenzile venind si de peste ocean, iar un produs de genul ăsta costând câteva mii de dolari. Singura întrebare pe care am avut-o coșciugul e cu precomandă, adică și-l alege chiar decedatul când este în viață! Mi-a confirmat râzând că exact așa se întâmplă.

După această vizită un picuț cam macabră unde am mai decartat 50 de Cedis am mers într-un loc mult mai plăcut și anume la plajă. Pentru acces la plajă am plătit o taxă de intrare. Nu mai știu cât am dat. Cert este că am dat de o zonă cu multe terase și restaurante și de o plajă foarte curată. Chiar am regretat că nu am costumul de baie la mine, ca tare așa mai fi făcut o baie. Lume era ca la balamuc, dar majoritatea erau pe la terase la bere. Plajă nu fac din motive evidente, dar nici baie în mare. Asta a doua nu prea am înțeles-o. Doar copii ce intrau în apă supravegheați atent de părinți ori profesori. Cert este că mi-a plăcut mult această plajă în care eram singurul alb pe o rază de mulți kilometri. Doar după vreo două ore am văzut primii albi pe acolo. Berea rece, atmosfera plăcută, așa am petrecut a doua seara în Ghana. Am stat preț de câteva ore la plajă până s-a făcut noapte apoi la hotel că urma o altă zi grea.

Concluzie. După cum am precizat anterior Accra este o capitală urâtă, cu o arhitectură anostă locuită de mulți oameni săraci. Ceea ce ma-a frapat au fost oamenii acre erau deschiși, zâmbitori și foarte frumoși mulți dintre ei. Iar femeile erau deasemenea frumoase și aveau un corp, cu o arhitectură specifică oamenilor de culoare parcă în contrast cu cea a clădirilor anostă. Si aci am încălecat pe-o șa și v-am spus mini povestea mea despre Acrra capitala Ghanei. Mi-am promis că o dată și o dată mă voi întoarce să vizitez această țară mai pe îndelete. Acum eram tare presat de timp. Să mai spun totuși ceva, mi s-a părut destul de scumpă pentru o țară africană.

sincer nu prea m-au dat pe spate locurile, mai mult oamenii

Dar având în vedere că iubesc Africa m-am simțit foarte bine.

---

VIZUALIZĂRI: 1008 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI