Lumea satului oșenesc de altădată – Muzeul Satului Oșenesc din Negrești-Oaș

TIPĂREȘTE

Zona Oașului e cunoscută pentru oamenii săi, costumele populare, cântec și dans, pentru peisajele pitorești. Arhitectura tradițională este una din atracțiile Țării Oașului, dar, din păcate, exemplare vechi de arhitectură vernaculară am mai zărit doar în muzeul satului. Parte a proiectului meu personal vizitarea Muzeului Satului Oșenesc a trecut de pe lista de rezervă pe traseul principal de plimbare a zilei respective din motive meteorologice (ploaie iminentă în alte zone și scăderea drastică a nivelului apei lacului Firiza care făcea imposibilă plimbarea cu vaporașul electric). Am plecat din Baia Mare, de la Hotel Urban (vezi impresii) și am parcurs circa 50 de km până în Negrești-Oaș.

Urmând sfaturile aplicației de navigație ajungem exact în fața muzeului în aer liber, unde găsim suficiente locuri de parcare amenajate.

Date tehnice. Amplasat oarecum în mijlocul orașului, lângă blocuri și râul Tur muzeul reprezintă o oază de liniște și frumos, un loc unde se desfășoară multe din evenimentele cultural-artistice în oraș. Programul de vizitare este de luni până duminică între orele 9.00-17.00, iar prețul unui bilet este de 5 lei/adult.

Deși nu are o întindere prea mare (circa 1,5 ha), muzeul deschis în 1972, reproduce la scară mică un sat oșenesc. Relieful colinar a permis așezarea gospodăriilor și a altor clădiri rurale în felurite spații: șes, deal, pe malul apei.

Am achitat taxa de acces în căsuța de lângă poarta de lemn, am primit bilet personalizat; încăperea unde e „casa de bilete” joacă și rol de stand cu suveniruri și produse tradiționale lucrate în zonă (de exemplu vase de lut). În aceeași clădire se află toaletele, foarte curate. Am primit indicații privind traseul de vizitare ideal de urmat și am pornit în exploatare.

Vizita în muzeu. Cred că este pentru prima oară când văd într-un muzeu al satului în aer liber case deschise integral vizitatorilor, adică puteai intra în camere și privi de aproape exponatele (mobilier, țesături, vase). Bineînțeles ești rugat să nu atingi obiectele expuse sau să te așezi pe piesele de mobilier.

Menționez câteva elemente care mi-au plăcut:

???? Biserica din Lechința, instituție de bază a satului, așezată în mijlocul comunității, în punctul de relief cel mai înalt. Este singura biserică de lemn păstrată în zonă, ea datând din anii 1600;

???? Casele monocelulare din lemn și acoperiș din paie sunt impresionante și arată ajutorul pe care îl primeau tinerii căsătoriți de la comunitatea sătească;

???? Ancadramentele ferestrelor, din lemn, cu model sculptat și târnațul cu arcade și stâlpi de lemn decorați, dovadă a măiestriei meșterilor lemnari;

???? Moara de apă de la 1925 al cărui mecanism, alături de piuă, este adăpostit în casa morarului. Din ansamblu mai face parte și vâltoarea, funcțională uneori;

???? Pălincia din Vama, o clădire din anii ' 40 care găzduiește instalația dublă de distilare a fructelor fermentate;

???? Alte exponate interesante: copacul cu oale, cuptoarele și sobele din lut, veșminte populare, scaune cu spătare decorate, ștergare.

Am petrecut peste o oră și jumătate în satul oșenesc, am intrat în toate casele care erau deschise, am făcut fotografii. Fiecare gospodărie beneficiază de scurte informații descriptive afișate pe peretele casei, atât în limba română, cât și în limba engleză și franceză. Există și o hartă generală la intrare în muzeu, dar e cam scorojită de soare.

Concluzii. Vizita în Muzeului Satului Oșenesc ne-a înseninat ziua, am petrecut timp cu folos pentru sufletul nostru, am admirat lucruri care ne-au adus în prim plan amintiri frumoase. Recomand o vizită în acest muzeu amplasat în aer liber, o sinteză a vieții rurale din Țara Oașului.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 501 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI