La Orotava, oraşul din Tenerife cu intens parfum colonial

TIPĂREȘTE

Aflasem de La Orotava în timp ce mă documentam despre Tenerife, în general, şi despre obiectivele sale istorice, în special. Tot citind că este una dintre localităţile cu puternic aer colonial, am inclus-o repede pe lista„de vizitat” , chit că iniţial nu prea vedeam în ce măsură vom fi reuşit s-o vizităm. Pe urmă, am pus la cale un plan de cutreierat prin vestul insulei pe parcursul unei zile, care începea cu Garachico şi Icod de los Vinos, şi ar fi cuprins Puerto de la Cruz şi La Orotava. În realitate, după primele două aşezări, nu mai încăpeau încă două, neavând timpul fizic necesar, ci maximum una. Atunci, balanţa a înclinat spre La Orotava, unul dintre oraşele istorice din insulă, noi având o afinitatate vădită spre partea veche, autentică a locurilor.

La Orotava este un orăşel situat în partea nord-vestică a insulei Tenerife, nu chiar la ţărmul oceanului, dar cu o frumoasă privelişte la Atlantic, după ce drumul care duce către acesta urcă nişte serpentine nu foarte periculoase şi te înalţă la circa 400 m, fiind oraşul situat la cea mai mare altitudine de pe insulă.

Poate fi privit ca poartă de intrare în fertila Valle de La Orotava, o zonă agricolă care a oferit condiţii propice plantaţiilor de trestie de zahăr, de banani, podgoriilor, aşa încât prosperitatea locuitorilor a fost asigurată dintotdeauna.

De asemenea, La Orotava reprezintă pricipala cale de acces în Parcul Naţional Teide, pe şoseaua dinspre nord, TF-21.

La Orotava depăşeşte în prezent cu puţin 42.000 locuitori, fiind capitala regiunii cu acelaşi nume, considerat unul dintre oraşele de talie mare din Tenerife. Are un centru medieval superb pentru care localitatea este foarte cunoscută şi apreciată, format din case, vile, clădiri istorice asezonate cu parcuri şi grădini, dar şi cu lăcaşe de cult vechi de circa cinci secole, de când conchistadorii spanioli au fondat aşezarea. Din acest punct de vedere, de foarte multe ori La Orotava a fost denumit oraşul-muzeu deoarece a conservat excelent atmosfera colonială şi farmecul tradiţiilor canareze.

Am ajuns în La Orotava după-amiaza târziu, dar nerăbdători să-i luăm la pas vestitele-i străzi pietruite, în ciuda oboselii care începuse să ni se instaleze uşor-uşor în picioare şi a faptului că soarele se dovedise cam scump la vedere în acea zi.

Vrând să intrăm cât mai mult în inima oraşului şi negăsind parcare decât pe stradă, unde nu aveam voie să staţionăm mai mult de o oră, am lăsat maşina pe Calle Carrerea del Escultor Estévez lângă Plaza de la Constitución, cea mai largă deschidere a oraşului, alături de care se poate remarca Iglesia de San Agustin, biserica fostei sale mănăstiri transformate în Centro de la Cultura de San Agustin. Aveam ca deziderat principal în acea zonă să vizităm Jardin Victoria, o minune terasată, realizată cu o grijă din cale afară, care se vede foarte frumos de jos, din stradă.

Am purces la urcat etajele splendidei grădini, unul câte unul până la mausoleul amplasat în cel mai înalt punct, fiindcă da, există aşa ceva în vârf şi nu numai că există, dar are o poveste specială. Mausoleul trebuia să fie locul de veci al unui marchiz care, bănuit că este mason, nu era dorit de către episcopul local pentru a fi înmormântat în cripta familiei din cimitir. Atunci, mama sa, persoană de viţă nobilă, a decis să construiască un masoleu de marmură în mijlocul unei grădini, aflată pe locul livezii reşedinţei, unde fiul său, plecat cam devreme în lumea umbrelor, să se odihnească. Doar că până la urmă s-a obţinut permisul de a fi înmormântat în cripta familiei, iar mausoleul a rămas un simbol al intoleranţei religioase, dar şi un exemplu de minunată arhitectură franceză, realizat într-o demonstraţie peisagistică pe măsură.

Ne-am tot plimbat pe aleile în trepte ale grădinii admirând cât de bine era pus la punct în detaliu fiecare centimetru pătrat de verdeaţă, dar şi oceanul care se vede fabulos din susul arealului. După ce am dat roată mausoleului, am coborât cu gândul la maşina lăsată nu prea ferită de vreo amendă pentru parcare în neregulă, nu înainte de a admira şi Liceo Taoro, clădire care se înalţă între grădină şi piaţă, fostă reşedinţă în stil eclectic a unei familii de vază, astăzi fiind sediul unui club exclusivist.

Repuşi în maşină, am tăiat centrul istoric pe Calle San Francisco şi am găsit un loc mai adăpostit în zona Plaza de San Francisco, acolo unde se află şi Tanatorio San Francisco, un aşezământ religios de seamă.

Pe urmă, ne-am lansat per pedes vizând frumoasele case ale nobililor spanioli de odinioară, recondiţionate şi renovate transformate în muzee, centre expoziţionale, mici galerii de artă sau gazde pentru restaurante, cafenele stilate, magazine de artizanat şi suveniruri, etc. care pot fi vizitate contra unei taxe modeste sau chiar gratis.

La Casa de los Balcones

Situată pe Calle San Francisco, cel mai bun exemplu de arhitecutră colonială, una dintre cele mai vechi vile, dar şi simbolul La Orotavei, La Casa de los Balcones este cel mai căutat obiectiv turistic din oraş, devenit, în zilele noastre, o veritabilă atracţie către care se îndreaptă toate privirile. Aceasta a fost construită în anul 1632 drept Casa Fonseca şi, după cum sugerează şi supranumele, elementele sale definitorii sunt balcoanele remarcabile, rafinat sculptate din lemn, care pot fi considerate adevărate opere de artă. Balcoanele apar atât pe faţada maiestuoasă cât şi în curtea interioară iar balustradele lor pe care curg flori tropicale au fost fost realizate de unii dintre cei mai buni meşteri dulgheri ai timpurilor.

Astăzi, edificiul adăposteşte un centru meşteşugăresc, un magazin de suvenire, broderii şi un muzeu în care a fost recreată atmosfera unei case de secol XVIII. Am intrat şi noi un pic să căscăm ochii la toate minunăţiile din vestita casă şi ne-am declarat plăcut impresionaţi.

Museo de Las Alfombras

Peste stradă de Casa de los Balcones se află Museo de Las Alfombras, o altă casă superbă, fiind la bază Casa Molina cunoscută precum şi Casa del Turista, ridicată în 1590. Muzeul este dedicat covoarelor colorate din nisip vulcanic (alfombras) care decorează străzile oraşului cu prilejul sărbătorii Corpus Christi, celebrată la 60 zile după Paşti într-un mod cu totul aparte aici.

Până a fi muzeul alfombras, clădirea a purtat numele de La Casa Eladia Machado şi a constituit un centru artizanal în care se expuneau produse realizate în casă, inclusiv din ceramică.

Casa-Palacio Lercaro

În tot centrul vechi al La Orotavei se găsesc panouri cu harta celor mai reprezentative străzi şi clădirile acestora, aşa că este uşor să te orientezi, iar în dreptul fiecărei case istorice se află alte panouri care oferă toate informaţiile necesare despre respectivul obiectiv, ceea ce înseamnă că nu-ţi trebuie decât un pic de răbdare pentru a afla detaliile necesare despre acestea.

În felul acesta, de la Casa de los Balcones şi Casa Molina, am făcut stânga pe Calle del Colegio vreo 50 metri şi am dat de un alt reper de arhitectură tipic colonială, Casa-Palacio Lercaro sau Casa Ponte Fonte. Aceasta se mândreşte cu faţada sa ce prezintă decoraţiuni de tip sgraffito („zgâriere” ), cu balcoane şi ferestre din lemn laborios sculptate, fiind construită în 1654 ca dar de nuntă pentru o familie de tineri nobili, în prezent constituind„bun de interes cultural” . Balconul central este din fier forjat, cu motive florale, iar blazonul de marmură al familiei tronează deasupra ferestrei de la nivelul al treilea.

Am intrat în clădire, în zilele noastre aceasta fiind un local celebru cu restaurant şi cafenea de soi, am admirat patio-ul său garnisit cu plante exotice, tropicale, iar în interior am observat că există o expoziţie de mobilier vechi, cu vânzare.

Plaza del Ayuntamiento şi Ayuntamiento

De la Casa Lercaro aveam un singur gând, acela de a ajunge în apropiere, în Plaza del Ayuntamiento, de unde să vedem edificiul Ayuntamiento (primăria), de asemenea o emblemă a orăşelului La Orotava.

Ayuntamiento, adică Primăria, a fost construită în stil neoclasic între anii 1869-1895 pe locul unei mănăstiri a Clariselor, San José, şi se înfăţişeaeză ca o clădire grandioasă ce prezintă un fronton decorat cu blazonul oraşului, înconjurat de reprezentarile Agriculturii, Justiţiei, Istoriei şi Învăţământului ca noţiuni care guvernează viaţa comunităţii.

Plaza del Ayuntamiento, piaţa din faţa Primăriei, este locul de desfăşurare al celor mai importante festivaluri şi sărbători din oraş: Carnavalul, Crăciunul şi mai cu seamă Corpus Christi, despre care ţin să zic câteva cuvinte fiindcă merită.

În insulele Canare, Sărbătoarea Corpus Christi, ţinută de catolici la 60 zile după Paşti, este celebrată într-un mod cu totul original: de-a lungul străzilor sunt aşternute covoare realizate în culori tari, din petale de flori şi nisip de pe Muntele Teide. Localnicii lucrează săptămâni întregi la ele, fiind create modele complicate şi scene biblice, mitologice, istorice sau inspirate din actualitate la care se trudeşte laborios. De cele mai multe ori, acestea sunt adevărate opere de artă.

Tradiţia aceasta datează din 1847, deşi Corpus Christi se sărbătoreşte de când spaniolii au venit în insulă, însă în acel an, un nobil a avut ideea să creeze un covor de flori în faţa reşedinţei sale, pe unde urma să treacă procesiunea de Corpus Christi. De atunci, acest exemplu a fost nu numai urmat de mulţi localnici, dar şi transformat într-o cutumă de amploare cu o semnificaţie deosebită.

Iglesia de Nuestra Señora de la Concepción

În vecinătatea primăriei se găseşte Biblioteca Municipală iar, alături, se remarcă Iglesia de Nuestra Señora de la Concepción, o splendidă biserică ridicată între 1768 şi 1788 pe locul unui lăcaş de cult mai vechi, din secolul al XVI-lea. Aceasta nu numai că-ţi răpeşte privirea, dar se pare că este cel mai reuşit exemplu de stil baroc de pe insulă. Interiorul este şi el impresionant, fiind de natură neoclasică, prezentându-se împărţit în trei nave separate prin coloane corintice.

În faţa bisericii se află Plaza Casañas în care domină o sculptură care aduce un omagiu binemeritat artiştilor alfombristas care realizează covoarele din nisip vulcanic. În piaţă se mai găseşte unul dintre cele două puncte de informaţii turistice ale oraşului, care ne-a furnizat şi nouă pliante, hărţi, alte materiale.

Acestea mi s-au părut mie cele mai reprezentative edificii din La Orotava, însă oraşul abundă de conace vechi, vile stilate care poartă fiecare povestea sa, spusă în câteva cuvinte pe un panou informativ din faţa sa, însă cel mai important este că suscită interesul şi că privirile sunt atrase înspre ele.

Orele petrecute în La Orotava ne-au dezvăluit faţa unui oraş distins, realmente atrăgător. Farmecul său constă în frumuseţea caselor vechi, bine restaurate, pline de culoare, dispuse pe străzi înguste, pietruite, pe care le descoperi încet, încet în timp ce le iei la pas. Mi s-a părut o reală plăcere să ne plimbăm prin centrul istoric al oraşului ceea ce vă sugerez şi vouă dacă ajungeţi cumva în Tenerife: nu rataţi La Orotava cu bijuteriile sale arhitecturale!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=Qx7R0QaJTBE

---

VIZUALIZĂRI: 1421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI