Câteva locuri unde am mâncat (bine) în Olimp-Neptun

TIPĂREȘTE

Întrucât gazda noastră cochetă, Complexul Mediterraneo, nu are restaurant propriu, trebuia să găsim prin alte părți disponibilități în acest sens. Dacă te uiți pe harta Google, micuța stațiune Olimp nu pare deloc bogată în mâncătorii valabile (cu review-uri cât de cât ok, să nu-ți fie frică să te apropii), dar ceva-ceva ofertă tot se mai găsește, nu-i ca și cum n-ai avea unde să te lipești...

Pentru prima seară am ales Restaurantul Cireșica, mai ales că doar traversam strada, mai mergeam un pic în dreapta, pe urmă un pic în stânga și gata! Cine n-a auzit de Cireșica?! Cireșica... unde dansa președintele Băsescu cu doamna sa când se duceau și ei la mare, încercând să pozeze în muritori de rând... Cel puțin eu atâta țineam minte despre Cireșica atunci când am zărit-o pe hartă. Tati zice că noi înșine am fi pășit cândva pe frumoasa terasă la o berulă-ceva, dar am scotocit prin memorie și... nimic, nada!...

Complexul Cireșica este compus dintr-un hotel și un restaurant. Restaurantul o fi având și o secțiune de interior (parcă zic că da), însă toată lumea este interesată de superba terasă exterioară, ce se întinde pe o suprafață apreciabilă într-o grădină-livadă. Aleile frumos pietruite delimitează spații verzi pe care sunt amplasate mese de diferite dimensiuni, fie sub cerul liber, fie la umbra copacilor, fie grupate în mai multe pavilioane acoperite (deci, iată salvarea în caz de ploaie). Totul este aranjat cu gust, în cel mai mic detaliu, cu gărduțuri de tuia frumos tunse, ronduri de flori, diverse obiecte decorative. Un spațiu destinat stării de bine, completat în multe din serile de vară cu spectacole live, în care performează artiști îndrăgiți. Noi, ajunși aici la final de sezon, n-aveam să ne delectăm cu așa ceva, însă nu pot spune că mi-a părut rău, apreciez la fel de mult liniștea și spectacolul naturii. De fapt, n-a fost chiar liniște, fondul sonor era întreținut de melodii înregistrate, toate din categoria „oldies but goldies” . Chiar mi-a plăcut!

Nefiind foarte aglomerat, am ales o masă de 4 persoane sub cerul liber, vremea era frumoasă și încă destul de cald. Domnișoara drăguță care ne-a preluat ne-a adus câte un meniu și ne-a lăsat să-l studiem. Oferta mi s-a părut destul de bogată, iar prețurile moderate; evident, la loc de cinste sunt preparatele pe bază de pește. Din această categorie, Tati a ales file de somn pe plită (47 lei) cu garnitură de cartofi natur (10 lei); în schimb, eu am optat pentru tigaie picantă cu mămăligă (47 lei). De băut, am rugat să ni se aducă o sticlă de vin roze (95 lei) și una de apă minerală (15 lei).

Precum se obișnuiește, am primit întâi băuturile, ni s-a turnat în pahare, apoi cele 2 sticle și-au găsit locul într-o frapieră plină cu cuburi de gheață. Pe urmă au venit accesoriile – oliviera cu de toate, tacâmurile protejate în niște plicuri de hârtie personalizate, șervețelele, farfurioara pentru oasele de pește. Nici mâncarea n-a întârziat prea mult. Somnul era însoțit de lămâie, cartofii presărați cu pătrunjel proaspăt, la fel tocănița mea. Porțiile de mărime medie, lucru pe care noi îl apreciem, căci nu putem mânca mult și ne doare inima când suntem nevoiți să lăsăm mâncare în farfurie. Totul a fost delicios, mâncărica mea un pic cam picantă totuși, dar vinul a acompaniat-o cu atât mai bine! ????

Parcă ar fi mers și ceva dulce și am întrebat ospătărița ce ne-ar recomanda. Fără să ezite, aceasta a răspuns: înghețata casei (31 lei). Într-adevăr!... Vă recomand la rându-mi: nu plecați de la Cireșica până nu gustați delicioasa lor înghețată! În primul rând, trebuie să știți că porția este destul de mare, ajunge lejer pentru 2 persoane; dealtfel e chiar dimensionată în acest sens, căci se prezintă pe farfurie sub forma a 2 triunghiuri. În esență, este înghețată cu aromă fină de rom, ce are în compoziție bucățele de fructe uscate și nuci caramelizate. O bunătate!...

Nota de plată a totalizat 245 lei și am achitat-o cu cardul. Evident, am plusat ceva cash pentru serviciul impecabil. Foarte fain la Cireșica – mâncare, servire, dar mai ales ambient; recomand!

În aceeași seară, ne-am dus și ne-am plimbat prin stațiune, eram foarte curioși despre felul în care au fost reabilitate vechile hoteluri de pe plajă, Amfiteatru & Co. Ne-am foit prin complex, ne-am bucurat de culori și mii de luminițe, ne-am lăsat vrăjiți de atmosfera glamuroasă în timp ce ne aminteam vremurile trecute, când locul acesta ni se părea exclusivismul absolut. Ne-am băgat nasul și prin recepția somptuoasă, am pozat în stânga și-n dreapta, am încheiat cu o bere savurată la barul hotelului Panoramic, pe faleză, cu imaginea lunii pline reflectate în apele golfului. Minunat! De reținut că în complex există un restaurant cu specific libanez, precum și terasa Mimoza, ambele deschise publicului larg.

A doua zi, după ce ne-am petrecut dimineața pe plajă, am pornit din nou să ne foim prin stațiune, să vedem ce s-a mai schimbat pe aici în ultimii ani. De asemenea, căutam un loc unde să mâncăm de prânz. Am evitat terasa Bicaz, situată chiar pe plajă, la baza complexului Amfiteatru, amintindu-ne că acum câțiva ani ne-au lăsat să așteptăm nepermis de mult (până când ne-am plictisit și-am plecat să mâncăm în altă parte). Am continuat pe faleza inferioară până în dreptul hotelurilor cu nume (cândva; unele și acum) de regiuni românești. La Hotel Moldova ne-am petrecut (acum un sfert de secol????) concediul 2 veri la rând, acolo fetița noastră a învățat să meargă și ne-am amintit cu multă emoție tot felul de mici întâmplări din perioada aceea... Și, desigur, am urcat într-acolo să vedem îndeaproape locurile dragi de demult.

Azi, hotelul s-a rebrenduit și se numește Pam Beach. S-a căpătat cu o piscină frumoasă, gen infinity, dar locul care ne-a atras în mod deosebit a fost terasa exterioară a restaurantului, desfășurată pe mai multe niveluri, parțial umbrită. Am remarcat că pe unele mese erau farfurii cu mâncare și am întrebat un angajat (nepalez sau așa ceva) dacă restaurantul e cu circuit închis sau poate mânca oricine acolo. El a zis „anyone” și ne-a invitat înăuntru, unde de fapt se află o autoservire. Oferta e variată, prețurile medii, totul arăta apetisant și proaspăt. Se pot servi acolo toate cele 3 mese ale zilei, după un orar prestabilit (mic dejun 8-10, prânz 12:30-14:30, cină 18:30-21). De la barul din vecinătate îți poți cumpăra și băuturi, se pot trece pe același bon. Cei ce sunt cazați în hotel au opțiunea de a-și pune consumația pe cameră, să achite totul la decazare.

Noi am ales câte o ciorbă (rădăuțeană – 25 lei și de văcuță – 26 lei), chifteluțe cu sos (28 lei) și piure de cartofi (10 lei), tocăniță de pui cu ceapă (27 lei) și mămăliguță (5 lei), salată de legume (12 lei) și o șarlotă cu căpșuni (9 lei). Halba de bere Skol costa 9 lei. Același angajat nepalez ne-a ajutat să ducem tava cu mâncare la masa pe care o alesesem, pe terasa de afară, cu vedere la superbul degrade al mării. Toate s-au dovedit delicioase, însă per total am mâncat cam mult (a trebuit să ne prelungim plimbarea încă o vreme bună după aceea, să mai consumăm din calorii ????). Festinul nostru a costat 161 lei, un preț absolut decent. Deci nu uitați de locul ăsta „secret” , pe harta Google nu apare – autoservirea hotelului Pam Beach! Ieftin și bun!

Sâmbătă seara ne-am îndepărtat un pic de Olimp, adică am luat-o la pas pe strada principală (a Trandafirilor, pe numele ei) în direcția Neptun și am zis că om vedea noi unde poposim. Am poposit după vreun kilometru și ceva, la vechea noastră cunoștință, Antik, restaurant cu specific tătăresc. Am mai povestit cândva despre el aici, pe site, așa că n-o să dezbat prea mult de data asta.

Vă amintiți poate de minunata lui grădină cu flori și cactuși (și nu numai; până și o maiestuoasă agavă pare să se fi adaptat foarte bine aici). Am găsit-o aproape plină, doar era sâmbătă seara, numai câteva mese ar mai fi fost libere, dar, cum se adunaseră pe cer câțiva nori amenințători (țeapă, în final), am preferat să mergem înăuntru. Interiorul este minunat decorat, parcă plonjezi dintr-o dată într-o poveste cu Ali Baba sau ceva de genul... Țesături și lămpi multicolore, dantele delicate, vechi obiecte casnice – toate imprimă o atmosferă deosebită, în ton cu specificul locului.

Am fost repartizați într-un separeu format dintr-o măsuță scundă, rotundă, înconjurată pe 3 laturi de divane înalte de-o palmă; asta era și ideea, să stai turcește, poziție cu care noi nu suntem obișnuiți și nu ni s-a părut foarte comodă, până la urmă ne-am întins pur și simplu picioarele pe sub masă. De la masa noastră aveam vedere nestingherită la ferestruica prin care veneau farfuriile din bucătărie.

Un angajat cam agitat ne-a pasat câte un meniu și și-a continuat traseul brownian. Am constatat că oferta era aceeași pe care o știam, prețurile însă dospiseră simțitor între timp (raportat la vara lui 2019) ! Nu ne era foarte foame, am ales în final câteva chestii pe care să le șeruim: o porție de sărmăluțe (49 lei), un suberek (plăcintă) cu carne (20 lei) și cus-cus cu mușchi de vită (75 lei). Plus câte o bere Tuborg (20 lei).

Am primit întâi sticlele brumate de bere plus paharele aferente, ospătarul ni le-a lăsat pe masă și s-a scuzat că n-are timp să ne toarne în pahare. N-a fost niciun bai pentru noi. Pe urmă, pe măsură ce erau gata, felurile de mâncare. Primele au venit sărmăluțele – 10 la porție, subțiri cât degetul, extrem de gustoase, însoțite de un bol cu iaurt gras. Pe urmă suberek-ul, fierbinte și aromat, un pic picant – delicios și el. (Oscilasem dacă să mai comandăm și unul umplut cu brânză, bine că n-am făcut-o, ar fi fost prea mult.) Și ultimul fel ne-a fost pe plac, în special cărnița fragedă și optim condimentată. Toată afacerea a costat 184 lei (în condițiile în care nu ne-am aruncat la cele mai scumpe feluri). Era sâmbătă seara, de luni restaurantul avea să intre în hibernare, ospătarul ne-a declarat că abia așteaptă, fusese o vară lungă și aglomerată pentru ei.

Noi o să revenim, locul e aranjat cu mare gust și mâncarea foarte bună, chiar dacă un pic cam scumpă.

Duminică dimineața, după decazarea de la Mediterraneo, ne-a vizitat prietena noastră din Constanța, Fidan și am decis să rămânem tot prin zonă, vremea fiind în continuare frumoasă. Spre prânz, hai să mâncăm, dar unde?! Ne-am amintit de terasa Mimoza, din complexul Amfiteatru. View minunat, însă meniul de mâncare ni s-a părut cam fast food. Ne-am amintit și de restaurantul libanez, pe care l-am găsit... închis. Așa că în final am eșuat tot la Cireșica, măcar știam că mergem la sigur.

De data asta am pătruns pe frumoasa terasă prin partea opusă hotelului, pe lângă mica grădină zoo. La fel ca în prima seară, doar câteva mese erau ocupate, n-a fost problemă să găsim una liberă. Am împărțit pentru început o porție de icre de știucă (34 lei), pe care le-am uns pe pâine prăjită (8 lei) și le-am presărat cu ceapă; hmm, delicios????! Tati a poftit la borș pescăresc (29 lei), noi, fetele, am sărit peste ciorbă. Am continuat cu gujoane de pui (34 lei) cu diverse garnituri, orez sârbesc (10 lei) sau cartofi prăjiți (12 lei) și lup de mare (55 lei), toate asezonate cu salată asortată de vară (12 lei). De băut, cei 2 șoferi au împărțit o sticlă mare de apă (15 lei), eu am luat o bere Ursus (14 lei). Totul a fost bun, bine gătit, așa cum era de așteptat.

Am încheiat apoteotic cu 2 porții de desert: din nou, delicioasa înghețată de casă și încă unul mai puțin inspirat, pe care nu l-aș mai alege a doua oară, pere cu gorgonzola (34 lei) – practic, 2 pere fierte (în sirop de zahăr, cred), 2 triunghiuri de brânză cu mucegai și câteva afine, totul mâzgălit cu un pic de smac rozaliu. Nimic deosebit, nu mi-a plăcut. Înghețățica – da, da, da! ???? Total-general – 323 lei.

În concluzie, nu se mănâncă deloc rău la Olimp! Ar mai fi terasa Oceanic, am încercat-o o singură dată, acum câțiva ani și țin minte că a fost ok. Lui Leto (Novum by the Sea) nu i-a venit încă rândul, poate data viitoare. Și, înapoi pe drumul ce leagă DN39 de Olimp, ar fi și Lacul Racilor, și aici am mâncat bine la un moment dat. Vorba unui coleg de pe site: alegeri inspirate să aveți!

Ospătarul de la Antik un pic cam agitat. Dar cu motiv, chiar era foarte aglomerat, în penultima seară a sezonului. La Cireșica - perfect. Iar angajații nepalezi de la Pam Beach, care se ocupă de debarasarea meselor, te ajută să-ți duci tava cu mâncare la masă.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost desertul cu pere și gorgonzola de la Cireșica. Înghețata casei este însă demențială! La fel, sărmăluțele și suberek-ul de la Antik.

Cireșica și Antik nu-s pe plajă, dar beneficiază de niște grădini frumos aranjate. Terasa de la Pam Beach oferă vederi spectaculoase la mare.

---

VIZUALIZĂRI: 5814 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI