Mini întâlnire AFA la restauranul ˝la Nenea Iancu˝

TIPĂREȘTE

Cu vreo zece zile înainte Carmen Ion, mai précis pe 28.08 a scris un review în care lansa o invitaţie ca afaiştii din Bucureşti să ne întâlnim pe 9.09, la ora 18 la restaurantul Nenea Iancu de pe strada Romulus nr 55. Eu am mai fost la o întâlnire foarte reuşită organizată de ea cu ani în urmă, dar de data asta prima reacţie a fost să nu particip. Aveam multe motive: mi-era teamă că vor veni mulţi new entry care nu mă cunosc şi care ar gândi ˝ce caută şi baba asta printre noi? ˝, apoi o umbră de cochetărie îmi spunea că de când nu m-am văzut cu userii vechi, acum 5 ani la Slănic, timpul nu a lucrat în favoarea mea. De când am pierdut soţul de peste patru ani jumătate nu am mai iesit niciodată seara si chiar ziua destul de puţin, câteva sute de metri în jurul casei, cu baston sau două beţe de tracking, oprindu-mă des. Ce mai, m-am sălbăticit, capitol încheiat! . Când am văzut lista de înscrieri, prieteni vechi pe care-i ştiam de 10-12 ani, mi-am schimbat opţiunea. I-am scris un ecou lui Carmen că particip, m-a cuprins o bucurie mare care, pe măsură ce ne apropiam de data de 9 sept. se transforma în emoţie. Stând departe de str. Romulus am plecat cu un Uber la cinci şi un sfert pentru că fiind vineri după amiaza mă aşteptam la aglomeraţie. Nu a fost înainte de ora 18, aşa că am ajuns la timp, a doua venită după Bogdan DSN care m-a recunoscut. ˝E de bine˝ mi-am zis. Rând pe rând au venit şi ceilalţi: organizatoarea Carmen cu Adrian, Violeta Bălaşa venită cu trenul de la Câmpina, Ileana Stefan plină de energia dată de excursiile pe care le face, Dan şi Emma cu fetiţa de13 ani (Dan a slăbit mult în urma ascensiunilor pe care le face la +2500 m, Emma neschimbată în 5 ani), trei membri ai familiei Mishu, adică ea, soţul şi mama- o femeie frumoasă, dar mic copil ca vârstă pe lângă mine, Adrian Bogdan, adică Roxana şi Adrian care au avut amabilitatea ca pentru a doua oară să mă translateze noaptea până acasă (sinceră să fiu, mi-era cam frică, nu de taxi dar de cine ar putea fi pe stradă până intram în casă), vai! Doinafil şi msnd şi bineînţeles martie în post Mama Michi. Vai ce pupături, ce bucurie a revederii după atât timp. Simţeam cum îmi creşte inima la fiecare îmbrăţişare. Dacă am uitat pe cineva, să mă ierte, am ca scuză ˝vârsta, anii şi etatea˝ Nu ştiu dacă am scris bine sau mediocru pe AFA dar la decană de vârstă nu-mi stă nimeni în faţă. Păcat că nu mai fac excursii decât rar cu familia sau prietenii şi cu maşina la scară.

Când am coborât din taxi m-a luat în primire un chelner căruia i-am spus că am rezervare pe numele Carmen Ion. M-a condus pe terasa încăpătoare la masa lungă rezervată pentru noi şi care avea tacâmurile aranjate. Cum era zăpuşeală 30 grade şi plafon jos de nori parcă eram într-o etuvă aşa că o bere f. rece fără alcool m-a răcorit. Nu sunt total abstinentă dar pe căldură, pot bea şi a doua doză de bere fără alcool, ceeace la cealălaltă ar fi discutabil. Nu că aşi vrea să laud neapărat localul dar era foarte dichisit. Sub tacâm era un fel de tishleifer de hârtie pe care era scrisă istoria restaurantului, meniul era lizibil şi pe categorii, cu preţuri medii. De ex. eu care fiind singură îmi gătesc simplu şi mai mult din datoria de a mânca, am comandat pe lângă cele două doze de bere, o ceafă de porc (pe care n-o fac acasă) cu cartofi prăjiţi (38 lei ceafa plus 10 lei carofii prăjţi plus 2x 10 lei berea, total cu bacşis 80 lei) Porţia a fost atât de mare încât am mâncat pe săturate strict jumătate şi restul mi-a dat la caserolă. Fiecare a comandat ce a vrut. O notă maximă chelnerului care a memorat şi a servit fiecăruia ce dorea. Numai la aducerea felului principal am aşteptat dar nu a contat, venisem doar să vorbim. De restaurant numai de bine. De atmosferă, ce să zic, excelentă. Pe măsură ce s-a lăsat întunericul, au venit clienţi aşa că la plecare, terasa desi mare, era destul de ocupată. Ca să nu vorbesc în plus, de mult nu m-am mai simţit atât de bine. Mulţumesc tuturor, în primal rând lui Carmen, apoi Roxanei şi lui Adrian cât şi tuturor celorlalti prieteni de care mi-era dor.

Am postat poze făcute de mine dar şi de unii comeseni care au trimis pe FB. Cine mai are poze, liber la postare

Deşi eram aproape 20 de persoane la masă, chelnerul a memorat toate comenzile şi nu a făcut încurcături

Restaurant cu mâncăruri tradiţionale româneşti, porţii mari, gustoase, preţuri medii.

Este situat pe strada Romulus. Deşi am locuit în cartier 30 de ani, nu am mai recunoscut multe case care în urma retrocedărilor au fost refăcute

---

VIZUALIZĂRI: 425 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI