O ultimă călătorie..

TIPĂREȘTE

Am avut sărbători altfel anul acesta. Ceea ce voi scrie în următoarele rânduri nu se scrie prea des pe aici. Câteva cazuri am observat totuși în scurta mea existentă pe acest sait din 2012 încoace. Și nici pe departe nu vor fi scrieri turistice poate într-o mică măsură.

S-ar putea citind aceste rânduri să fi ghicit deja: da am pierdut pe cineva drag poate cea mai dragă persoana din viața mea, și asta chiar în prag de an nou. Pur și simplu urmârind toate legile fizicii: nu mai este Din unct de vedere spriritual da este acolo cu noi cu mine în primul rând și toți cei care îmi sînt alături cu mine, familia mea dragă, apropiații, prietenii, colegii și nu în ultimul rând comunitatea AFA Indiferent cât îmi este de greu dar trebuie să vă scriu și vouă despre apăsarea mea în acest moment. AFA este un sait care permite chiar și așa ceva iar în rest userul AFA va decide dacă își va scrie oful personal sau nu, eu am decis că da trebuie să vă povestesc și vouă despre durerea mea, poate și în aminitirea mamei care știa de AFA și cât de apropiat sînt de această comunitate.

Pe scurt despre mama

Născută în 1931 eu zic că a atins o vârstă la care noi deocamdată visăm. Nu zic că nu mi-ar place hmm., eu zic că această vârstă aș vrea s-o ating activ sau călătorind. Atunci pot să sun că am avut viața plină și am văzut multe alte meleaguri. Din păcate mama a prins mai multe perioade grele decât ușoare. Și asta mai mult din cauza rușilor care au pus stăpânire pe România după 1944. Până atunci a fost destul de ok în perioada interbelică s-a trăit bine în România iar în timpul celui de-al doilea război mondial Sibiul nu a suferit prea mult și nici nu a fost bombardat de către aliați nici în timp nici după 1944, toate clădirile istorice au rămas în picioare. Eu zic că lupta s-a dat pentru supraviețuire pe vremea rușilor când de ex. mama lucra o săptămână la nu știu ce cazarmă iar plata a fost un kg de făină și unul de zahăr asta pe o saptamana. Să nu zic despre carnea de cal pe vremea acea era la mare căutare în piețele Sibiului.

Dar încet mama și-a făcut un rost în viață și timp de de 40 de ani a lucrat într-o grădiniță din Sibiu unde a educat trei secții de copii română germană și maghiară, mulți copii ieșind din acea grădiniță au ajuns cineva fie pe plan artistic fie economic...

Mama s-a căsătorit în 1970 iar după acea a venit AZE pe lume adică io. Fiind punctul familiei am primit o educație pe măsură. În principiu nu am dezamăgit-o iar într-un târziu i-am dăruit și un nepot AZE mic care este acum mai mare decât mine. Din fericire a trăit-o și pe asta dar din păcate a trăit ca văduvă 18 ani tatăl meu drag plecând mult prea devreme într-o călătorie veșnică.

Acum a venit rândul mamei iar suferința ei în ultimele clipe de viață a fost una să zicem nici prea lungă dar nici prea scurtă de aproximativ 7 săptămâni. În unele momente chiar am sperat că îmi va trăi și făceam planuri doar că știți voi socoteala de aceasă cu cea din târg nu se potrivește în totdeauna.

Despre mama din punct de vedere turistic

Să zicem că există două categorii de persoane: cei care călătorec și cei care nu călătoresc. În fine plăcerea de a călători am învățat de la părinții mei. Pe acea vreme erau mai puține posbilități și totuși se călătorea se făceu excursii. În perioada interbelică ai mei bătrâni bunici își mai permiteau câte un sejur la băi care existau și pe atunci și nu erau nici prea scumpe. În perioada războiului aceste călătorii se rezumau la ieșiri în zona alpină a munților noștri de lângă Sibiu în munții Făgăras, Cindrel, Lotru, etc. Singura problemă era procurarea mâncării care era destul de dificilă pe perioada războiului.

După război în plină eră sovietică totuși s-a pus accent pentru odihna omului muncii iar prin sindicate se puteau procura bilete ieftine pentru sejururi la munte mare sau diferite stațiuni balneo-climaterice. Mama a folosit acestea și a beneficiat din plin. După ce am apărut și eu în decor s-a mai schimbat puțin situația iar ai mei m-au dus la marea noastră Neagră de la vârsta de 3 ani și asta anual, nu lipseau nici sejurururile de pe munte fie cort căsuță sau hote (pensiunile au apărut după 1989 până atunci cazarea la particulari era considerat la negru dar am mai folosit și această variantă) N-o să uit niciodata că la ultimul sejur la mare cândva în 1985 mama m-a dus cu avionul la mare, zbor intern. În fine venind și momentul mult visat deschiderea granițelor după revoluție mama parțial din banii ei mi-a facilitat o excursie europeană un circuit european cu trenul în care am văzut multe țări la care mă uitam precum la nave spațiale după îndobitocirea din perioada ceaușistă. Ei îi datorez această prima ieșire într- lume mai civilizată decât cea din comunismul sovieto-românesc.

Precum la modă pe vremea acea mama a beneficiat de multe sejururi din țară și prea puține în afară. Precum se știe românul de rând nu avea voie să călătorească în afară blocului comunist. Mai exact lista cuprindea Uniunea Sovietică (Rusia de acum cu Ucraina cu tot) Bulgaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria) mama a reușit să bifeze câteva țări în afara României Bulgaria, Ungaria și parcă ceva din fosta Iugoslavie dar oricum a fost ok pe vremea acea.

Mama mi-a văzut pofta de duca si m-a susținut de la inceput când am decis sa văd ceva din SUA ținea pumnii să iau viza și a vrut neapărat s-o sun de pe etajul 101 de pe noul turn WTC. În experienta chinezească plătea ea convorbirile telefonice numai să stie pe ce parte a zidului chinezesc am umblat și așa mai departe la restul de țări. În ultima perioadă nu prea mai putea calatori dar era extrem de interesată de locurile pe unde am umblat.

In ultimile ei ani de viata am dus-o totuși in multe locuri ce-i drept nu prea îndepărtate de domiciliu de exemplu toată Mărginimea Sibiului diferite locuri din județele Alba și Brașov. Avea un glob pământesc din acelea școlare si mereu se uita si învârtea la ea sa vadă pe unde am mai umblat.

Din punct de vedere personal

Da, este o experiență copleșitoare și dureroasă. Dar mergem mai departe iar în amintirea ei voi călători mai departe. Dumnezeu s-o odihnească în pace.

---

VIZUALIZĂRI: 627 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI