Mocănița Apusenilor – pe urmele trenului de altădată

TIPĂREȘTE

Cunoșteam de anii trecuți existența căii ferate înguste care făcea legătura între Turda, Câmpeni și Abrud, precum și faptul că pe două tronsoane funcționa o mocăniță turistică operată de întreprinzători privați (Lunca Arieș-Sălciua și Câmpeni-Abrud). Inaugurată oficial în 1912, linia ferată a deservit industria și populația până în 1997. Imaginați-vă că la sfârșitul anilor ' 50 pe această rută se aduceau vagoane-magazin care staționau în gările de pe traseu și comercializau tot felul de mărfuri necesare populației destul de izolate din această zonă.

În această vară „Mocănița Apusenilor” a funcționat pe un traseu scurtat între Câmpeni și Cărpiniș, în apropiere de Abrud fiind probleme de stabilitate a terasamentelor și zidurilor de sprijin, dar și neînțelegeri cu rromii din cartierul Dăroaia (europafm.ro/mocanita-din- ... ampeni-si-abrud). S-a depus documentație în cadrul unui proiect pentru acordarea banilor necesari reparațiilor.

Acces și tarife. Calea ferată urmează cursul râului Abrud și a șoselei naționale DN 74A pe o distanță de circa 6 km, pornind de la Gara Câmpeni (str. Gării), recent reabilitată, și până în satul Cărpiniș. Mocănița a circulat doar sâmbăta și duminica, având 3 curse: la orele 10.00,13.00 și 15.00. Prețul unui bilet este de 25 lei/adult/dus-întors, copiii plătind doar 15 lei. Pentru siguranța unui loc este bine să faceți programare telefonică. Mocănița nu circulă dacă nu se adună minim 20 de persoane. Puteți parca autoturismele vis-à-vis de gară, lângă gardul existent de-a lungul șinelor.

Detalii tehnice. Traseul se desfășoară preponderent prin pădure, la umbră, pe lângă gospodării și fânețe. Pe parcurs se vede albia râului Abrud, plină de deșeuri pe anumite porțiuni, vegetație, livezi, fânețe și biserica satului Cărpiniș. De asemenea, cei pasionați pot vedea lucrări de amenajare a terasamentului (ziduri de sprijin, podețe), semne feroviare și borne kilometrice.

Conform operatorului privat care exploatează turistic acest tronson de cale ferată cu ecartament îngust din pricina secetei nu au pot fi folosite locomotivele cu aburi pe care le deține. Astfel este utilizată o „locomotivă” diesel, veche și ea sărăcuța. Investitorul deține două locomotive cu abur funcționale, una construită în anul 1917 la fabrica Krauss din München, alta din 1911 construită la uzina MÁVAG din Budapesta.

Vagoanele sunt deschise, adaptate anotimpului cald, fiecare vagon e împărțit în 3 separeuri cu băncuțe de lemn stânga-dreapta = 6 persoane. Pe o linie secundară e garat un vagon acoperit, utilizat în cursele speciale de iarnă.

La capătul de linie improvizat asistăm la schimbarea „locomotivei” diesel dintr-un capăt în celălalt al garniturii și facem un popas de circa 20 de minute.

Impresii. Am rezervat două locuri pentru ziua de sâmbătă la ora 13.00 (a doua cursă a zilei) utilizând aplicația WhatsApp, am primit confirmare. Am ajuns în zona gării după ce am trecut în revistă târgul organizat cu ocazia Zilelor orașului Câmpeni (slab târg). Mai erau 15 minute până la ora plecării și tot soseau doritori, cu rezervare sau fără. Mecanicul (un tip haios cu mustață) și ajutorul său (un tânăr) tot adăugau câte un vagon garniturii inițiale, împingându-l ușor pe șine. În momentul plecării deja garnitura avea 6 vagoane pline de călători.

Înainte de ora plecării mecanicul însoțit de o doamnă cu rol de încasatoare (dar și frânar în timpul mersului) au trecut pe la toate vagoanele și au încasat banii distribuind bilete personalizate (tipărite pe hârtie). Cu surle și trâmbițe, adică sunet de fluier, plecăm la drum. Glasul roților de tren se aude prin pădure pe circa 75% din acest traseu scurtat. Pe timpul verii e perfect deoarece e umbră și răcoare. Călătorii se uită pe ambele părți, fac fotografii, râd și vorbesc. Nici nu îți dai seama când trece timpul și ajungi la „capăt de linie” . Se anunță o pauză destul de scurtă pentru trecerea „locomotivei” în celălalt capăt al trenulețului.

Într-o curte alăturată o familie a deschis curtea pentru călători și oferă spre vânzare plăcinte moțești, cafea și suc. De asemenea, există în aceeași curte o toaletă cu o singură cabină destinată călătorilor. Am sprintat repede pentru a cumpăra două plăcinte (8 lei/bucata), evitând astfel îmbulzeala ulterioară. Au fost bune, brânza din compoziție fiind amestecată cu mult mărar.

Pe drumul de întoarcere zărim mai bine pe o costișă din satul Cărpiniș casa memorială Cloșca, fiu al satului și conducător al răscoalei din 1784. Casa e reconstituită după o schiță veche a lui Nicolae Densușianu și conține exponate cu caracter istoric și etnografic. Ca întotdeauna traseul de întoarcere pare mai obositor și oarecum mai plictisitor.

Concluzii. A fost o călătorie drăguță, o modalitate de a petrece câteva ore plăcute pentru iubitorii căilor ferate. Deși prezența unei locomotive cu aburi ar fi făcut călătoria mult mai spectaculoasă. Nouă ne-a plăcut!

P. S. Iată cum descria scriitorul Geo Bogza o călătorie cu mocănița: De la Turda spre Abrud, pleacă de două ori pe zi o mocăniță. E cel mai bun mijloc pentru a ajunge în Țara Moților. Sunt aproape o sută de kilometri pe care mocănița îi face cam în cinci ore. Sunt două mocănițe. Una pleacă din Turda, alta din Abrud, cam în același timp, așa că la jumătatea drumului se întâlnesc, își dau bună ziua, și se mai odihnesc puțin. Pe urmă, fiecare pleacă mai departe. [… ]

Mocănițele trag în Țara Moților, pe o linie îngustă de jucărie, câte trei patru vagoane. Împărțite și ele în clase. În clasa întâia și a doua călătoresc ofițeri, funcționari ai Statului sau negustori veniți după aur. Lume de toate felurile, amestecată.

În clasa treia nu e nici un fel de amestecătură. E viața adevărată de aci, din Țara Moților. Oameni cu cojoace enorme de piele de oaie întoarse pe dos, și ceea ce e mai curios în comparație cu acest veșmânt polar, pe vârful capului, cei mai mulți dintre ei, poartă abia o tichiuță, o pălărie plată, ca o farfurie întoarsă cu fundul în sus. Și gerul e întotdeauna de la minus 20 de grade mai departe. („Țări de piatră, de foc, și de pământ” , Editura pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” , 1939)

---

VIZUALIZĂRI: 357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI