La pas prin Satu Mare

TIPĂREȘTE

Satu Mare sau Sătmar după vechea denumire, este un oraș românesc în care nu am pus piciorul niciodată. Asta până la începutul lui august 2022 când am decis să particip la un mic circuit în Nordul Apusenilor.

Așezarea de pe râul Someș, cu un trecut foarte îndepărtat, care a cunoscut mai multe stăpâniri, se află la 13 km de granița cu Ungaria și la 27 km de granița cu Ucraina.

De la Hotel Perla cel care ne găzduise în Satu Mare, din Str. Liviu Rebreanu și până în centrul orașului vechi, acolo unde urma să facem un tur pietonal pentru a descoperi cele mai importante obiective turistice ale orașului, distanța nu este mare. Însoțiți de ghid, am poposit mai întâi la Biserica Reformată cu lanțuri - edificiu aflat pe Lista monumentelor istorice din oraș. Era devreme. Abia trecuse de ora 8, așa încât nu am găsit lăcașul deschis. Ar fi meritat o vizită în interior mai ales pentru că aflaserăm că Biserica Reformată cu lanțuri este cea mai veche biserică a orașului și că păstrează numeroase valori între care o orgă și un clopot - cel mai vechi clopot din Satu Mare, datând din 1633.

Proiectat de Zsigmond Preinlich, lăcașul a fost construit la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX, având elemente arhitecturale ce imită stilul baroc. În 1862, biserica a fost împrejmuită cu un gard format din stâlpi uniți între ei prin lanțuri. De aici și denumirea de Biserica Reformată cu lanțuri. De-a lungul timpului, construcția a fost renovată de mai multe ori, în special după 1944, an în care a suferit grave avarii în urma bombardamentelor.

Continuând, prin Pasajul Ștefan Ruha, ajungem în Parcul "Dr. Fátyol Rudolf" acolo unde se înalță semeț Turnul Pompierilor, cel de-al doilea obiectiv la care ne-am oprit.

Turnul Pompierilor - simbol al orașului - este un monument de arhitectură. Conform informațiilor înscrise pe zid, turnul a fost construit în anul 1904 din inițiativa episcopului Meszlényi Gyula, după un proiect semnat Dittler Ferencz. Constructor a fost Vajnay Lajos. Cu o înălțime de 47 m, Turnul Pompierilor are o bază pătratică la exterior și octogonală în interior, grosimea pereţilor fiind de 80 cm. A doua parte, cea mai înaltă, este circulară și se termină cu un balcon tot circular și o cupolă în vârful căreia este montată vechea stemă a orașului.

Am aflat că turnul se poate vizita, intrarea făcându-se prin portalul cu fronton triunghiular, care are deasupra cele trei casete formate din baghete de piatră cioplită, în care sunt înscrise informații privind anul construcției și numele celor implicați.

Accesul până la platforma balconului circular se face printr-o scară metalică, în spirală. Deși părea tentant, din înălțimea sa turnul oferind frumoase panorame asupra orașului, nu știu câți dintre noi s-ar fi încumetat să urce până sus.

Tot în Parcul "Dr. Fátyol Rudolf", la câțiva pași de Turnul Pompierilor, alături de o cruce mare, se află o placă așezată în memoria "Sfinților martiri ai bisericii greco-catolice".

Nu departe de Turnul Pompierilor, se află o altă construcție monumentală, emblematică pentru oraș - Hotel Dacia. Hotelul Dacia (în prezent închis datorită unor lucrări de renovare) numit inițial Hotel Pannónia, proiectat în stil secesionist unguresc de doi arhitecți - Zoltán Bálint și Lajos Jámbor, a fost premiat la Expoziția Mondială de la Viena.

Una dintre aripile Hotelului Dacia construit în 1902-1903 găzduiește și astăzi Filarmonica de Stat "Dinu Lipatti" - Satu Mare. Nu aveam în program vizitarea acestui obiectiv, dar ne-am bucurat când ghidul ne-a invitat să intrăm în marele hol cu coloane și două scări care duc la mezanin, cu pereții ornamentați cu tablouri înfățișând chipurile artiștilor sătmăreni. Sala de concerte flancată de colonade, are cupola bogat ornamentată şi pictată cu elemente florale. Se spune că sala în care, între alții, au concertat Bela Bartok și George Enescu, nu foarte mare (320 locuri), are o acustică deosebită.

Cei interesați, pot vedea la Muzeul județean o colecţie de instrumente muzicale din sec. XVIII, perioadă în care sunt consemnate începuturile tradiţiei muzicii culte sătmărene. Sub patronajul unor societăți culturale, mișcarea muzicală se dezvoltă, astfel încât în 1920 orașul avea Conservator, iar în 1922 se înființa o formaţie orchestrală - "Societatea filarmonică" devenită ulterior "Orchestra simfonică de stat Satu Mare". Din 1991 aceasta s-a numit Filarmonica se Stat "Dinu Lipatti".

Conduși de un angajat, am intrat și noi în acest sanctuar al muzicii. N-am avut parte de nici o audiție, dar am admirat și am fotografiat în voie minunata sală de concerte.

De aici, pe lângă clădirea îmbrăcată în schele a Hotelului Dacia, am ajuns la Catedrala Romano-Catolică.

La 2 iulie 1786, canonicul Téglási József din Eger punea bazele unei biserici dedicate Înălțării Domnului, biserică terminată în 1798, având un singur turn. Biserica parohiei din Sătmar fiind ridicată la rangul de catedrală, s-a impus mărirea lăcașului. Pentru aceasta, fațada și turnul au fost demolate, naosul extins ajungând la dimensiunile de 37,2 m lungime, 12,1 m lățime și 11,8 m înălțime. De asemenea, a fost extins şi sanctuarul, acesta ajungând la dimensiunile de 16,8 x 9,2 m.

Noua faţadă, cu o înălţime de 15,8 m, are pe laterale turnuri înalte de 40 m, cu cupole și balcoane din fier. Forma definitivă, cea pe care o vedem și noi astazi, se datorează episcopului Hám János care a construit porticul de mari dimensiuni, cu șase coloane. Pe faţadă a fost așezată statuia lui Isus flancată de cea a Sf. Petru, în dreapta și cea a Sf. Paul, în stânga. De asemenea, în nişele semicirculare de la baza turnurilor au fost plasate statuile sfinţilor regi maghiari - Ştefan şi Ladislau.

Printre coloanele care împodobesc fațada, am pătruns în biserică. Altarul principal este din marmură de Cararra, lucrare a sculptorului Tomán Felix, iar pictura de pe altar reprezentând Înălțarea Domnului, lucrare în ulei, este realizată de Pesky Gabor în 1837.

Mai multe altare dedicate unor sfinți, pietre de altar cu moaște de sfinți, pictură decorativă şi fresce cu reprezentări ale unor scene biblice, orga provenind din Ungaria, datată 1916, amvonul, precum și mormântul episcopului Hám János, pot fi văzute și chiar fotografiate în biserică.

Cupola decorată în 1836 de János Riedler, îl reprezintă pe Isus în templu, la vârsta de 12 ani, iar pe pandantivi sunt înfățișați cei patru evanghelişti. Pictura murală a cupolei a fost restaurată în 1904 de Tamás Scheuchl care a completat grupul de preoţi şi învăţaţi din jurul copilului Isus cu portretele episcopilor János Hám şi Gyula Meszlényi.

În parcul din jurul bisericii au fost amplasate două statui. În 1960, în vecinătatea corului, a fost postată statuia lui Isus prăbuşită de pe faţadă în timpul unei vijelii din 1852, iar în 1999 a fost postat, în faţa catedralei, bustul episcopului János Hám, operă a sculptorului Pál Lakatos.

Templul Mare - Satu Mare, lăcaș de cult evreiesc situat pe Str. Decebal, nr. 6, a fost construit în perioada 1889-1892, în stil eclectic, cu predominante elemente mauro-bizantine, după planurile arhitectului orădean Nándor Bach. Edificiul mai este denumit și Sinagoga de pe strada Decebal. Asta pentru a o deosebi de celelalte două care au mai existat în oraș: Sinagoga din strada Tibles (1912) și Sinagoga "Saare Tora" (1927).

Ansamblul Sinagogii din Satu Mare, inclus în anul 2015 pe Lista monumentelor istorice din județ, include două obiective, ambele datând din 1889: Sinagoga mare și Casa de rugăciune situată în aceeași curte.

Prezența evreilor în Satu Mare este semnalată din anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei, Gabriel Bethlen (1613-1629), a permis stabilirea evreilor aici. În timp, aceștia și-au construit sinagogi și și-au înființat propriul cimitir. Populația evreiască a înregistrat creșteri și descreșteri numerice, în 1941 ajungând să reprezinte un sfert din populația orașului. După anexarea nordului Transilvaniei la Ungaria, în timpul celui de-al doilea război mondial, a început persecuția populației evreiești sub toate formele deja cunoscute - stea galbenă, ghetou, deportări, exterminări în lagăre de concentrare... După război, doar 500 din cei peste 18000 de evrei deportați s-au mai întors. A urmat exodul către noul stat Israel, astfel încât acum, în Satu Mare, abia dacă mai sunt câteva zeci de evrei.

În anul 2004, în curtea Templului Mare din Strada Decebal, a fost dezvelit Monumentul Holocaustului din Satu Mare. Pe placa de marmură - în română, maghiară, engleză și ebraică - scrie: "În memoria celor peste 18000 de evrei din Satu Mare și împrejurimi deportați din ordinul guvernului fascist maghiar în mai-iunie 1944 în lagărele morții de la Auschwitz-Birkenau, unde în covârșitoarea lor majoritate au fost exterminați. Fie-le veșnic amintirea binecuvântată! "

Acest monument poate fi văzut și din stradă, dar - contra modicei sume de 5 lei/persoană- nouă ni s-a permis accesul în curte. Cineva a descuiat poarta, apoi ușile celor două clădiri, iar noi am putut vizita în voie Templul Mare, monumental, cu etaj și turnulețe, precum și Casa de rugăciune, o clădire mai scundă, cu pereți interiori zugrăviți simplu, dar destul de încăpătoare. Ambele clădiri prezintă urme ale trecerii vremii, necesitând lucrări de intreținere și reparații.

Ce se mai poate vizita în Satu Mare?

Dacă aveți mai mult timp pentru plimbare prin oraș, nu ocoliți Parcul Central. Aflat în proximitatea Catedralei Romano-Catolice, este un loc plăcut, mai ales pe vreme bună. Monumentul Ostaşului ridicat pentru omagierea ostașilor Armatei a IV-a care au purtat grele lupte pe aceste meleaguri în octombrie 1944 pentru eliberarea teritoriului de nord al României, se află aproape de catedrală și de intrarea în Parcul Central.

Bine poziționată în parc, veți vedea Statuia lui Vasile Lucaciu - una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada imperiului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. A fost preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică monumentală dedicată unirii tuturor românilor. Inițiator și semnatar al Memorandumului, lider al Partidului Național Român, Vasile Lucaciu a avut de suferit represiuni din partea autorităților de la Budapesta.

Statuia lui Vasile Lucaciu din Satu Mare, de mari demensiuni, realizată de sculptorul Cornel Medrea în 1935, este o statuie plimbăreață. Turnată în bronz la Uzinele Malaxa din București, a fost expusă un timp în fața Ateneului Român din București, apoi a fost adusă la Satu Mare și plasată în Piața Centrală. Pentru că autoritățile horthyste au decis că lucrarea este incompatibilă cu orașul Satu Mare, patrioții sătmăreni au demontat-o și au expediat-o la Lugoj. După doi ani, în 1942, statuia a fost montată în centrul orașului Alba Iulia, unde a stat până în anul 1948, an în care a fost depusă la Muzeul Unirii din Alba Iulia. După 10 ani lucrarea a revenit la București și expusă în curtea Muzeului Memorial "Cornel Medrea", sculptorul care o și realizase. După alți 10 ani, în 1968, statuia lui Vasile Lucaciu a revenit în Satu Mare, în vederea sărbătoririi a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Statuia a fost amplasată în Bulevardul Republicii, azi Bulevardul Vasile Lucaciu, iar după 1990 a fost mutată la locul inițial, în Piața Libertății.

Statuia Lupa Capitolina - Lupoaica - simbol al latinității românilor, este o copie a celebrei lupoaice văzută în multe alte orașe. Este o lucrare executată în 1992 de sculptorul Radu Ciobanu, același care a realizat și bustul voievodului transilvănean Bartolomeu Drágffy de la Cetatea Ardud.

Lucrarea Lupa Capitolina îi înfățișează pe Romulus și pe Remus, legendarii întemeietori ai Romei, alăptați de o lupoaică. Pe stâlpul susținător se poate citi inscripția "ROMANAE VIRTUTI IN DACIA REDIVIVAE SACRUM" și trei medalioane turnate cu chipurile lui Traian, Decebal și Ferdinand.

Această lucrare nu este prima copie a Lupoaicei la Satu Mare. Din bronz, plasată în fața Palatului Prefecturii, în 1936 a fost dezvelită prima Lupa Capitolina, monument care a dispărut fără urmă după 1940.

În Piața Eroilor Revoluției, într-o clădire monument istoric, funcționează Spitalul orășenesc. Cele două corpuri ale imobilului au fost construite la începutul sec. XX, ca sedii ale unor unități de învățământ. În anul 1919, la inițiativa Dr. Lökö Béla, într-unul din corpuri a luat ființă Spitalul Municipal. Extinderea spitalului în cel de-al doilea corp are loc abia în anul 1951, când se construiește legătura dintre cele două corpuri.

Și... ar mai fi încă multe altele de văzut și de vizitat în Satu Mare. Dacă timpul vă permite, admirați măcar la exterior Clădirea Teatrului de Nord care datează din 1892, a doua clădire de teatru din oraș, prima fiind demolată în 1889. Secția română a Teatrului din Satu Mare a fost înființată în 1968, în premieră fiind prezentat spectacolul cu piesa "Haiducii" de Victor Eftimiu.

Dacă sunteți interesați de muzee, Casa memorială "Vasile Lucaciu", Muzeul județean și Muzeul de Artă vă așteaptă! Iar dacă sunteți interesați de lăcașuri de cult, Biserica Ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" - cea mai veche biserică ortodoxă din oraș (construită în 1932-1937), Catedrala Greco-Catolică "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril", Palatul Episcopiei Romano-Catolice, Clădirea Grupului Școlar Teologic Romano-Catolic "Hám János" și încă multe alte clădiri de patrimoniu așteaptă să fie descoperite.

---

VIZUALIZĂRI: 650 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI