La pas prin orașul Buzău

TIPĂREȘTE

De-a lungul mai multor săptâmâni, am tot povestit despre Țara Buzăului și despre feluritele obiective pe care le-am vizitat acolo. Orașul Buzău în sine, deși inima acestui ținut de poveste, nu ne-a oferit ca obiectiv de vizitat, inclus în programul circuitului, decât Palatul Marghiloman - Vila Albatros - o superbă construcție recent renovată, situată într-un minunat parc cu heleșteu. Cu toate acestea, pentru că fiecare zi a circuitului se sfârșea la ore rezonabile, cazați la Hotel Avenue - Buzău, foarte aproape de centrul orașului, după cină, în fiecare zi am avut timp pentru plimbări și pentru explorări individuale, în jurul hotelului și în centru.

În drumul nostru spre Moldova, cu mașina personală, tangențial, treceam de fiecare dată prin Buzău. Grăbiți, cu alte interese, ocoleam orașul pe centura modernizată, fără posibilitatea de a face un popas pentru a mai vizita ceva. De astă dată, tocmai acestui scop i-am dedicat puținul timp pe care l-am avut la dispoziție în fiecare zi, după cină și în ultima zi, înainte de a ne angaja pe drumul de întoarcere către București.

Cum spuneam, Hotelul Avenue este amplasat foarte aproape de centrul orașului, lângă Inspectoratul Județean de Poliție - Buzău, la intersecția străzilor Chiristigii și Frăsinet. Dacă urmezi Strada Chiristigii, pe lângă sediul Poliției, după numai câteva minute ai ajuns lângă Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei și de acolo în centru, la Primărie și celelalte.

Aceasta a fost și calea pe care am ales-o eu pentru prima mea plimbare singulară prin Buzău. Voiam să văd Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei cu întregul ei complex de clădiri despre care știam foarte puține lucruri.

Episcopia Buzăului - emblemă a orașului - a fost înființată de Radu cel Mare la începutul sec. XVI, împreună cu Nifon, fost patriarh al Constantinopolului. Tot atunci a fost construită și Catedrala Episcopală care a fost mai târziu refăcută și întărită de Neagoe Basarab (1512-1521). Cronicile vremii spun că, în 1649, Episcopia Buzăului a fost reconstruită de Matei Basarab "după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești". Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a fost cel care a construit Palatul Episcopal.

Palatul Episcopal, cu foișor brâncovenesc, înfrumusețat cu pictură, l-a găzduit în noaptea de 5-6 februarie 1859 pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza aflat în trecere de la Iaşi spre Bucureşti.

Fiind locuinţa de serviciu a arhiepiscopului, Palatul Arhiepiscopal nu poate fi vizitat. Și aș spune, este bine păzit. Pe Aleea Arhiepiscopiei, încercând să mă apropii pentru a fotografia, am fost oprită de agenții de pază care m-au întrebat unde merg. Le-am mărturisit cinstit că vreau doar să fotografiez și nu voi trece de nici o poartă. La plecare, le-am cerut informații despre oraș. Așa am aflat cărui edificiu îi aparține frumosul turn care se ițește deasupra acoperișurilor celorlalte clădiri, turn care se vede din multe puncte ale orașului și pe care îl văzusem și eu, de mai multe ori, din mersul autocarului.

Muzeul Episcopal, care adăpostește colecția de artă veche bisericească, înființat în 1955, se află la intrarea în incinta Episcopiei, pe partea stângă, în clădirea "Chesarie Episcopul" - clădirea fostului Seminar Teologic (dată în folosinţă în anul 1838).

Reținusem că cei care fac un pelerinaj în zona Buzăului n-ar trebui să rateze acest muzeu. Nu era cazul nostru și - în particular, acum - nu era cazul meu. Plimbarea mea era una de destindere și de recunoaștere, asta ca să nu mai vorbim că orele destul de înaintate n-ar fi permis vizita la nici un muzeu, oriunde s-ar fi aflat. Informez totuși că Muzeul Episcopal - Buzău se vizitează de miercuri până duminică, între orele 8.00-16.00, intrarea fiind liberă.

Ansamblul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, cuprinzând Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" (1649), paraclisul (1841), palatul episcopal (sec. XVII), seminarul vechi (1838), cancelaria (sec. XIX), turnul-clopotniță, zidul de incintă (sec. XVIII) și - mai nou - o biserică maramureșeană (2020), ocupă o vastă întindere pe lângă care voi trece în aproape toate plimbările mele prin Buzău.

Mai trebuie să spun că la 8 noiembrie 2009, Episcopia Buzăului și Vrancei a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, prilej cu care a fost sfințită noua Catedrală Arhiepiscopală. Cele două hramuri sunt "Înălţarea Domnului" și "Sfinţii Trei Ierarhi".

Din fața Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, lăsând în dreapta Administrația Finanțelor Publice Buzău, o clădire nouă, impozantă, pe strada Constantin Garoflid, m-am îndreptat spre Primăria al cărei turn - punct de reper - mă atrăgea ca un magnet.

Palatul Comunal - actualul sediu al Primăriei și al Consiliului Local - un alt simbol al orașului, a fost construit în 1899-1903 la inițiativa primarului de atunci, Nicu Constantinescu, după un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu, unul dintre întemeietorii Școlii de Arhitectură din București, cel care și-a adus contribuția și la edificarea Palatului Poștelor și Telegrafului din București, edificat în 1894-1900.

Palatul Comunal din Buzău a fost inaugurat în 1903, în prezența unor mari personalităţi ale vremii - regele Carol I, principele Ferdinand, Armand Călinescu, Tache Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman şi alţii.

Se spune că sala de recepții, decorată în stil venețian, cu picturi ale mai multor artiști, a fost gazda ceremoniei de inaugurare, ulterior a ședințelor solemne de învestitură, a unor recepții oficiale, baluri și concerte.

Despre Palatul Comunal din Buzău, Nicolae Iorga spunea în 1902, înainte de a fi finalizat, că: "va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din țară și o podoabă de mare preț pentru Buzău". Cea mai bună descriere, oferită de un specialist în materie, este sintetizată astfel: Palatul este cea mai flamboaiantă creație a lui Săvulescu, într-un stil foarte particular care combină elemente neoromânești, în parte redate într-o matrice Art Nouveau, cu motive arhitecturale locale inspirate din cele care se găsesc la casele de negustori sau boieri buzoieni, precum și forme decorative ce fac trimitere la vița de vie, simbolizând o importantă componentă a economiei zonei. Capitelele de coloană sunt la rândul lor încoronate de ample pedimente, amintind de cele ale vechilor conace boierești de factură otoman balcanică, decorate cu monograma PC (Palatul Comunal), înconjurată de vrejuri și struguri de viță de vie. Capitelul însuși este format dintr-o interesantă compoziție din frunze de viță de vie. (Valentin Mandache, expert - casedeepoca.ro).

Din păcate, această bijuterie arhitectonică a fost bombardată la 8 august 1944 de avioanele britanice, iar în noaptea de 27-28 august a fost incendiată. Ocupând orașul la 28 august 1944, armata sovietică a atacat cu tunurile Palatul Comunal în care se baricadaseră nemții. Palatul a sufert distrugeri mari, dar a fost refăcut începând din 1947.

N-am avut ocazia să văd Palatul Comunal din Buzău în interior. I-am dat ocol de două ori, fotografiind fiecare detaliu al exteriorului. În fața grandiosului edificiu, un mare șantier în lucru anticipa - cred - un loc de relaxare pentru localnici. Două lucrări de artă (un grup statuar și probabil un monument al eroilor) așteptau să fie finalizate.

De la Primărie, plimbarea mea a continuat pe Strada Arh. Petre Antonescu până la Tribunalul Județului Buzău, o construcție de început de secol XX, pe care, de asemenea, am văzut-o doar exterior. Edificiul, numit la început Palatul de Justiție, a fost construit în perioada 1909-1912 după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873-1965), buzoian, academician, arhitect al unor cunoscute construcții din România între care și Arcul de Triumf din capitală.

În altă zi, altă plimbare. De astă dată, de la Hotel Avenue - Buzău, urmând Strada Frăsinet, trecând pe lângă Biserica Sf. Ștefan, apoi pe lângă Parcul "Iazul Morilor" cu frumoase amenajări lacustre, cu nuferi care stau să înflorească și cu o mică moară de apă, am ajuns la Shopping City, un mare complex comercial înconjurat de multe alte magazine în care găsești de toate și în care îți poți pierde oricât timp ai la dispoziție.

La intersecția Străzii Frăsinet cu Bulevardul Unirii, în mijlocul unui sens giratoriu, un avion ridicat pe un soclu amintește de Buzău - oraș al aviației și al parașutismului militar românesc. Desigur, localnicii trec impasibili pe lângă acest simbol cu care s-au obișnuit de mult, dar vizitatorii orașului îl vor percepe ca pe un adevărat obiectiv.

Pe Bulevardul Unirii, pe lângă gardul Complexului Arhiepiscopal, mai înainte de intersecția cu Strada Episcop Dionisie Romano, sesizez turla țuguiată a unei biserici de lemn. Întotdeauna sunt surprinsă când descopăr, în diferite zone ale țării, lăcașuri de cult construite în stil maramureșean. M-am apropiat cât am putut, am fotografiat prin gard, peste gard și prin poarta practicată în zidul Ansamblului Arhiepiscopal, apoi m-am documentat. Este Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din cartierul buzoian Micro III, ridicată din temelie între anii 2010-2020, după proiectul arhitectului maramureșean Dorel Cordoș. Este una dintre cele trei biserici maramureșene care au poposit în orașul de reședință al Ținutului Buzăului.

După acest mare ocol, din fața Arhiepiscopiei, din nou pe Strada Chiristigii și pe lângă sediul Inspectoratului Județean de Poliție - Buzău, ajung de unde am plecat. Hotel Avenue - Buzău mă aștepta pentru binemeritata odihnă de noapte. A doua zi urmau să fie descoperite alte obiective și alte frumuseți de admirat.

Nu vreau să închei fără a menționa că orașul Buzău și ținutul din preajma lui, au mult mai multe de arătat vizitatorilor decât am reușit noi să cuprindem în cele doar 4 zile ale minicircuitului.

A rămas nebifat poate cel mai important obiectiv din oraș - Muzeul Județean Buzău care păstrează o copie a tezaurului "Cloșca cu puii de aur" descoperit în 1837 la Pietroasele, unul dintre cele mai mari tezaure din lume. "Cloșca cu puii de aur" cuprinde 22 de piese din care s-au recuperat 12, în greutate de 19 kg.

Casa Vergu-Mănăilă, una dintre cele mai vechi clădiri din Buzău, datând din 1780, care găzduiește acum o colecție de etnografie și artă populară, Sinagoga din Buzău, precum și alte monumente istorice de arhitectură de interes național sau local sunt tot atâtea motive pentru a reveni la Buzău, orașul de la confluența drumurilor care leagă cele trei mari provincii românești - Muntenia, Moldova și Transilvania, la cotul Subcarpaților de curbură.

---

VIZUALIZĂRI: 1065 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI