Repere turistice în Botoșani

TIPĂREȘTE

„Orașul Grădinilor” , cum mai e numit Botoșaniul, a fost gazda mea pentru câteva zile. Chiar dacă vremurile au trecut și urbea nordică s-a mai schimbat, peisajul aerisit, calm, bogat în spații verzi și grădini a rămas oarecum. Lansarea unei cărți a constituit prilejul de a revedea Botoșaniul, un oraș pe care îl cunosc destul de bine din copilărie. Ne-am stabilit baza în centrul municipiului, în apropierea parcului „Mihai Eminescu” , la hotel Maria (vezi impresii).

Am ajuns la Botoșani în ultimele zile de toamnă, zile reci care au adus și prima zăpadă a iernii 2022. Peisajul hibernal a pus în evidență aspectul frumos al unor obiective din oraș, fiind de preferat în locul imaginilor gri de toamnă târzie. Printre treburile pentru care venisem am reușit să facem câțiva pași prin centrul orașului, ocazie cu care am revăzut câteva obiective cultural-istorice importante. Enumăr mai jos, în articolul cu numărul 900 ????, câteva repere turistice botoșănene:

*Centrul Vechi – element turistic de bază al orașului, în jurul căruia s-a cristalizat așezarea din nordul Moldovei. Ansamblul urban de clădiri istorice poartă numele „Piața 1 decembrie 1918” și cuprinde o piațetă și câteva străduțe, un areal valoros din punct de vedere arhitectural. Majoritatea clădirilor datează după anul 1887 când un incendiu de proporții a distrus mare parte din oraș și au avut destinație dublă: locuințe și spații comerciale. Botoșaniul era un mare creuzet de populații de diverse naționalități și un centru comercial recunoscut în zonă. O parte din clădiri au fost restaurate, dar mai e mult de lucru. Mi-au plăcut balcoanele din fier forjat, câteva cu anul construcției însemnat în fier curbat, detaliile ornamentale de pe unele fațade, geamlâcurile pitite în curți interioare.

*Biserica Uspenia – aflată în centrul vechi, pe pietonalul numit strada „1 decembrie 1918” , este cunoscută azi drept biserica în care a fost botezat poetul Mihai Eminescu. De altfel la câțiva metri depărtare se afla casa în care s-a născut marele poet național. Edificiul religios e important și prin vechime fiind ctitorită de Elena Rareș, soția domnului Petru Rareș, dar ulterior a trecut prin mai multe restaurări care au transformat-o arhitectural. De asemenea aici a fost instalat primul orologiu public din Botoșani. Am găsit poarta încuiată astfel că de data aceasta am privit biserica doar din stradă, dar cu alte ocazii am intrat în locaș unde îmi amintesc că am văzut cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu, obiect aflat acum la Ipotești.

*Cuptoarele medievale – lângă Calea Națională, în fața magazinului „Botoșani” , sub o cupolă de sticlă sunt adăpostite „in situ” 4 cuptoare medievale de redus minereul și ars ceramică. Descoperite în 2009 cuptoarele datate de specialiști în epoca lui Alexandru cel Bun au fost conservate și expuse publicului abia după 5 ani. Complexul este încuiat, cred că cei de la Centrul de Informare Turistică dețin accesul, dar prin ferestrele mari putem vedea „gropile” /cuptoarele cu ajutorul cărora meșteșugarii își desfășurau activitatea în perioada medievală. Unele ferestre erau acoperite de picături de apă/condens dar se poate privi în voie prin alte porțiuni de sticlă. Situl arheologic e luminat corespunzător la interior, fragmente de ceramică completează amenajările turistice.

*Grupul statuar „Compania de mitraliere Maior Ignat în atac” – este considerat cel mai important monument al Botoșanilor, după bustul lui Eminescu din 1890. Ansamblul statuar este realizat de sculptorul botoșănean Horia Miclescu și a fost inaugurat în 1929. Monumentul îl înfățișează pe maiorul Grigore Ignat în plină luptă pe frontul din Moldova în august 1917, loc unde și-a pierdut viața. Detalii aici: luceafarul.net/monumentel ... /comment-page-1.

*Primăria Botoșani – construită la sfârșitul anilor 1700 drept casă boierească, trece prin câteva transformări structurale pentru a ajunge la forma eclectică de factură germană de azi. Aflată în Piața Revoluției nr. 1 clădirea devine sediu al conducerii administrative locale în 1851. Frontonul principal e drăguț, la fel și turnulețul zvelt, iar ceasul îi conferă o alură de clădire oficială.

*Biserica „Sf. Gheorghe” – monument istoric restaurant recent construit de aceeași Elena Doamna, soția lui Petru Rareș, pe la jumătatea anilor 1500. Aflată lângă Piața Mare biserica impresionează prin arhitectură, asemănătoare cu edificiile ștefaniene. Am intrat în biserică, urmărit de privirile suspicioase ale unui bătrân supraveghetor. Voi reveni într-un articol special. În apropiere se află și Halele de carne și peșten, construite după planurile inginerului Anghel Saligny în 1912. Structura metalică e remarcabilă și a rezistat perfect în timp (adevarul.ro/stiri-locale/ ... pe-1525696.html).

*Muzeul Județean de Istorie – pe pietonalul Unirii se află o clădire impunătoare, fost sediu al Prefecturii județului, construită la începutul anilor 1900 după planurile cunoscutului arhitect Petre Antonescu. Am vizitat muzeul de istorie județean cu mai mulți ani în urmă, în acest moment edificiul intrând într-un amplu proiect de restaurare (adevarul.ro/stiri-locale/ ... 36-2134740.html).

*Alte clădiri emblematice – din pietonalul Unirii, traversăm bulevardul Mihai Eminescu și, pe lângă Monumentul închinat țăranilor – Răscoala de la 1907, se intră în parcul Mihai Eminescu, fostă grădină boierească deschisă publicului încă din 1869. De-a lungul bulevardului menționat mai sus vedem câteva clădiri reprezentative: casa Antipa (edificiu din 1860 în care s-a născut și a trăit o vreme savantul Grigore Antipa și fratele său Nicolae Leon), Liceul Carmen Sylva (azi Casa Corpului Didactic, clădire din anii 1880, liceu de fete), Palatul de Justiție (sediu al Tribunalului Botoșani, edificiu din 1906).

Și pe Calea Națională au mai supraviețuit o serie de clădiri istorice, ca de exemplu Casa Moscovici (refăcută de un bancher local tot pe la 1880) sau clădirea Băncii Naționale din 1926 care găzduiește azi Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” .

Concluzii. Orașul Botoșani, un târg cu venituri considerabile din cele mai vechi timpuri, „Târg al Doamnei” care își trăgea de aici veniturile, curte voievodală, urbe plină de biserici (cea armenească foarte veche), oraș plin de grădini, toate dau un farmec aparte așezării nordice.

Vă invit să îl vizitați, veți fi plăcut surprinși!

---

VIZUALIZĂRI: 331 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI