Muzeul National Brătianu, vila Florica, vatră a brătienilor

TIPĂREȘTE

Acţiunea de lobby pe care am făcut-o cu nepoţii cu ricoşeu la părinţi a mers foarte bine, aşa că, după ce am vizitat Ansamblul brâncovenesc de la Potlogi (vezi impresii), ne-am îndreptat spre Stefăneşti, drum de cca 60 km, să vizităm conacul Florica al brătienilor.

Dinastia politică Brătianu

Puţini ştiu că ei au făcut parte dintr-o familie de boieri din satul Brătiani lângă Brădetu -Argeş, situat la 50 km de Piteşti. Atestarea documentară a lui Brătian din Brătiani apare într-un document din 1508 semnat de Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Tepeş. Prin acest document se întărea lui Neagoe şi fiilor săi, printre care Brătianu, dreptul de proprietate asupra satului Brătiani. Acesta este primul strămoş cunoscut al brătienilor. Prin căsătorii cu femei bogate din familii de boieri mari, brătienii au evoluat pe scara socială şi materială. Constantin (Dincă) Brătianu a fost mare culcer şi stolnic sub domnitorul Alexandru Ghika. Căsătorit cu Anastasia Tigveanu a avut şapte copii dintre care cu Dumitru şi Ion începe dinastia politică a brătienilor. Dumitru a fost prim-ministru al României în 1881. Ion C. Brătianu, (1821-1891) a fost prefect în timpul revoluţiei din 1848, politician, ministru, prim-ministru, pamfletar şi membru de onoare al Academiei Române. A nu se confunda cu fiul său, Ion I. C. Brătianu (1864-1927) personalitatea cea mai marcantă a vieţii româneşti în a doua jumătate a sec XIX. Cuvintele preferate ale lui I. C. Brătianu, „Voieşte şi vei putea! Cu D-zeu înainte!” , au fost cu siguranţă însuşite şi de către fiul său, Ion I. C. Brătianu. Timp de peste jumătate de secol numele de Brătianu a figurat ca prim-ministru al ţării prin patru personalităţi, cuprinzând mari evenimente ca încoronările regelui Carol I, Ferdinand, Războiul de Independenţă din 1877, Primul Război Mondial din 1916-1918 şi Marea Unire din 1918. Alţi 10 brătieni au ocupat funcţii de demnitari, fiind miniştri ai guvernelor liberale, academicieni, oameni politici. Pe 24 mai 1875, Ion C. Brătianu (tatăl), alături de Mihail Kogalniceanu şi A. G. Golescu au fondat partidul naţional liberal.

După schimbarea regimului politic, două din personalităţile liberale rămase în viaţă în anii 50, au murit în închisorile comuniste.

Ultimul descendent al brătienilor (ca ramură colaterală) este Ion. I Brătianu, (denumit după 1990 ˝cartof˝) născut în 1939. În 1974 s-a exilat în Franţa unde a făcut studii economice. A revenit în ţară în 1990 unde a înfiinţat Partidul Uniunea Liberală Brătianu cu care a fost ales deputat în prima legislatură. Numele de cartofi vine de la nişte cartofi imenşi cu care şi-a făcut campania electorală. Luările sale de poziţie au fost virulente dar fără substanţă, neavând de a face cu adevăratul liberalism. Departe de a avea anvergura brătienilor, a fost un personaj ridicol.

Domeniul Florica - Stefăneşti

Este format din conac, fermă, gară, capelă, cramă, observator astronomic, amplasate într-un imens parc dendrologic. În timpul pe care l-am avut la dispoziţie am vizitat în amănunt conacul şi parţial parcul.

Ion C. Brătianu a moştenit pe partea de moşie care i se cuvenea, o casă cu patru camere construită pe la 1800. Prima atestare documentară este din 1829. În ea se pomeneşte de camera boierului, camera chelarului, cea turcească şi pivniţa. În 1858, după ce s-a căsătorit cu Pia Pleşoianu, Ion C. Brătianu a început construcţia conacului adăugând un etaj cu câteva camere şi deschizând o terasă la nivelul parterului înalt cu vedere spre parc. Aici şi-a stabilit reşedinţa, aici s-au luat hotărâri importante pentru ţară şi aici s-au născut cei opt copii. Primul născut, o fetiţă Florica a murit la vârsta de trei ani. În amintirea ei, domeniul a căpătat numele de Florica.

Reconstrucţia conacului Florica

Pe unul din fiii bătrânului Ion C. Brătianu, Ion I. C. Brătianu (în familie, Ionel), cel mai mare om politic al ţării l-am citat déjà. Pentru a evita confuziile îi voi alătura în continuare şi diminutivul Ionel. De profesie inginer constructor a lucrat la înfrumuseţarea conacului, transformându-l într-o somptuoasă reşedinţă boierească, una din cele mai frumoase din ţară. ˝Ce m-aş fi făcut eu fără Florica? Aici mi-am găsit totdeauna sănătatea şi puterea trupească şi sufletească", mărturisea bătrânul Ion C. Brătianu în 1887. În timpul vieţii bătrânului Brătianu, numit şi ˝Vizirul˝, conacul şi-a păstrat un stil simplu şi sobru. Pasiunea de constructor a fiului său Ion I. C. Brătianu (Ionel) a transformat conacul imprimându-i un stil neoromânesc. Lucrările au durat din 1889 în 1925. Cea mai mare renovare a avut loc în anii 1905-1912 sub conducerea arhitectului Petre Antonescu. Atunci s-au încastrat în zidurile exterioare capiteluri aduse de la Histria, Cavalerul Trac şi tot atunci a fost amenajată biblioteca pentru 30000 volume. (din care 5000 volume din biblioteca conacului). Dintr-o căsuţă de ţară cu patru camere, s-a ajuns la 40. ˝Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român" a spus I. C. Brătianu în parlamentul României. Dealungul timpului, conacul Florica a fost vizitat de mari personalităţi ca regii Carol I şi Ferdinand, reginele Elisabeta şi Maria, C. A. Rosetti, mareşalul Averescu, fraţii Golescu, prinţul Barbu Stirbey, I. G. Duca. În timpul acestor vizite s-au luat cele mai importante decizii pentru ţară.

În opinia poetului Ion Pillat, moșia și casa de la Florica se situau printre „priveliștile rare și de preț în geografia sentimentală a neamului românesc” , chiar dacă peisajul părea simplu și discret. ˝acest colț de țară, atât de legat de neamul Brătienilor, strânge parcă simbolic laolaltă trăsăturile tipice cele mai românești: dealul și via, livada și lunca˝

După anul 1948

În 1948 conacul a fost naţionalizat şi proprietarul Gheorghe Ion Brătianu (Dinu), fiul marelui Ion I. C. Brătianu- Ionel în vârstă de 82 de ani a fost arestat şi a murit în detenţie în 1953 în închisoarea din Sighetul Marmaţiei. Clădirea a căzut în paragină, a devenit cămin pentru refugiaţii comunişti greci, apoi după 1970 parţial restaurată a fost folosită ca şi casă de oaspeţi. În anul 1990 Ministerul Culturii a înfiinţat Centrul de Cultură Brătianu.

Moştenitorii familiei Brătianu cu drept de succesiune au câştigat în instanţă în 2013 retrocedarea domeniului Florica. Acesta a fost evaluat la 3 mil. eu. Pentru a rămâne în patrimoniul naţional, tranzacţia cu Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN) s-a făcut pentru suma de 1.8 mil. eu, statul roman având drept de preemţiune. În 2020 vila Florica a devenit Muzeul Naţional Brătianu. Domeniul este în administrarea Consiliului Judeţean Argeş

Astăzi la Muzeul National Brătianu de la Florica pot fi vizitate: conacul, parcul conceput de Eliza Brătianu şi capela construită în 1898 în care sunt înmormântaţi bătranul Ion C. Brătianu, fiii lui Ion I. C. (Ionel) şi Vintilă (finanţist, creator al doctrinei ˝prin noi înşine˝), Dinu, Gheorghe- ultimii doi morţi la închisoarea Sighet.

Deşi muzeul prezintă ambientul în care au trăit mai multe generaţii ale aceleaşi familii, el este mărturia materială a unei epoci de mari realizări ale unei Românii demne şi prospere.

Vizita

Am intrat în domeniu străbătând cu maşina aleea principală până la mica parcare din faţa vilei Florica. Pe faţada sudică a zidului sunt încastrate fragmente din capiteluri aduse de la Histria, o friză de la Sarmisegetuza şi basorelieful cu motivul Cavalerului Trac. Accesul la parter l-am făcut prin spatele clădirii unde am fost preluaţi de ghid.

Programul de vizitare este de marti până duminică de la orele 8 la 16, cu taxă de 20 lei şi reducere la 10 lei pentru pensionari şi 5 lei pentru elevi şi studenţi. Vizita se poate face numai ghidată.

Am fost conduşi în holul principal din care se pot vizita o serie de încăperi. Ca observaţie generală, lemnul a fost folosit cu predilecţie la uşi, ferestre, lambriuri, mobilier. Din păcate multe piese originale de mobilier au fost furate sau vandalizate, rămânând originale sobele, uşile, dulapurile bibliotecilor.

-Salonul de primire este cea mai mare încăpere din cele 40 ale vilei (nu se vizitează toate). Are o bibliotecă originală cu geamuri de cristal, fotografiile familiei, un şemineu de mari dimensiuni, deasemeni original care delimitează un spaţiu pentru discuţii private. Semineul are ca decoraţiuni acelaş brău împletit din trei fire şi în partea superioară farfurii de ceramică.

-Biblioteca de la parter (prima vizitată din cele patru existente în conac) este o încăpere spaţioasă cu multe dulapuri de lemn pentru cărţi amplasate dealungul pereţilor. Atrage atenţia o masă din lemn de cireş pietrificat achiziţionată la o licitaţie de la Paris din 1860 la care a participat Ion I. C. Brătianu (Ionel). Masa este de origine persană şi datează din sec. XVI. Pe plăcile de ceramică sunt încrustate motive zoomorfe. Un obiect deasemeni original este soba decorată cu un brâu împletit în trei simbolizând Sf. Treime.

-Salonul turcesc este o încăpere mică, decorată cândva cu divan, canapele, covoare, narghilea. Aici se împodobea pentru copiii familiei şi ai personalului în fiecare an bradul de Crăciun. Soba originală este clădită din plăci de teracotă (cahle). S-au păstrat uşile din lemn de cireş şi stejar cât şi fereastra cu obloane de lemn

-Fumoarul şi salonul burghez sunt două încăperi mai mici împodobite cu mobilier de epocă (reconstituit)

-Sufrageria construită de I. C. Brătianu (Ionel) are o serie de grupuri de inspiraţie folclorică, ţărănci îmbrăcate în costum naţional, un război de ţesut dar şi portretul Elizei Brătianu cea de a doua soţie a lui, care a gândit şi a desăvârşit parcul dendrologic.

Am urcat la etaj unde cea mai valoroasă încăpere din conac este:

-Biblioteca lui I. C. (Ionel) Brătianu. Aceasta a fost ˝cea mai însemnată bibliotecă particulară din România˝ a declarat Ctin Argentoianu. În timpul vieţii omului politic, ajunsese la 30000 volume, majoritatea de istorie. După moartea sa, cca 5000 volume au fost mutate la Fundaţia Brătianu, alte câteva sute la biblioteca Academiei Române. Majoritatea au fost distruse şi arse de comunişti săptămâni întregi în parcul care înconjoară vila sau au fost aruncate în Argeş. În biblioteca suspendată se păstrează dulapurile de lemn, o uşă ornamentată şi măsuţe cu scaune pentru citit sau luat notiţe. Am remarcat un scrin original de lemn de cireş.

-Terasa de la etajul 1, iniţial descoperită, a fost construită de Vizirul (I. C. Brătianu- tatăl). A fost acoperită în 1925 după planurile arhitectului Petru Antonescu. Se intră printr-o uşă veche din 1823 cu inscripţia anului scrisă pe ea. Terasa este împărţită în două părţi, prima acoperită are într-un colţ un cuptor de mari dimensiuni cu vatră iar a doua fără acoperiş era loc de stat la soare.

-Biroul lui I. C. (Ionel) Brătianu se află la etajul 2 şi are pereţii împodobiţi cu nelipsitele dulapuri de bibliotecă. Pe birou este aşezat bustul lui Ion I. C. Brătianu sculptat de Ion Jalea. Sunt expuse fotografii de familie şi arborele genealogic al familiei.

Am terminat vizita în această vatră a unei ilustre familii care a făcut istorie în ţara noastră timp de peste 50 de ani, cu două regrete: că au trecut atâti ani şi abia acum am vizitat-o şi că astăzi nu mai sunt bărbaţi politici în jurul cărora să se aglutineze un proiect de ţară.

Amplasată într-un parc frumos amenajat, înonjurată de livezi şi vii, vila Florica este leagănul unei familii care a făcut istorie în România

Orice român ar trebui să viziteze acest loc în care a trăit familia Brătianu care a participat şi înfăptuit cele mai însemnate evenimente din România, în a doua jumătate a sec XIX şi primul pătrar al sec. XX

---

VIZUALIZĂRI: 647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI