Castel Károlyi – perla orașului Carei

TIPĂREȘTE

În cadrul concediului-circuit desfășurat în nord-vestul României și nu numai am oprit obligatoriu și în orașul Carei, un „oraș mic, moștenire mare” – cum scrie site-ul official de turism al localității sătmărene (visitcarei.ro). Castel Károlyi este considerat bijuteria culturală a orașului, obiectivul înconjurat de un parc dendrologic fiind punctul în jurul căruia se concentrează întreaga strategie de marketing turistic al așezării.

Acces și tarife. Castelul Károlyi găzduiește Muzeul Municipal Carei și este situat în mijlocul unui parc umbros, în zona veche a orașului. Castelul-muzeu e deschis de marți până duminică între orele 09.00-17.00, prețul unui bilet fiind de 20 lei/adult. Cei care vin cu autoturismul găsesc locuri de parcare gratuite pe str. 1 Decembrie 1918 (DN 1F), pe ambele laturi. Nu s-a perceput taxă foto pentru telefon.

Istoria castelului. În câteva propoziții să lămurim al cui a fost castelul și când a fost construit. Familia nobiliară Károlyi se trage dintr-un neam care stăpânea Căpleniul, o așezare din apropierea Careiului. La jumătatea anilor 1300 membrii familiei Károlyi se stabilesc la Carei și timp de secole ridică economic și cultural localitatea. O sută de ani mai târziu apare reședința fortificată a familiei, nucleu al cetății de mai târziu. Pentru a face față atacurilor otomane se ridică ziduri puternice, bastioane de apărare și se sapă un șanț de apărare.

Spre anii 1800 când situația geopolitică s-a schimbat familia Károlyi începe transformarea cetății într-o reședință nobiliară rezidențială în stil baroc. Aspectul actual îl capătă în anii 1894-1896 atunci când clădirea de bază în stil baroc este îmbunătățită cu elemente noi în stil eclectic, rezultând imaginea unui castel medieval.

Din 1918 soarta castelului e schimbătoare, destinațiile diverse, distrugerile inerente. În perioada regimului comunist castelul capătă destinația de muzeu, bibliotecă și casă de cultură. Între anii 2009-2012 au avut loc ample lucrări de restaurare care au redat strălucirea acestui monument.

Ce am văzut în muzeu. După câțiva pași prin parcul castelului am intrat în clădire, am achitat biletele, am primit indicații privind traseul de vizitare și am purces la drum, cum se zice. În folul central de primire se desfășura o acțiune educativă cu un grup mare de copii (ceva cu lupta împotriva drogurilor) astfel că nu am putut vizita partea cu istoria orașului și capela castelului.

Urcăm o scară somptuoasă cu balustrade de lemn și începem vizita cu încăperile dedicate vieții în castelul de altădată. Au fost reconstituite interioare de epocă care reliefează modul de viață al nobilimii transilvane; în fiecare cameră sunt panouri cu informații în limba română, maghiară, engleză și germană. Începem cu biblioteca, unde găsim impresionante dulapuri pline cu cărți și vitralii de mari dimensiuni, un spațiu dedicat studiului, birou de lucru, dar și loc de primire. După un antreu urmează camera de relaxare dotată cu tot felul de obiecte și „jocuri” destinate petrecerii timpului liber al privilegiaților. Trecem spre salonul de bal, o încăpere de mari dimensiuni prevăzută cu mobilier minimal și oglinzi pe pereți – este locul evenimentelor somptuoase desfășurate regulat la castel pentru protipendada vremurilor. Traversăm un nou spațiu de legătură până la sufragerie, sală de o importanță covârșitoare în viața familiilor nobiliare, spațiu de reunire a familiei, dar și de reprezentare în cazul primirii oaspeților la masă. Mobilierul și soba de ceramică e în stilul Renașterii.

Expoziția continuă cu boudoirul stăpânei castelului, loc intim de primire și, totodată, spațiu pentru cochetăriile doamnei. Urmează dormitorul conjugal (știut fiind că soții din înalta societate dețineau și câte un dormitor privat, individual) dominat de patul central și alte câteva piese de mobilier anexă. Pășim apoi în antecameră și camera de toaletă de unde nu lipsesc bideul de lemn, cântarul pentru verificarea greutății, oglinda, obiectele pentru efectuarea igienei personale. Nu putea lipsi sala de muzică, loc de răsfăț cultural, un spațiu cu acustică deosebită și diverse instrumente muzicale. Turul interioarelor de epocă reconstituite se încheie cu două modele de sufragerii în stiluri diferite, dintre care una în stil baroc vienez.

Expo Africa. Urmează o expoziție inedită, dar care a creat și multe controverse. Este vorba despre expoziția de trofee de vânătoare ce a aparținut lui Pánczél Zoltán Tibor, om de afaceri, implicat în cultură, politică și educație. Pasionat călător și vânător a adunat trofee de pe mai multe continente care au fost donate în 2013 muzeului din Carei, alături de o colecție de arme și căști/pălării.

În mai multe săli vedem trofeele unor animale mai ales de pe teritoriul african, lucrări bine realizate, dar oarecum înfricoșătoare (mai cu seamă anumite „reinterpretări” ). Nu spun mai multe...

Sala Ștefan Ruha István este dedicată violonistului născut în Carei care a avut o carieră de valoare internațională. Vedem numeroase afișe de la spectacole și obiecte personale. În continuare descoperim și sala Rudolf Fátyol, alt violonist de renume, cel mai longeviv manager al Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti” din Satu Mare. Camera reflectă activitatea artistică a violonistului, dar și crâmpeie din viața personală.

Personalitățile orașului Carei – figuri de ceară. La parter găsim această colecție de figurine din ceară care ilustrează prin personaje istorice fragmente din viața orașului sătmărean. Sunt expuse 26 de personaje realizate de un expert în domeniu pe baza unor cercetări amănunțite. Îi vedem pe Regele Ferdinand și Regina Maria, alături de Iuliu Maniu în vizită la Carei în anul 1919, contele Gyula Károlyi – prim ministru al Ungariei, cu oamenii de cultură Otilia Marchiș, Ady Endre și Kafka Margit, personajele istorice care au semnat Pacea de la Satu Mare din 1711, o scenă juridică din anii 1700 etc.

Concluzii. Castelul Károlyi e impresionant, elementele de arhitectură superbe și expozițiile interesante. Capela din secolul al XVII-lea am văzut-o doar prin exterior, însă în interior am apreciat șemineul bogat decorat de la parter și sobele din diferite încăperi. La parter găsiți magazin de suveniruri bine înzestrat și o cafenea.

Ne-am plimbat puțin și prin parcul dendrologic, declarat arie protejată în 1982. Încă din anii 1700 au fost plantați aici arbori exotici, apoi s-au amenajat grădini baroce. Vedem câteva clădiri anexe ale castelului, probabil foste grajduri și, într-o latură a parcului, turnul de apă.

„Gustăm” la figurat puțin din centrul vechi cu șiruri de clădiri restaurate, spații verzi și fântâni arteziene, statui și bănci, iar la propriu gustăm o delicioasă înghețată.

Recomand cu siguranță o vizită la Castelul Károlyi din Carei!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI