Lefkada la control, după 3 ani

TIPĂREȘTE

Ne-am întors în Lefkada după 3 ani de zile, insula rămânând printre preferatele noastre încă de la prima vizită - vezi impresii.

De data aceasta am ales luna Iunie, mai exact începutul lunii, și s-a dovedit a fi cea mai bună alegere (o să găsiți destule argumente mai jos).

Transport:

Am ales să mergem cu autoturismele, cu o cazare intermediară la ieșire din Macedonia de Nord (Gevgelija) la plecare, respectiv o cazare în Serbia (Vranje) la întoarcere. Am pornit în jur de ora 7 dimineața si am ajuns la cazarea din Macedonia de Nord în jur de ora 22, ora locală.

Planul era să ajungem mai repede, dar mai apar chestii, cum ar fi una bucată mașină fără ITP, etc.

O să încerc să fiu cât mai scurt referitor la acest aspect și să menționez doar aspectele mai importante. Așadar, costul combustibilului, cam la fel peste tot, în Macedonia am alimentat la plecare cu 8.4 lei/litru/motorină, iar la întoarcere deja era 9 lei. În Grecia pe insulă era aproximativ 2 euro/litru.

Încercați să evitați pe cât posibil opririle prin Serbia (un fel de Rusia varianta beta), la fel ca în urmă cu 3 ani au încercat să ne țepuiască la fiecare oprire în stațiile de alimentare. Ne-am oprit pentru o pauză și am cumpărat o pungă de sărățele, m-am trezit cu 360 de lei pe bon. Mi-au băgat o alimentare cu benzină, iar scuza lor (dedusă prin semne, zero engleză, zero cultură) a fost aceea că alimentarea era a domnului dinaintea mea, și a fost o confuzie. Oricum, o atitudine jalnică în general, de parcă eu le-am făcut probleme. Am reușit să îmi recuperez banii în Euro spre norocul meu.

La întoarcere aceeași chestie, o băutură energizantă extra pe bon, o schemă ieftină prin care țineau o doză lângă casă și atunci când cereai explicații îți arătau doza și își cereau scuze,” era acolo și credeau că e pentru tine” . Mi-am recuperat banii în dinari de data aceasta, îi păstrez ca amintire.

Cazarea de la întoarcere a fost de asemenea un” epic fail” , la recepție engleza a la’ Iliescu, iar orășelul Vranje o adunătură de tineri needucați care scuipă semințe peste tot. În Vranje am căutat un loc să mâncăm ceva rapid, si ne-am lovit de un fast food (singurul deschis la ora 22:30) în care nu înțelegeau nici măcar” chicken” sau” french fries” . Am căutat un loc de unde să ne cumpărăm măcar o sticlă de apă, dar din 5 mini-market-uri deschise niciunul nu accepta plata cu cardul, doar cash. Condițiile de la cazare au fost în schimb bune, dar ne-am pus la somn înfometați. Noroc cu sticlele de apă găsite în minibar...

Lucrurile se schimbă în Macedonia, oamenii sunt corecți, stațiile de alimentare arată exemplar (inclusiv toaletele) iar cazarea intermediară de acolo a fost excepțională, condiții de lux la 40 lei/pers/noapte. Am mâncat la cel mai” fancy” restaurant din zona iar prețurile au fost foarte bune, o porție de paste cu vită 6 Euro, fructe de mare 8 Euro, o sticlă de vin 12 Euro. Restaurantul se cheamă” Boko” , și prin loc” fancy” mă refer la genul acela în care ospătarul vine cu sticla de vin pusă atent pe braț, ți-o arată ca să vezi că nu bei vreo poșircă și o desface punându-ți dopul la nas să-l miroși. După îți toarnă puțin în pahar să îl deguști, si abia apoi dacă îți place te servește cu el. Noi eram rupți de oboseala, în pantaloni scurți si tricou, exact de mirosit dopuri eram interesați! Deci, alegeți Macedonia de Nord! Pentru cei interesați, am fost cazați la Joandi Apartments.

Ziua 1:

Pornire de la cazare la ora 8, trecut vama la greci în 10 minute (3 mașini la coadă), oprire pentru pauza de masă/cafea la Olymplus Plaza și pedală până în Lefkada. Ne-am oprit la Daltons Grill House pentru un pita gyros chiar la intrare pe insulă, după care ne-am îndreptat spre cazarea noastră din zona Geni, oarecum vis a vis de Nidri. Pentru cazare o să fac un review separat, în principiu o vilă/casă cu 4 dormitoare, living, bucătărie și piscină.

După o baie în piscină, pentru că se apropia ora apusului, ne-am făcut” frumoși” și ne-am îndreptat către plaja Khatisma pentru mult așteptatul gender reveal, înarmați cu fumigene și nerăbdători să vedem ce culoare are fumul. Da, urmează să fiu tătic :).

Plaja aproape pustie, doar câteva cupluri pe acolo, apusul de soare magnific și mult fum roz! It’s a girl, deci urmează să îi arat frumusețile Greciei unui mic suflet în anii ce urmează. Bucurie mare, unii au făcut o baie după iar alții au stat la multe poze (ghiciți voi cine s-a ales doar cu poze în seara respectivă). Ne-am întors în Nidri pentru câteva cumpărături pentru micul dejun la magazinele din stațiune, dar în general recomand să mergeți la magazinele mari (gen AB-ul din Lefkas Town), pentru că prețurile sunt și așa destul de mari iar cei cu magazine mici au un adaos și mai mare.

Pentru masă am mers direct cu dedicație la Taverna Familia probabil cunoscută deja de mulți dintre voi, dar din păcate lucrurile s-au cam stricat pe acolo, mâncarea a fost așa și asa iar băiatul care vorbea română și ne servea în mod normal nu mai e acolo, au rămas doar parinții lui. Ne-am întors la cazare pentru un mini pool party având motiv de sărbătoare (cununia civilă a surorii din dotare + baby girl on the way), dar nu ne-am lungit prea mult din cauza oboselii.

Ziua 2:

După aprovizionarea cu Mythos din magazin am făcut o scurtă oprire în Vasiliki pentru dotarea cu papuci de apă și ne-am îndreptat către Porto Katsiki.

Sfat, nu folosiți ca noi aplicații gen Sygic pe insulă, asta daca nu vreți să explorați drumuri pe care probabil nici localnicii nu le mai folosesc. Am trecut pe google maps până la urmă după ce am fost plimbați pe diferite cărări dubioase și am nimerit pe noul drum (cel putin pentru noi) spre Porto Katsiki, mai exact acel drum de coastă vizibil din Vasiliki dar care în trecut era doar pietruit și probabil cam nepracticabil. Superbă această nouă rută, nota 10 pentru asfaltare.

Apa mării de un albastru superb ca de obicei cu foarte puțini oameni în jur, numai bună pentru baie, mult peste așteptările noastre la început de Iunie. Dealtfel am fost puțini demoralizați înainte de plecare pentru că se anunțau multe zile cu ploaie, dar a plouat o singură dată, noaptea.

Personal de acum înainte o să merg pe cât posibil tot la început de Iunie în Grecia, insula este pur și simplu mult mai puțin populată, unele plaje aproape pustii iar traficul extrem de lejer. A fost o zi relaxantă, cei de la mica tavernă de sus serveau deja mâncare pe plajă așa că nu ne-a lipsit nimic. Seara ne-am petrecut-o prin Nidri și am luat masa la restaurantul Pomodoro de pe faleza, îl recomand dacă doriți o pizza foarte bună în special.

Ziua 3:

Am ales plaja Agiofili și am ajuns relativ repede, drumul dinspre Vasiliki fiind aproape in totalitate asfaltat acum. Am plătit parcarea (5 Euro daca rețin bine) și am coborât spre plajă pe ritmuri de muzică. Chiar mă întrebam cum de s-a deschis vreun beach bar pe o plajă așa liniștită, dar când colo ce să vezi, românași de-ai noștri cu ditai boxa după ei, întrețineau atmosfera. Dacă sunteți pe aici și citiți acest ecou, pur si simplu: rușinică! De ce ai face asta pe o plajă liniștită în general? Alcool, muzică dată tare (inclusiv manele), dans și spart pahare pe plajă și pe stânca din apă unde își etalau talentele de cocalari, cocoțați.

Să nu ne înțelegem greșit, mai erau români pe plajă, educați si liniștiți, la fel ca multe alte nații care își făceau veacul pe acolo și se holbau la spectacolul de prost gust oferit de ceilalți.

Dar să revenim la plajă, apa era ceva mai rece aici și dacă rețin la fel a fost și în urmă cu câțiva ani cand am fost acolo, în comparație cu celelalte plaje de pe insulă. Noroc că peștișorii erau fani Tzanca Uraganu / Adi Minune și au rămas în zonă, astfel am putut face snorkeling liniștiti și am petrecut câteva ore frumoase și aici. Nu am rămas pe plaja foarte mult pentru că unitatea de cazare era dotată și cu un grătar iar eu demult visam la un asemenea moment alături de un Mythos rece și o priveliște de vis. Mai greu cu lemnul de foc la ei, dar ne-am descurcat cu un sac de cărbuni foarte scump și câteva crengi uscate de măslin găsite prin zonă. Astfel seara s-a încheiat cu un grătar și baie în piscină, cu o priveliște de vis în fața noastră.

Ziua 4:

Prima zi după o ploaie de noapte, așadar ne așteptam la o apă mai rece și eventual la alte runde de ploi pe parcursul zilei, dar nu a fost cazul. Am plecat destul de târziu spre Megali Petra după o dimineață mai pe leneveală. Drumul până acolo e o provocare mai ales în ultima parte, dar merită din plin. În parcarea de jos am găsit o singură mașină iar prețul plătit daca rețin bine era undeva la 5 Euro pentru toată ziua. Găsiți o terasă mică exact lângă parcare, dușuri și toalete cu intrare gratuită dacă folosiți parcarea.

Am găsit o plajă aproape pustie și valuri mari probabil din cauza ploii din timpul nopții și a fost pentru prima dată când nu am avut curajul să mă aventurez prea mult în apă. Practic valurile te răsturnau imediat la orice încercare de pătrundere, dar în schimb ne-am bucurat de o plimbare plăcută de-a lungul plajei. Relativ plăcută, daca nu mi-ar fi sărit ochelarii de soare de pe față în momentul în care un val m-a luat la palme în încercarea noastră de a trece prin apa de pe plaja principala pe una mai mică, alăturată. Probabil în momentul de față e un crevete șmecher care se dă mare cu ochelarii mei. Dacă cumva ajungeți în acest loc să căutați pietricele colorate printre cele de pe plajă, se găsesc în nuanță de verde și albastru royal, sunt superbe, semitransparente, doar că sunt destul de rare.

După câteva ore am plecat cu destinația Nidri pentru a-mi căuta o nouă pereche de ochelari, eu având o sensibilitate foarte mare la lumină. Voiam neaparat o pereche de calitate, polarizați, dar am în schimb am găsit numai firme de fițe la 7-8 euro, calitate” germană” , si așa m-am pricopsit cu o pereche de vedeai diferit prin cele două lentile sau uneori nu vedeai aproape deloc. M-am consemnat, mai bine decât deloc.

Ne-am întors la cazare pentru” hainele alea de Duminica” pentru că de la ora 20:00 aveam făcută o rezervare la Restaurant Amente, acea tavernă cu super vedere la mare, un vis. Drumul până acolo este interesant, pe drumuri din interiorul insulei, si prin superbul sat Karya pe care o să îl vizităm mai în amănunt cu o altă ocazie.

Restaurantul Amente e de nota 10 plus, mâncarea a fost senzație iar pozele de acolo la apus sunt de pus în ramă. Meniul e relativ restrâns dar din experiența mea întotdeauna acest lucru vine la pachet cu o mâncare bună și de calitate. Pentru doi adulti, două feluri principale + o bere + un cocktail am plătit 50 de Euro. Atât de aici, o să las pozele să vorbească.

Ziua 5:

Uitasem să specific că în ziua anterioară ne-am oprit pe faleza din Nidri la Trident Boats pentru a rezerva o barcă. Așadar ne-am trezit dis de dimineață pentru un mic dejun rapid și la ora 9:30 eram in port pentru a ne prelua barca. Găsiți în Nidri chiar la intrarea dinspre Vaisiliki o parcare mare, cu 3 Euro/zi.

Am închiriat două bărci defapt, fiind 4 adulți pe o barcă. Prețul a fost de 70 Euro/zi (sau 80? ceva pe acolo), plus benzina care a însumat încă 18 euro. Am ales Trident Boats pentru că față de restul competiției aveau bărci ceva mai mari, o sa atașez poze să vedeți mai bine. Sau cel puțin așa mi s-a părut. Instructajul a fost scurt, am trântit Mythos-ul la bord și dăi viteza. Mi-am pus harta în față ca un adevărat navigator și adevărul e că habar nu aveam încotro mergeam, erau prea multe insulițe în jur și eram complet debusolat. N-are importanță, până la urmă am bifat câteva obiective trecute pe broșură, cel mai spectaculos fiind Papanikolis Cave.

Ne-am și oprit într-un mic port din insula Meganisi pentru masa de prânz și astfel am făcut prima parcare cu barca fără ajutoare de pe margine. Ne-am descurcat relativ bine, adică înafara faptului că am împins puțin barca din stânga și era să prindem sfoara de la ancora în elice, nimic deosebit. Nu mai rețin unde am mâncat acolo dar a fost o masă nereușită.

Pe drumul înapoi spre portul din Nydri am mai oprit la o plajă pustie unde ne-am chinuit puțin să ancorăm dar am reușit să facem o baie mai serioasă. Fiind rupți de oboseală după o zi plină am luat masa de seară la taverna Sapore di Piperi, un alt loc pe care îl putem recomanda cu drag, mâncarea a fost delicioasă și prețurile decente. O să atașez poze cu un platou cu fructe de mare pentru două persoane (40 Euro), pe care n-am reușit să îl dăm gata. Urmeaza imagini care vă pot afecta emoțional.

Ziua 6:

Sau cum i-am spune noi, marele epic fail din vacanța noastră. Am mers în croazieră cu Makedonia Palace alături de mulți greci (era Duminică, si se pare că erau și ei în vacanță), si când spun mulți mă refer la felul acela în care sunt așezați peștii în conserve.

Cu o seară înainte căpitanul ne asigurase că” big part tomorrow, a lot of crazy greek people” . E, ăștia crazy greek people erau o grămadă de bătrânei care probabil și-au jurat că nu mai calcă în viața lor pe vas, pentru că am prins valuri. Și valuri frate, din alea de răstoarnă chestii de pe vas, cum ar fi toate băuturile din frigider! 50% din pasageri erau albi la față, unii vomitau prin pungi alții prin băi, care cum. Ne-am luat bilete cu o masă inclusă și rău am făcut, pentru că ba încercau să îți dea doar o porție pentru două persoane ba se certau cu tine că paharul de vin nu e inclus (deși mister capitan ne asigurase înainte că îl avem inclus).

Toate astea combinate ne-au făcut să regretăm alegerea și astfel am cam pierdut o zi. Eu am mai fost cu Makedonia Palace în trecut, dar parcă nu am prins o așa înghesuială și dezorganizare. Dealtfel dacă nu ar fi fost celelalte 6 persoane cu noi care erau pentru prima dată în Lefkada, eu personal n-aș fi optat pentru niciun fel de croazieră, indiferent de vas.

Am salvat totusi ziua mai spre seara printr-o plimbare prin Sivota, pe care n-am vizitat-o în concediul precendent din Lefkada și care ne-a lăsat o impresie plăcută. Este un sătuc cu un port cochet, un loc perfect pentru relaxare și poze instagramabile. Am luat masa la taverna Stavros, priveliștea de pe terasa de sus este magnifică iar mâncarea a fost delicioasă.

Ziua 7:

Prima zi cu adevărat călduroasă, peste 30 de grade și vreme numai bună de baie la Khatisma. Aici am început concediul, am zis să îl incheiem tot aici. În general toată ziua însemnat doar baie, beri reci și mese luate pe tavernele de lângă plajă. Apa era de un albastru ireal. Am prins iar ceva valuri la un moment dat, unul reușind să mă lipească cu fața de pietrele de pe fundul mării, și astfel mi-am luat la revedere și de la a doua pereche de ochelari de soare.

Spre seara ne-am întors în Nydri pentru că unii dintre noi au rămas cu gândul la pizza celor de la taverna Pomodoro. Am mâncat la fel de bine și a doua oară, iar personalul mereu vesel ne-a făcut seara mai frumoasă.

Ziua 8:

Făcut bagaje triști și fără chef, după care am mai dat o tură până în Sivota pentru suveniruri și ne-am oprit pentru un mic dejun în Nydri la cafeneaua Sol Y Mar. Il recomandam cu drag pentru că mâncarea a fost foarte bună, porțiile mari iar prețurile mai mult decât decente. Apropo, am găsit ochelari de soare de calitate în Sivota, deci stiți unde să căutați dacă pățiți ca mine (50 Euro).

Cateva concluzii acum: nu stiu ce e cu grecii, dar anul acesta i-am simțit oarecum mai puțin ospitalieri, mai disperați după profit, mai... altfel. În concediile trecute de cele mai multe ori primeam câte ceva din partea casei pe la taverne, o băutură sau un desert, dar de data acesta cred că am primit o singură dată. Plus experienta din croaziera, unde au înghesuit pe acel vas oameni mult peste limită probabil, și altele. E doar o impresie personală, sunt subiectiv, asa i-am simțit eu, diferit față de altădată. Dar ca să nu fiu înteles greșit, abia aștept următorul concediu în Grecia.

---

VIZUALIZĂRI: 7040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI