Cornul Vânătorului

TIPĂREȘTE

Cornul Vânătorului este un complex turistic elegant și care mi-a plăcut foarte mult. Se află în pădurea Trivale, lângă Pitești.

Accesul este facil. Noi am mers cu trenul până la Pitești, lângă gară am urcat în autobuzul 8 cu care am călătorit de la un capăt la altul după care am făcut o plimbare foarte lejeră pe jos de 30 de minute (cu pauze) în care am ieșit dintre blocuri, am intrat în pădure și am ajuns la Cornul Vânătorului. Am mers doar pe trotuar fără să fie nevoie să traversăm.

Nu-mi amintesc să mai fi fost în Pitești decât în tranzit astfel că am tot întrebat cum ajungem unde intenționam. Surpriza a fost să întâlnim doar oameni informați și ancorați în realitate și mereu am primit indicații folositoare (spre deosebire de Sibiu când căutam să ajungem în Dumbravă și întrebam numai amețiți care priveau ciudat).

Astfel, după coborârea din autobuz, am aflat pe ce parte trebuie să mergem, respectiv pe stânga. După vreo 400 de metri drumul chiar făcea curbă la stânga iar apoi, după maxim 100 de metri am ajuns la cazarea noastră.

Dealtfel, în intersecția unde întorcea autobuzul 8 erau ceva magazine cu diverse chiar pe trotuarul nostru, magazine în care am și intrat pentru ceva mizilicuri.

Astfel, după plimbare, am constatat: la intrarea în curtea largă de la Cornul Vânătorului este trecere de pietoni semnalizată cu lumină intermitentă deasupra șoselei și pe lateral.

Chiar când am ajuns noi, imediat după curba pe stânga și înainte de intrarea în curtea turistică, sta frumos pe dreapta o mașină a poliției și eu nu înțelegeam ce se întâmplă, credeam că lumina intermitentă pe care o vedeam în față, prin frunzișul copacilor, este ceva semnal de radar. Dar nu, e doar semnalizarea că acolo este trecere de pietoni iar rostul trecerii, cu zebră pe asfalt, este că parcarea este peste șosea de complexul turistic. E loc de vreo 20 de mașini și mai e loc de câteva și în curte, între bungalowri și terasa restaurantului.

Mi-a plăcut mult că este trotuar la marginea șoselei deci te poți plimba în siguranță. După locația Cornul Vânătorului, trotuarul mai continuă maxim 500 de metri, pe partea cu parcarea, până la Grădina Zoologică după care dispare. Frumos administrat domeniul, nu zic.

Cum scriam, complexul turistic Cornul Vânătorului este plasat în pădure: pădure adevărată, sălbatică, naturală, cu arbuști înalți și alții mai micuți, mai tineri. Mie mi-a plăcut enorm pentru că-mi doresc de-o viață să mă mut în pădure și-n Trivale, lângă oraș, chiar este pădure adevărată.

Perpendicular pe șosea am văzut un gard din beton ce se pierde prin tufărișul pădurii. Posibil că gardul ăsta ține animalele sălbatice la distanță de clădire. Dealtfel, la șosea există indicator ce arată prezența ciutelor. Poate mai sar în fața mașinilor deci șoferii ar trebui să fie atenți.

Complexul este chiar complex pentru că are de toate: hotel, căsuțe, restaurante, terasă, curte largă, amenajări de tot felul, chioșcuri. Doar piscină n-am văzut să aibă dar nici nu i-am simțit lipsa. Însă terasa mi-a plăcut din cale-afară. Este largă, are multe mese, spațiu suficient și două chioșcuri – am văzut eu. Unul e mai mic, îi zice Căsuța din copac și are spații deschise pe două nivele, doar cu acoperiș și grinzi de susținere iar la etaj este montat și un TV mare, plat, pe o grindă, aproape de tavan.

Alt chioșc, mai mare, are bar la parter și e mai închis, are pereți.

Curtea are două intrări și fiecare are câte o poartă mare, maramureșană pe care sunt montate, sus, câte 3 steaguri tricolore românești (naționale ????, ) care se văd de departe, cromatic, și atrag atenția.

Prima poartă, spre oraș, duce spre recepție, prin curte, având pe stânga bungalowrile și pe dreapta terasa.

Peste tot sunt montate indicatoare decorative astfel că nu ne rătăcim.

Următoarea poartă deschide drum direct, în linie dreaptă, spre salonul de nunți, având terasa în stânga și restaurant Ciuleandra în dreapta, restaurant ce are și barul amintit, în chioșc, la intrare. Salonul de nunți din față are, de-asemenea, 3 steaguri naționale montate, oblic, la etaj.

Hotelul este în spate, după salonul de nunți și ăsta este un lucru bun pentru că mai în spate nu se aude traficul de pe șosea. Dealtfel, ăsta este singurul inconvenient pe care l-am găsit, pe terasă se aude, supărător, traficul.

Altfel, referitor la ambient, am constatat că politica locului zice muzică slow în acorduri de pian, permanent și repetitiv, cât timp sunt deschise restaurantele, respectiv de pe la 8:00 dimineața până pe la 22:30.

Aveam o boxă fixată pe un stejar din fața căsuței noastre astfel că aveam ambient la dispoziție. Printre piesele mixate în varianta pentru pian am recunoscut „how deep is your love” dar și altele, doar instrumental. Era o succesiune care tot rula, repetitiv.

Am servit micul dejun în salonul Ciuleandra și prânzul pe terasă, sub copaci. Pentru md am plătit 20 lei de persoană deși am citit că acum 10 ani costa 30 lei și era mai sumar. A fost okei dar se putea mai bine. Personal prefer tot felul de creme cum ar fi vinete, zacuscă, brânză – pastă, de-astea. Nu erau ci doar clasicele ouă (omletă sau ochiuri, fierte nu) cu ceva pe lângă (ex: 4 felii de castravete, jumate de roșie, ceva măsline, unt – gem: pachețele horeca). Cremele de care ziceam sunt în meniu la apetizer, pentru prânz sau cină dar n-am apucat să comand. Data viitoare cu astea încep.

Fata de la md era mai țepoasă decât cea de ieri, de la prânz și mi-a zis că la căsuțe nu avem md. Credeam că nu vrea să-mi dea. Mi-a dat până la urmă, evident, pe bani. ???? Dar nu-ș ce-a trebuit să comenteze ea că nu avem. Uite că am avut.

Personal, consider că arborii din locație fac deliciul locului. Noi am avut căsuța 6 numită „Alunul” și aveam doi stejari înalți în față și mai mulți arbuști mai mici, frumos îngrijiți. Dinspre curte, micuța alee cobora spre căsuța 5 apoi cotea spre celelalte căsuțe și pe acolo veneam și noi spre 6.

Toate căsuțele au câte un nume, fiecare diferit. Prima dată am primit căsuța Frasinul care este dublă pentru că ne-am prezentat la recepție 2 persoane în timp ce a 3-a hălăduia prin curte. Fata de la recepție, îmbrăcată foarte elegant în alb, cu o bluză delicată, vaporoasă, ne-a însoțit la căsuță, a descuiat și ne-a poftit înăuntru încântată. Probabil asta este politica.

A fost un moment poetic, cum stătea ea drepți, așa, zâmbitoare, lângă ușa deschisă, cu cheia în mână și-așa i-aș fi făcut o poză de numa’. Era perfectă - maxim poziție de marketing și regretam: știam că nu-i recomandat la poze plus că momentul poetic s-a spulberat repede și m-a lăsat așa, aiurită și cu regrete.

M-a impresionat așa încât abia după ce a plecat am observat că sunt doar 2 paturi în timp ce eu știam că au căsuțe triple, cu 1 pat single și două suprapuse. Da, au. Astfel, m-am întors la recepție și am solicitat altă căsuță spunând că deși ea a văzut 2 persoane, totuși, suntem 3. Am primit altă cheie. Între timp am servit prânzul pe terasă.

Prețurile la restaurant sunt mai mici decât în București. Se văd în paginile de meniu.

Căsuțele sunt destul de mari și au baie, TV și pridvor acoperit. Baia este în partea din spate, pe toată lățimea cabanei. Ușa este în mijloc și are chiuveta drept în față. Pe dreapta este toaletă și spațiu destul de larg precum și fereastra de mărime medie, din termopan. Se poate deschide și are plasă de protecție contra insectelor. Prin plasa aia chinuie să intre în baie multe rămurele înverzite (și dacă ramuri bat în geam...).

Pe partea opusă băii este dușul și un perete despărțitor separă spațiul pentru duș de chiuvetă plus are un prag înalt zidit pe jumătatea fără perete. Mi-a plăcut mult baia aia.

Camera conține paturile lipite de pereți din 3 părți iar restul camerei este doar culuarul dintre paturi care este larg, destul de spațios și cu un mic covor tradițional la mijloc.

Un ștergar tradițional este prins și pe perete, deasupra ușii de la baie. Este și o noptieră care are deasupra o priză utilă la încărcat telefonul. Noptieră aveam doar una dar prize erau două, de-o parte și de alta a ușii de la baie și mai era una lângă TV.

Pe partea cu ușa de intrare, unde e patul fără etaj, e montat pe perete televizorul plat, mare. Opus, pe peretele cu baia, e montată o etajeră fără uși și alt dulap nu există deci amenajările sunt minimaliste dar, oricum, mai mult decât suficient pentru o căsuță. Au, totuși, și o oglindă înaltă montată pe perete, deasupra patului single.

Camera e confortabilă și mi-a plăcut mult. Este iluminată de un fel de candelabru mic ce atârnă din tavan, prins de 3 lanțuri și aplica din jurul becului imită o lampă tradițională, cu flacără (cu fitil) iar pe laterala cu televizorul este montată o aplică de iluminat și pe perete. Chestia e că spânzurătoarea aia din tavan ne-a încurcat mult la bătaia cu perne că ne străduim să nu o lovim și s-o dăm de pereți deci ne cam înfrâna elanul. Tavanul e mai înalt la mijloc pentru că nu are pod.

Căbănuța are acoperiș în două ape iar deasupra pridvorului, acoperișul are înălțime puțin mai mică, rezultând acel acoperiș în două trepte întâlnit uzual în Ardeal, la biserici sau la case de locuit.

Regretul meu este că nu am apucat să stau suficient în acel pridvor, pe unul din cele 3 balansoare. Sunt și 2 măsuțe. Respectiv, de fiecare latură sunt câte o măsuță și 2 scaune iar în afara pridvorului hodinește, în fața fiecărei căbănuțe, câte un scaun sculptat în trunchi masiv de copac ce are în spate, la spătar, sculpturi cu personaje arhaice. Noi am avut un moș și-o babă ce ne păzeau căsuța. Era locul ideal pentru servit o cafea, un suc sau ceva snack-uri.

Realmente, aveam orice ne-ar fi trebuit în acel spațiu: aer curat, pădure, masa era aproape, arborii și mai aproape, ambianță, orice ne-am dori. Aș putea sta zile în șir în curtea aia fără să fie nevoie să ies.

Netul funcționa maxim bine în orice loc din curte. Televizorul funcționa la fel, bine, cel puțin până am ' nebunit telecomanda care, apoi, nu a mai răspuns la comenzi. Asta-i beleaua mea mereu când merg în vacanță: mă lupt cu tehnologia și nu ne înțelegem deloc.

Am regretat că am avut doar o noapte. Neștiind unde mergem, nu bănuiam că ne vom simți așa bine și va fi așa frumos dar acum, pentru că deja știm locul, am mai făcut o rezervare peste 2 săptămâni pentru că e prea frumos și vrem să mai mergem, să ne mai bucurăm de vară cât se mai poate.

Problema este că aceste bungalowri sunt disponibile doar vara.

Hotelul nu mă impresionează deși este foarte elegant. Unfortunatelly, nu am văzut ofertă pentru camere triple și parcă nici paturi suplimentare nu oferă. Dar, afară de asta, mie căsuțele alea îmi plac, cu pridvorul acela minunat. O cameră de hotel o găsesc mult mai banală.

Îmi place foarte mult că e aproape, nu trebuie să călătoresc ore în șir ca să ajung acolo iar ambianța din pădure îmi place extraordinar.

Am de gând să merg des la ei, mai ales vara.

Despre servicii numai de bine. Fata de la recepție m-a impresionat foarte mult precum și servirea de la terasă care a fost eficientă și plăcută, high-class, așa și mi-a dat o stare de confort psihic și nu numai.

Mie cazarea mi-a plăcut foarte mult tocmai pentru că părea cabană iar condițiile, pentru o căsuță, au fost foarte bune. E un spațiu elegant.

Am mâncat la ei și a fost bun. Micul dejun nu m-a impresionat din cale-afară dar meniul a la carte este ofertant și am avut de unde alege. Sincer, la Divertiland mâncarea era mai bună deși era autoservire iar vesela era de fast Food dar în Trivale, maxim este ambientul și parcă mâncarea prinde gust și de la atmosferă.

Ăsta este cel mai mare plus - amplasarea și recunosc, rar m-am simțit undeva atât de bine. Pentru asta voi mai merge și special pentru căsuță și pridvor.

Eu apreciez mult armonia și pacea astfel că nu-mi trebuia agitație. Fondul sonor mi-a plăcut extraordinar și asta făcea atmosfera inegalabilă.

---

VIZUALIZĂRI: 443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI