De la Kavala la Keramoti

TIPĂREȘTE

Fără a fi neapărat nemulțumiți de plajele din Kavala, am vrut să vedem și alte spații de stat la soare și bălăcit, măcar pentru a avea termen de comparație.

La ieșirea estică din oraș, străbătând strada Nyremvergis (Amerikanikou Erithrou Stavrou), am dat de Perigiali, o plajă publică premiată cu Blue Flag, lungă de cca. 1 km, unde am găsit o parcare frumos umbrită de palmieri în dreptul unei terase.

Buuun, hai să facem un popas aici.

Atracția principală e la Perigiali (după părerea mea) frumoasa panoramă a Kavalei. Nisipul este ușor grosier, dar fără să deranjeze. În schimb, cei 3-4 metri cu pietricele alunecoase la intrarea în apă mi-au dat nițel de furcă, obligându-mă să scot din geantă încălțările speciale, pe care nu-mi face plăcere niciodată să le port când înot. Apa era limpede dar, apropo de înot, aviz familiilor cu copii: marea se adâncește brusc.

Plaja parțial organizată nu e prea lată - are probabil maxim 20 m, ceea ce înseamnă că nu pot fi amplasate decât trei rânduri de șezlonguri cu umbrele din stuf, despărțite de podețe din lemn. E însă loc suficient și pentru cei ce vor să stea întinși pe propriile prosoape. Unele șezlonguri erau acoperite cu saltele și pe două din ele ne-am tolănit și noi. În fața barului-terasă sunt și câteva baldachine cu genul acela de fotolii în care te afunzi chipurile confortabil. Partea tristă vine când trebuie să te ridici... ????

Alte avantaje în afara accesibilității cu mașina și a apropierii de oraș (vreo 2 km din centru) sunt amenajările suplimentare, respectiv dușuri și cabine de schimb. Șezlongurile nu se plătesc separat, dar trebuie să faci consumație, așa că am comandat un frappé și o bere la draught (7 euro), lângă care am fost blagosloviți on the house cu o sticluță cu apă plată și un castronel cu chipsuri. Să fie primit! ????

Fac o paranteză aici pentru o observație cu caracter general: în ultimii ani, grecii au început să acorde mult mai mare importanță întreținerii plajelor, plasând multe coșuri de gunoi la intrare precum și scrumiere pe măsuțele umbrelelor și făcând curățenie temeinică, probabil că în fiecare seară. Rezultatul e absența aproape completă a ambalajelor sau mucurilor de țigară. Eu una apelez de ani buni la propria-mi scrumieră portabilă, dar oricum m-am bucurat să constat că fumătorii încă nu sunt ostracizați în Grecia așa cum se întâmplă, de pildă, în Spania...

Și noi suntem oameni❗❗❗

Închid paranteza, nu de alta, dar după alți 3-4 km parcurși pe aceeași șosea în direcția est ne așteaptă o altă plajă: Aspri Ammos. Ajungem la ea târziu, spre asfințit, și deși o parcare mare se află de cealaltă parte a șoselei, găsim loc drept în fața tavernei Proto Katsiki, care începuse deja să se anime. Deduc că e cunoscută și recunoscută pentru calitatea fructelor de mare servite.

Aspri Ammos înseamnă „nisip alb” , și asta zice cam tot ce e de zis. De adăugat totuși că plaja, la fel de îngustă și cu același tip de intrare bruscă în apă ca Perigiali, e situată într-un golfuleț cu dealuri împădurite în spate și că zona organizată nu cuprinde decât un număr restrâns de șezlonguri răsfirate aiurea. Așa arată plaja publică, însă există și un sector privat la care am văzut că accesul se face printr-o bretea din șosea. Alte amănunte despre aceasta nu pot oferi pentru că NuAmFostAcolo.

Nisipul fin poate fi o binecuvântare, dar ce te faci când bate vântul?!! ????Drept pentru care nu am zăbovit prea mult. Oricum începuse să se însereze... și nimeni n-a venit să ne ceară să facem consumație. Am stat totuși atât cât să remarc un teren de volei și - amănunt important - o rampă de intrare în apă pentru persoanele cu dizabilități.

Și de aici se vede Kavala, dar fiind la asfințit, pozele au fost făcute în contre-jour și mare lucru nu se distinge, din păcate.

Asta e, zic să ne continum drumul spre est.

Trecem pe lângă portul comercial al Kavalei și după alți câțiva kiometri lăsăm în urmă Egnatia Odos și o luăm spre sud. Peisajul se schimbă: dacă până acum am avut marea în dreapta iar în stânga munți nu foarte înalți, presărați cu cariere de extragere a marmurei, de cum cotim, dăm de o câmpie mănoasă, cu culturi de cereale și legume și livezi de kiwi. Ne aflăm în delta râului Nestos, o zonă protejată (cu tot cu țânțari????), inclusă în Programul Natura 2000, și ținta noastră este Keramoti, un sat-stațiune în care am petrecut un sejur plăcut în 2014, despre care am scris unul dintre primele mele reviewuri pe AFA vezi impresii.

Până la a ajunge la Keramoti, aflat la cca. 40 km sud-est de Kavala, vom străbate câmpia despre care v-am povestit pe una dintre cele două șosele secundare (nu foarte bine întreținute). Prima trece prin satul Pontolivado, pe lângă aeroportul internațional Kavala, apoi printr-un alt sat, de data aceasta cu nume ciudățel - Agiasma - și prin Piges. A doua rută traversează următoarele localități: Chrysoupoli, Chrisochori, Nea Karya și Chaidefto, pentru a se uni cu prima la intrarea în Keramoti.

Ați înțeles deja că rațiunea acestei călătorii a fost primordial una de ordin nostalgic: am vrut să revăd un loc de care mă leagă amintiri frumoase și să fac inventarul schimbărilor survenite în ultimii 8 ani. Și nu sunt deloc puține!

Dovada: dacă în 2014 am avut dificultăți cu găsirea spațiului de cazare, în 2022 nu mai puțin de 62 de hoteluri din Keramoti sunt listate pe site-ul pe booking.com iar peste 20 pe airbnb, semn că „profeția” mea s-a deverit:

Da, așa cum am anticipat, Keramoti s-a dezvoltat rapid în ultimul timp și nu mai e cunoscut doar ca punct de îmbarcare pe feriboturile care fac legătura cu Thassos. Au apărut nu numai hoteluri și vile, ci și magazine și taverne noi și tot mai mulți turiști aleg să-și facă aici vacanța.

Până la plajă am trecut prin dreptul portului, unde mărturisesc că am avut un șoc: era mai ceva ca la defilările de 23 august! Sute de mașini la coadă și mii de oameni care tropăiau pe lângă ele, plini de nerăbdare să ajungă pe insulă. Pe bune, mă lipsesc! ????

Am străbătut la viteză minimă satul, am cotit pe aleea care duce la Elena Apartments, gazda noastră din 2014 vezi impresii, după care am rulat încet pe strada paralelă cu plaja. Nu ne-am oprit în dreptul CoCo bar, unde obișnuiam să ne întindem prosoapele în urmă cu 8 ani, ci am vrut să testăm altceva.

Pentru cine nu știe, Keramoti deține una dintre cele mai frumoase plaje din Grecia continentală. Este lată, cu nisip auriu foarte fin, care se prelungește în apa cu intrare lină, și se întinde pe cca. 8 km!!! , înconjurând pe trei laturi peninsula în care se găsește satul.

Beach Bar Paralia, așa a fost - nu foarte inspirat - botezată plaja unde ne-am oprit, parcând mașina în spațiul betonat din păduricea care o mărginește. Dar nu numele contează, și nici măcar terasa fițoasă, cu palmieri, fotolii și baldachine, nu m-a impresionat prea tare. Am remarcat dușurile, cabinele de schimb și platforma unde se bătea de muscă salvamarul????, însă am scos un icnet de surpriză la vederea numărului uriaș de șezlonguri dispuse în șiruri ordonate: erau câteva sute, poate chiar peste o mie. ????

Și când mă gândesc că mi-am intitulat reviewul din 2014 „Keramoti - marea e toată a mea” ... ????

Nu sunt cea mai umblată dintre voi, dar vă spun cu mâna pe inimă că în viața mea nu am văzut o plajă cu atâtea șezlonguri. Ce-i drept, întinderea de nisip e taaare lungă și lată, așa după cum am precizat deja, și șezlongurile nici măcar nu erau înghesuite. Copiii se puteau zbengui în voie, adulții își puteau eventual căuta un colțișor mai retras sau - de ce nu? - un spațiu „la liber” , că și din astea sunt din belșug.

Lume multă, foarte multă, motiv pentru care puștii de ambele sexe care făceau pe chelnerii nu mai pridideau cu comenzile și le aduceau cu întârziere. În schimb, prețul plătit pentru un suc și un frappé - 7 euro - mi s-a părut relativ rezonabil. În plus, panorama rămăsese aceeași, cu Thassos și mica insulă nelocuită Thasopoulia în fundal.

Totuși parcă era prea mult... din multe puncte de vedere. ????

Da, știu, turismul înseamnă dezvoltare, locuri de muncă, bani etc. etc., dar nu pot să nu remarc că odată cu abundența de oaspeți, orice loc își pierde puțin câte puțin din ambianța liniștită și prietenoasă, din tradiții și autenticitate, și, de ce să n-o recunoaștem? din bun simț.

Calea de mijloc e greu de găsit într-o asemenea situație. Voi ce părere aveți?

Până să încercăm să dezlegăm această dilemă (din care mă îndoiesc că vom putea ieși), vă invit să vizionați un filmuleț. Poate că veți descoperi în el o plajă în Keramoti care să vă inspire mai mult decât m-a inspirat pe mine Beach Bar Paralia.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2099 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI