Prima oară la Istanbul

TIPĂREȘTE

Am ales să mergem cu autocarul (Flixbus) la pretul de 213 lei/pers. /sens, plecare la ora 22 din autogara Militari, sosirea la Istanbul la ora 11 ȋn loc de 9:10.

Autocarul este confortabil, are pe spatele scaunelor tablete cu divertiment (jocuri, filme dublate in lb. turca, muzica) f. utile să ȋţi treacă noaptea dacă nu poţi dormi. Nu are toaletă, dar opreşte suficient de des pt. mers la toaletă şi fumat. Cu toate acestea, nu aş mai repeta experienţa, şi asta nu din cauza autocarului ci a deranjului provocat de trecerea frontierelor. Şi am să detaliez cum a decurs.

La ieşirea din ţară am trecut fără oprire, controlul actelor s-a făcut doar la intrarea ȋn Bg şi de către partea romȃnă, ȋn sensul că şoferul a strȃns documentele şi le-a dus la ghişeu, apoi le-a adus ȋnapoi. Aici am pierdut 30 de min. ȋn plus cu un minor care era doar cu mama şi a avut ceva probleme cu declaraţia tatălui.

La ieşirea din Bg nu-mi amintesc să fi oprit, dar la turci a fost un proces tehnologic ȋn 3 etape (era cam ora 5 şi destul de frig, deci vă ȋnchipuiţi ce neplăcut a fost).

Etapa 1: am coborȃt cu toţii şi am predat paşapoartele individual (formȃnd o coadă de vreo 30 pers.), s-a verificat ca fizionomia să corespundă cu poza din paşaport, apoi ȋnapoi ȋn autocar. După un timp le-am primit ȋnapoi prin şofer, am ȋnaintat pȃnă ȋn dreptul unei clădiri şi am trecut la

etapa 2: cărat toate bagajele ȋn clădire unde au fost verificate ca la aeroport, apoi cărate ȋnapoi la autocar. Aici am aşteptat ȋn plus după un american peste 30 de min. nu ştiu ce probleme a avut.

Şi, ȋn sfȃrşit etapa 3 la fel ca etapa 1, cu deosebirea că aici am fost pozaţi şi ni s-a aplicat ştampila pe paşaport. Din această cauză nu recomand deloc deplasarea ȋn Turcia cu autocarul. Şi astfel am ajuns, cu ȋntȃrzierea de rigoare, la Otogar Esenler, care este imensă, şi care are gură de metrou, de unde poţi ajunge oriunde ȋn oraş.

Am fost cazaţi la Sirkeci Family Hotel & Spa pe care nu vi-l recomand, am scris pe booking de ce. Ȋn schimb, recomand cu căldură cazarea ȋn zona Sirkeci unde sunt f. multe hoteluri şi restaurante (şi multă aglomeraţie), iar de acolo pȋnă ȋn zona moscheilor Sf. Sofia, cea albastră şi palatul Top Kapi se ajunge cam ȋn 15 min. de plimbare lejeră. Cam ȋn tot atȃta timp se ajunge, ȋn direcţia opusă, la podul Galata. De asemenea, sunt aproape staţii de tramvai, tren, Marmaray (trenul urban).

Şi acum despre transportul ȋn comun: iniţial se achiziţionează de la unul din automatele situate la metrou şi ȋn unele staţii de tramvai un card de transport (Istanbul Card) pe care se plăteşte 100 de lire (se poate plăti şi cu card bancar), din care 50 lire costă cardul efectiv iar de 50 călătoreşti. O călătorie cu orice mijoc de transport costă 7,67 lire, mai puţin cu trenul Marmaray, care costă 15-16 lire. Cardul poate fi ȋncărcat de la automate numai cu bani, nu cu card bancar şi poate fi folosit de mai multe persoane. La validarea lui, aparatul ȋţi afişează cȃţi bani mai ai pe el. Se validează ori de cȃte ori urci ȋntr-un mijloc de transport.

Despre plăţi: nu am avut bani la noi, doar carduri. Am plătit absolut peste tot cu cardul, inclusiv la restaurante şi magazine de suveniruri, cu două excepţii: ţigările şi ȋncărcarea cardului de transport. Am scos sume mici (100-300 lire) de la bancomate (card BT) comisionul de retragere fiind ȋntre 2 şi 3 lei. Mi-a plăcut că sunt multe locuri unde se găsesc grupate 5-6 bancomate ale tot atȃtor bănci.

Ce am vizitat (precizez că peste tot am plătit la ghişeu, nu online):

Ziua 1: Am ȋnceput cu Palatul Dolmabahce, unde am ajuns cu tramvaiul T1 pȃnă la staţia Kabataş (este cap de linie) şi vreo 10 min. pe jos. La bilete nu era deloc coadă, am cumpărat bilete full, adică cu vizitarea tuturor obiectivelor (cost 300 lire/pers.), se poate lua bilet separat numai cu palatul. Asta include palatul, haremul şi muzeul de picturi. Pe bilet scrie că se poate vizita şi muzeul ceasurilor, dar acesta era ȋnchis. Palatul a fost construit pe la 1850 ca reşedinţă a sultanului, atunci cȃnd acesta a considerat că Top Kapi nu mai e suficient de reprezentativ pentru sediul administraţiei sale. Am vizitat tot, ne-am plimbat prin grădini, ne-a plăcut, vizita a durat cȃteva ore bune. Din păcate, fotografiatul este interzis ȋn spaţiile interioare, deci ȋnseamnă că se pot face numai pe furiş ????. Foarte frumos şi haremul. Recomand să nu ocoliţi muzeul de picturi, veţi găsi acolo şi 3 tablouri ale lui Grigorescu (de război), dar cea mai interesantă mi s-a părut galeria cu portretele tuturor sultanilor, ȋncepȃnd din anul 1299. De la palat am plecat pe jos spre Piaţa Taksim, este destul de mult de urcat pe străzi, piaţa fiind situată pe un deal. Fiind duminică seara, am ȋntȃlnit cea mai mare aglomeraţie umană din viaţă ȋn această piaţă şi pe bd. Istiklal. Piaţa Taksim nu mi-a spus mare lucru, cu excepţia faptului că ȋntr-o latură a ei este o moschee frumoasă. Din piaţă pleacă celebrul bulevard Istiklal, pe el circulȃnd şi la fel de celebrul tramvai de epocă. Dacă ai noroc să nu fie coadă şi vrei să te plimbi cu el, se plăteşte tot cu Istanbul Card. Bulevardul este pietonal, lung de cca 1,3 km cu clădiri frumoase, şi este plin de magazine şi restaurante. Tot aici se găseşte muzeul Madame Tussauds.

Ziua 2: am zis să facem o pauză de muzee şi să vizităm cea mai nouă şi mai mare moschee din Turcia: Camlica, situată pe partea asiatică, pe dealul cu acelaşi nume. Am luat din nou T1 pȃnă la staţia Kabataş, care este şi port, de unde am luat vaporaşul şi am traversat Bosforul pȃnă la Uskudar. Plata cu Istanbul Card, tarif normal. De acolo am luat un autobuz care ne-a lăsat vizavi de moschee după vreo 40 min., fiind cap de linie. Moscheea este… extraordinară. Impresionantă. Modernă. Imensă. Fiind prima moschee ȋn care am intrat vreodată, am aflat şi care sunt regulile: bărbaţii se descalţă şi intră fără probleme cu ȋncălţămintea ȋn mȃnă şi o depozitează ȋn multele locuri special amenajate pe lȃngă pereţi. Ȋn schimb femeile nu au voie să intre ȋn moschee ci numai la balcon, după ce se descalţă şi ȋşi pun batic pe care ȋl pun ei la dispoziţie. Moscheea are terase largi şi o grădină, de unde poţi admira panorama oraşului pe mai multe părţi. De acolo ne-am ȋntors pe acelaşi traseu, şi am mai dat o tură prin Piaţa Taksim şi bd. Istiklal să le prindem pe lumină. De data asta a fost doar f. aglomerat, nu extrem de aglomerat.

Ziua 3: mai pe lȃngă casă. Am vrut să vizităm Top Kapi, dar am aflat la faţa locului că marţi e ȋnchis, aşa că am plecat spre cele 2 moschei celebre. Cum spuneam, nu sunt departe ȋntre ele, şi nici de cazare. La moscheea Sf. Sofia era o coadă descurajant de mare, dar cu curaj şi răbdare am reuşit să intrăm după o oră de stat la coadă. După cum se ştie, moscheea nu mai este muzeu ci loc de cult, prin urmare nu se plateşte intrarea. Aici, probabil datorită popularităţii sale, este permis accesul femeilor laolaltă cu bărbaţii cam pe o treime din suprafaţă, iar pe celelalte 2/3 desigur, doar bărbaţii au acces. Nu m-a impresionat prea tare ţinȃnd cont de ce văzusem cu o zi ȋnainte. Ar fi fost mai bine să le vizitez ȋn ordine inversă, dar de unde să ştiu? Acelaşi lucru ȋl pot spune şi despre cele 2 palate. Ca să revin, la ieşire puteţi să vizitaţi mormintele care se găsesc ȋn partea stȃngă a curţii. Am vizitat şi Moscheea Albastră dar nu recomand, este ȋn renovare şi nu vezi nimic ȋn afară de tavan, singura parte care e terminată. Şi pentru că e aproape, am vizitat şi Bazilica Cisternă, coadă mare dar merge repede, 190 lire/pers.

Ziua 4: Palatul Top Kapi. Coadă mare la bilete, dar merge repede, 420 lire/pers bilet full care include palatul, haremul şi Hagia Irene. Cele 3 se pot vizita şi achita separat, dar la un preţ total mai mare. Este fosta reşedinţă a sultanului, ȋnainte de a se muta la Dolmabahce. De fapt nu este un palat, ci un ansamblu de clădiri ȋmprăştiate pe o suprafaţă ȋn pantă. Ne-a plăcut foarte mult, şi am petrecut cȃteva ore bune aici. Şi aici merită vizitat şi haremul. Există un muzeu al armelor unde am văzut sabia lui Ştefan cel Mare. Ce am considerat că nu a meritat a fost statul la coadă o oră pentru a vedea artefactele, cum ar fi toiagul lui Moise, 3 bucăţi din barba profetului, o bucată din mȃna nu mai ştiu cărui sfȃnt, nişte săbii, etc. Şi aici merită vizitat şi haremul. Hagia Irene este ȋn afara complexului cu plată şi este o biserică f. veche care nu este deloc renovată deci nu e mare lucru de văzut.

Ziua 5: am fost cu autobuzul la Miniaturk (90 lire/pers. intrarea), unde am admirat cele mai importante construcţii din Turcia, create la scară. Foarte frumos, am petrecut şi aici cȃteva ore. De aici am mers ȋn celebrul cartier datorită clădirilor sale colorate, Balat. Clădirile sunt vechi, iar cele care nu sunt renovate sau măcar colorate arată rău, ȋţi dă impresia de sărăcie. Soţia, mare amatoare de fotografii, a fost totuşi fericită.

Ziua 6 şi ultima: Ȋncepem ziua cu o croazieră pe Bosfor. Sunt o mulţime de oferte, ȋntre 20 şi 25 euro. Noi am găsit una cu… 25 de lire (adică pe la 10 lei) cu Dentur Avrasia (are site unde găsiţi orele de plecare). Plecarea se face din (deja cunoscutul) Kabataş, ceva mai sus decȃt plecările peste Bosfor şi durează 1,15 ore. Frumos. Şi pentru că era abia ora 12 iar plecarea spre RO era abia la 22:00 (Aşa-i că aţi uitat deja cȃt de rău a fost drumul la dus? Şi noi! ????) ne-am dus la acvariul de la Florya cu Marmaray, cca 40 min. Şi aici este foarte frumos, am petrecut cȃteva ore, 350 lire/pers. intrarea, ieşirea se face direct ȋn mallul de lȃngă.

Nu mai detaliez drumul spre casă, a fost puţin mai bine decȃt la dus, dar nu cu mult. Pe perioada vacanţei (22-28.10.2022) 1 liră valora 0.27 lei, iar vremea a fost frumoasă (la soare ȋn tricou, la umbră şi seara ȋn mȃnecă lungă). Per total am fost ȋncȃntaţi de această vacanţă, prima din afara UE, şi tare am mai fi stat inca 2-3 zile.

Vacanţe minunate vă doresc si voua!

---

VIZUALIZĂRI: 5202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI