Pizzeria Rumore - de recomandat și de revenit

TIPĂREȘTE

Iată-ne instalați, în sfârșit, în cămăruța noastră (fără balcon și frigider ☹) de la B&B Kvarner!... Următorul pas, firesc, este să găsim un loc decent care să ne hrănească, deoarece supița și antreurile thailandeze de la prânz deveniră de mult principii nutrititive prin celulele noastre – glucoza deja „arsă” , aminoacizii asamblați în proteine, acizii grași în trigliceride...

Și tot firesc, ne îndreptăm spre omonimul Restaurant Kvarner, de-o mamă și de-un tată cu micul nostru B&B, îl trag de mânecă pe băiatul care ne-a cazat, profit de faptul că oricum trebuia să-i transmit numărul mașinii și-l rog să ne îndrume spre una din puținele mese rămase libere pe terasa mare, cu vedere fantastică la valea de sub noi. El dă din umeri, cum că toate mesele îs rezervate, putem totuși să așteptăm pe alee până s-o elibera vreuna care nu mai e rezervată pentru restul serii. „Păi care?” „Păi... nu știu... Întrebați-o pe colega!”

Eu aș fi dispusă să aștept, în apropiere e o fântână cântătoare înconjurată de băncuțe de piatră, vedere faină ai și de aici, în plus te poți relaxa urmărind porumbeii scăldându-se și copiii jucându-se. Tati se enervează însă și n-are stare, zice să încercăm la cârciumile din piața mare. Cârciuma – se dovedește, deoarece ălelalte 2 sunt mai degrabă baruri-cafenele, adică nu servesc nimic solid. Din păcate, deși restaurantul din piață se desfășoară pe 2 niveluri, nici aici nu ne lipim. Hai înapoi la Kvarner, poate-poate nimerim ceva din mers... Nu nimerim, totul e full. Hai alături, la Pizzeria Rumore. Nici aici, poate mai târziu...

Disperată, mă uit pe harta virtuală: asta e toată oferta, nu ne rămâne decât să coborâm în orașul de jos, asta dacă am ști sigur că găsim vreo masă liberă pe undeva... Înclin să cred că în seara asta – duminică, august – toate mesele de la toate mâncătoriile din lume sunt ocupate de oameni mai vigilenți decât noi, cărora le-a dat prin minte să facă o amărâtă de rezervare!... Ne consolăm deocamdată cu câte o berulă (ține și asta de foame, la o adică!) servită pe terasa cafenelei Spider Caffe Labin, lângă fosta loggia venețiană up-gradată acum la hotel de 4*... Și ce frumos se vede întreaga piață de la masa noastră!...

Suntem frustrați că mergem la culcare cu burțile goale, n-am pățit în nicio vacanță una ca asta, dar n-avem ce face. În drum spre, mai aruncăm o privire spre terasa de la Kvarner (nu, nada!), apoi spre cea de la Rumore (zero locuri). Tati are totuși inspirația să intre înăuntru (unde, prin ferestrele luminate, se zărește o mare de oameni) și iese victorios: tocmai se debarasează o măsuță de 2 persoane! Nu mai e mult până la închidere, dar Tati îl convinge pe chelner că balotăm repede și plecăm în banii noștri, nu deranjăm prea mult. Wow, mâncare!!! Niciodată nu mi-am ocupat locul la masă, într-o cârciumă, cu mai multă bucurie decât acum!

În jurul nostru încă e rumoare (hi-hi, ca numele pizzeriei!), mesele în general încă ocupate, oamenii mai trag de un pahar de băutură sau discută veseli. Atmosfera e destinsă, simplă și luminoasă, puținele decorațiuni amintind despre ingredientele folosite în îndrăgita bucătărie italiană. Primim meniuri și, ca să câștigăm timp, comandăm câte un pahar de bere (28 kn). Oferta nu-i foarte vastă – 4 pagini de broșură: cam ¾ ocupată cu variante de pizza (cu enumerarea componentelor în croată și engleză), câteva salate, câteva sendvișuri, câțiva burgeri și ceva dulce. Alegem, după un studiu rapid, câte o pizza: tartuffo & prosciutto (95kn), cu brânză bufala, șuncă și smântână trufată și gialla in crosta (80kn), cu mozzarella afumată, bacon și pesto de fistic.

Primim berulele reci și bune, avem timp de câte o vizită la toaletă și chiar de ceva poze cu interiorul, profitând de faptul că mesele încep să se golească. Nu durează mult și primim pizzele aburinde, emanând arome îmbietoare; nu mai pregetăm și sărim pe ele. Blatul e subțire, bombat doar pe margini (cum îmi place mie), umplutura fix cât trebuie. Deși de obicei nu reușesc să mănânc o pizza întreagă, de data asta o dovedesc (aproape în totalitate). În loc de desert, mai cerem un pahar de bere, pe care îl împărțim.

Nota de plată a arătat 259 kn (cam 35 euro); am achitat-o cu cardul și am plusat cu un pic de cash pentru tânărul ospătar. Am vrut să facem rezervare pentru seara următoare, dar lunea e zi de odihnă pentru Rumore. Am zis nu-i nimic, vorbim mâine dimineață la Kvarner, rezervăm la ei; lunea e zi de pauză și pentru Kvarner. La mâncătoria din piață nu ne-am mai dus, nu știu.

În concluzie: am testat Rumore, ne-au plăcut pizzele lor, deci recomand. Am citit de Restaurant Kvarner numai de bine, dar n-am avut ocazia să-l testăm, deci nu mă pronunț. Foarte, foarte important: sunați și faceți rezervare în avans, ori la Rumore, ori la Kvarner, mai ales dacă e duminică seara, în plin sezon turistic! Și țineți cont de faptul că ambele sunt închise lunea.

Ne-au primit și pe noi, la sfârșitul unei zile cu siguranță aglomerate, aproape de ora de închidere.

Pizzele foarte gustoase, bine preparate. Berea rece și bună.

În orașul vechi Labin. Terasa exterioară are vedere frumoasă la vale.

---

VIZUALIZĂRI: 551 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI