Înot o oră cu dugongul

TIPĂREȘTE

Pentru că ţineam neapărat să văd această raritate a naturii, am căutat încă din iunie un ghid care să ştie foarte bine unde poate fi văzut dugongul. Şi graţie unei clujence am obţinut numărul unui asemenea ghid.

La prima strigare mi-a cerut 40 de euro de persoană pentru o excursie special dedicată dugongului, eventual şi cu o repriză pentru ţestoase uriaşe. I-am zis OK, pentru mine înţelegerea era încheiată, dar cu 5 zile înainte de excursie ghidul m-a abordat spunându-mi că face el o promoţie şi scade preţul la 35 de euro. Ştiam că ăsta era preţul real dar eram dispus să-i dau mai mult numai să fiu sigur că văd dugongul.

Pe 28 august ghidul a trimis o maşină la Albatros Sea World care ne-a dus, în regim de transfer privat, către Port Galib, locul de unde pleca barca. Am mers cam 45 de minute prin pustiu, nu ai ce să vezi, dar după atâtea piatră, nisip, piatră când am văzut portul parcă ajunsesem în SUA.

Pe vaporaş au urcat cam 25 de turişti, preponderent francezi şi germani. Lângă mine doi pensionari spuneau că sunt şi ei germani dar i-am auzit vorbind în rusă. Le era ruşine să recunoască de unde vin. Ca particularitate, majoritatea ruşilor pe care i-am observat eu sau prieteni de-ai mei care au fost în diverse ţări în ultimele 6 luni au evitat să-şi recunoască naţionalitatea. Iar cam peste tot hotelierii şi ghizii evită, la rându-le, să mai vorbească în rusă. Nici măcar muzica rusească nu a mai fost difuzată pe unde am fost eu în vacanţă în ultimele luni (Slava Ukraini).

Revin la dugong. Vaporaşul a mers cam 20 de minute până la un golfuleţ pustiu şi acolo am fost anunţaţi "iată dugongul". Ne tot uitam de jur împrejur dar nu vedeam nimic. Atunci egiptenii au trad o barcă pneumatică în care am urcat câte 8 turişti şi cu aia ne-am dus fix în mijlocul golfuleţului.

Ne-am aruncat în apă şi, sub noi, la cam 7-8 metri adâncime, păştea liniştit dugongul (vaca de mare). Aveam cred că 2,5 m, poate chiar 3, iar de el era lipit un peşte mărişor care-i tot ciugulea pielea. Ne-am tot uitat la el câteva minute iar dintr-o dată, fără să anunţe în vreun fel, a început să se înalte spre suprafaţă. A tras o gură de aer şi iar bâldâbâc după iarbă de mare.

Povestea asta s-a repetat de 5 ori, sus-jos-sus-jos. Noi chiuiam, el paşnic, păştea relaxat.

La un moment dat s-a ridicat chiAr pe lângă mine, a trecut la 1 m distanţă, dacă mă lungeam spre el îl atingeam. Era rozaliu în lumina soarelui şi fornăia ca o locomotivă.

Am făcut o sumedenie de filmuleţe dar pentru că era o adâncime de 7 m iar camera mea nu era una performantă nu se vede foarte clar. Pozele au ieşit însă ceva mai bine aşa că le postez pe astea.

---

VIZUALIZĂRI: 4095 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI