La Hanul Domnitorilor - Predeal

TIPĂREȘTE

Când am planificat o călătorie La Predeal, cu trenul, rezervând trei nopți de cazare la Hotel Carmen - Predeal, hotărâsem deja că - în afară de micul dejun care era inclus în prețul cazării - voi servi toate celelalte mese în alte locații. Asta nu din vreun resentiment față de restaurantul hotelului care mă găzduia, ci pentru că voiam să descopăr și să cunosc și alte locații în care se poate servi masa la Predeal.

În toate plimbările mele prin centrul stațiunii și prin împrejurimi, în afară de priveliști, de fotografii și de obiective de vizitat, am căutat să iau pulsul restaurantelor și al teraselor existente în zonă. Și cum puteam face acest lucru decât privindu-le atent și încercând să apreciez gradul de ocupare în diferite momente ale zilei? Era la începutul lunii noiembrie, în timpul săptămânii, într-o perioadă în care activitatea turistică în Predeal este mai slabă, cu vizitatori mai puțini. The Brothers - Restaurant & pizza aflat vis-à-vis de hotel părea părăsit, la fel și The rulers inn, de asemenea amplasat în apropiere.

Restaurant Vârful cu Dor situat în fața Primăriei, deși cu oferte de meniu înscrise la intrare, avea un anunț prin care eventualii vizitatori erau înștiințați că locația este închisă, personalul fiind în concediu de odihnă. Cum, chiar tot personalul? Asta m-a făcut să înțeleg faptul că pe acolo bântuie pustiul, vizitatorii lipsind cu desăvârșire.

Nici Restaurant La Conu Nicu din imediata apropiere a gării sau Restaurant Dragului și - mai jos de hotel - Vatra Regală și Ceaunul de munte nu erau mai animate. Doar 2-3 consumatori stingheri, la câte o masă.

Restaurant Hanul Domnitorilor, situat central, la șosea, în apropiere de o benzinărie Petrom și nu departe de hotelul la care eram cazată (la numai 90 m), un restaurant cu terasă la stradă și cu saloane în interior, la parter și la etaj, părea mai animat. La orele prânzului, pentru că zilele erau însorite și călduțe, terasa era ocupată aproape în întregime. Bineînțeles, într-acolo mi-am îndreptat și eu pașii.

Am luat loc la o masă, aproape de marginea terasei încă împodobită cu flori. Am găsit pe masă și un meniu, așa încât am început să-l răsfoiesc cu toate că tot ceea ce îmi doream era o ciorbă bună. Nu știu cum se face, dar plimbările în aer curat, de munte, îmi fac mai degrabă poftă de ciorbă decât de alte preparate sofisticate.

În meniu am observat, în afară de supe și ciorbe de diverse feluri, și alte preparate, începând cu cele pentru mic dejun, continuând cu felurile principale (fripturi de porc, pui, cârnați, pește) cu diverse garnituri, pizza și paste, salate și încheind cu deserturi și băuturi.

Ospătarii, amabili, sunt echipați la fel și se mișcă ager printre mese debarasând sau aducând comenzi. Trebuie specificat faptul că mesele sunt aranjate diferit, unele sunt mai mari, pentru grupuri de 8-12 persoane, alte sunt mai mici, doar pentru 4 persoane. Masa mea, de la margine, era pentru 3 persoane.

Pentru amabilitatea și promptitudinea personalului, pentru curățenia de acolo (mă refer în special la terasa unde am servit eu masa de două ori) și nu în ultimul rând pentru amplasamentul localului, cred că Hanul Domnitorilor merită să intre în atenția noastră pentru viitor.

O tânără ospătăriță s-a prezentat pentru a-mi prelua comanda. Am comandat o ciorbă de legume fără pâine, fără smântână și fără ardei. Am cumpănit dacă să aleg și ceva ca fel principal, dar - văzând papanașii care erau aduși la alte mese (eu sunt un mare fan papanași), în plus remarcând mărimea porțiilor - pentru felul principal am decis să revin a doua zi sau mai pe seară.

Așadar, prima mea comandă a constat doar într-o ciorbă de legume urmată de o porție uriașă de papanași.

Ciorba mi-a fost adusă de îndată, fierbinte, asezonată cu verdeață proaspătă. Nu am ce comenta. A fost bună, a fost exact ceea ce îmi doream.

Cu papanașii este o întreagă poveste. Sunt buni, sunt arătoși, sunt mari și sunt înnecați în fluvii dulci de smântână și dulceață, dar - așa cum sunt eu fan papanași, așa cum am renunțat la felul principal pentru a putea face față porției de papanași - aflați că nu am fost capabilă să îngurgitez întreaga porție. Abia dacă m-am atins de cel de-al doilea. Porțiile sunt anormal de mari, neomenești și n-ar trebui să fie așa. Este adevărat că, la cerere, în cazul unei mese în grup, papanașii pot fi serviți și la două farfurii, deci câte unul de persoană, eventual cu toppinguri diferite (dulceața poate fi de afine, de mure sau de vișine). Nu este prima oară când m-am întrebat de ce trebuie să fie doi papanași la o porție. Oare bucătarii nu cunosc singularul de la substantivul papanași? Sau prețul este cel care primează?

La Hanul Domnitorilor din Predeal, Papanașii cu dulceață de afine și smântână, 200/100/50 g, fac parte - alături de alte preparate - din specialitățile casei.

A doua zi, la prinz, am revenit la Hanul Domnitorilor și - pentru că era cald - tot la terasă. De astă dată nu mi-am mai dorit papanași. Acumulasem calorii să-mi ajungă până la iarnă. Am comandat doar o pizza, cea la care îmi rămăsese gândul din ziua anterioară, adică Pizza casei "ia-mă, sunt fierbinte". Și într-adevăr, mi-a fost adusă fierbinte. Pe un blat pufos - într-un aranjament aleatoriu - tronau mozzarella, ceafă afumată, măsline, ciuperci, salam uscat, sos de roșii și porumb. Regret că nu pot atașa și o poză cu această realizare culinară. Aparatul foto a rămas în cameră, la încărcat, iar de telefon nici nu mi-am amintit. Dar... ce mai? Știți și voi cum arată o pizza, iar review-ul meu nu poate fi considerat incomplet doar pentru că-i lipsește o poză.

Prețuri? Comparativ cu alte locații, prețurile nu mi s-au părut prea mari, dar nici prea mici nu sunt. Prețurile sunt obișnuite pentru România de astăzi. Pentru a vă face o idee mai generală, atașez câteva file din meniu. Cele comandate de mine au fost: Ciorbă de legume - 12 lei/porția, Pizza casei "ia-mă, sunt fierbinte" - 29 lei/porția, 500 g, Papanași cu dulceață de afine și smântână, 200/100/50 g, specialitatea casei - 34 lei/porția.

Amplasamentul localului este foarte bun, central, la șosea, aproape de o benzinărie Petrom. Nu știu cum stau lucrurile în legătură cu parcarea știut fiind că circulația în zonă, mai ales în perioadele de vacanțe și în weekend, este foarte intensă. De asemenea, nu știu dacă locurile la mese - pe terasă și în sălile de servire interioare - sunt suficiente în perioadele în care stațiunea este mai aglomerată. La început de noiembrie, atunci când am fost eu la Predeal, aceste probleme n-au existat.

Și, o recomandare la final. Intrați în interior, urcați și la etaj pentru a înțelege de ce localul se numește Hanul Domnitorilor! Acolo, într-un decor adecvat, se pare că și-au dat întâlnire toți marii domnitori feudali ai țărilor române.

---

VIZUALIZĂRI: 2786 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI