Dupa ani si ani... revenim in Moldova

TIPĂREȘTE

Dupa deplasari mai scurte de circa 2-3 zile, mai mult pe langa casa (zona Buzau, zona Vrancea, zona Pestera-Moieciu), baiatul cel mic, dar mai ales nora cea mica (pe ea o ard mai mult talpile de calatorii) im sugereaza ca in luna iunie, spre sfarsitul acesteia. sa facem o vizita in Bucovina. Eu care nu mai speram sa revad Bucovina accept imediat.

La sfarsitul lunii ianuarie, cand nimeni nu se gandea la ce avea sa urmeze, incep sapaturile pentru traseu, obiective de vizitat, cazare, masa, planificarea pe zile. Stabilim toate detaliile si incepem munca de birou. Gasim cazarea necesara, cam pe unde sa halim, ce sa vizitam, totul era pregatit ca pentru o lucrare de doctorat in turism. In aceasi perioada fac rezervare la Eforie Nord, la inceputul lui septembrie, pentru tratament, sotia dorind sa se trateze si la mare. Platesc la Eforie un avans simbolic si ma pun de asteptat trecerea zilelor pana la plecare.

Dar cineva, acolo sus, ne iubeste prea mult si da cu o pandemie peste noi de nu mai stim pe unde sa ne ascundem. Rand pe rand pica toate rezervarile in Bucovina, la Eforie nu prea mai putem face procedurile pentru care voiam sa mergem, iar in timpul asta ne ascundem prin casa.

Dupa 1 iunie, dupa ce mergem o zi la vulcanii noroiosi de la Berca, incep sa apara semne ca am putea ajunge in Bucovina. Dar de data aceasta cazarea se schimba in favoarea unor pensiuni mai mici, mai izolate, evident cu loc de joaca pentru copii. Pentru ca la Eforie nu mai puteam merge, mutam perioada de miniconcediu la sfarsitul lunii august. La sfarsitul lunii iulie avem totul rezolvat si ne punem pe asteptat, sperand evident ca lucrurile se vor mai linisti si nu vom avea surprize neplacute.

Pana la urma, cu atenuarea restrictiilor, ajungem si in ziua de 27 august, ziua in care plecam spre Bucovina. Pentru ca pana a ajunge in Bucovina voiam o mica deviere in zona Neamtului, traseul primei zile a suferit o modificare, dar pe care nu a regretat-o nimeni. Si ca sa nu ma certati ca bat campii va prezint pe scurt traseul.

Prima zi.

Am mers pe traseul Branesti, Urziceni, Buzau, Focsani, Bacau, de unde am iesit din DN2 si ne-am continuat drumul spre Pipirig prin Buhusi, Roznov, Girov, Dobreni, Varatec, Agapia, Humulesti, Pipirig. Traseul a masurat circa 480 de kilometri si am vizitat Mausoleul Marasesti, Manastirea Varatec, mormantul Veronicai Micle, Manastirea Agapia, Casa memoriala Alexandru Vlahuta (Agapia), Muzeul Vivant langa Manastirea Agapia, Casa memoriala Ion Creanga, Parcul tematic Ion Creanga.

Cazarea am avut-o la pensiunea Casa Afetelor din Pipirig, despre care am cuvinte frumoase atat despre cazare, dar mai ales pentru masa. Dupa o plimbare prin natura inconjuratoare (o padure de molizi) am mancat la terasa acoperita a pensiunii, unde am mancat foarte bine si, mai ales foarte ieftin. Pentru ca aveam micul dejun in tarif, am rugat proprietara pensiunii sa ne dea hrana rece la micul dejun pentru a putea pleca mai devreme. Dimineta la ora 7 ne asteptau in frigider 4 pachete cu mancare babane, cu de toate in ele, ca am avut si pentru o pauza de mancare pe drum pana am ajuns la urmatoarea cazare.

Ziua a doua.

Am plecat de la pensiune, din Pipirig spre Frasin unde aveam cazarea, pe urmatorul traseu: Pipirig, Sihastria, Tg. Neamt, Falticeni, Gura Humorului, Frasin. Traseul a masurat circa 160 kilometri si am vizitat Manastirea Sihastria, casa memoriala Ilie Cleopa, gradina zoologica Dragos Voda, cetatea Neamt.

Am fost cazati patru nopti la o pensiune care era exact ce cautam noi: doar 8 camere, izolata in zona linistita, la marginea unei paduri de conifere, cu un loc de joaca pentru copii, unde nepotica nu s-a plictisit deloc„alte mese cu banci, cu un iaz cu pastravi si un pui de nisteru, o terasa cu mese si umbrele amplasate fie in zone expuse la soare, fie in zone umbroase, o stana (asa era denumirea de pe firma) unde se puteau organiza mici petreceri, gratar, loc pentru foc de tabara, niste catei Saint Bernard, jucausi de felul lor, dar care erau tinuti in niste custi. Si toate acestea se aflau intr-o curticica de circa 2 hectare cu pasune, pe care pasteau peste zi niste vacute si oitele din dotarea pensiunii. A doua zi de cand am sosit noi, parca sa ne faca in ciuda, au aparut doi cosasi cu coase si au barbierit in doua zile bunatate de iarba. Cei care nu suportati doar sa cititi, (fara sa si mirositi si sa va plimbati), despre fan proaspat cosit va rog nu citit ce am scris mai sus. Nu vreau sa va am pe cunostinta. Pensiunea asigura si cele trei mese, fie la barem fix, fie la solicitarea din meniul destul de bogat. Pentru faptul ca micul dejun se servea dupa ora 9 ne-am preparat singuri micul dejun, iar seara cand ajungeam acasa mancam cina la pensiune.

Dupa ce ne-am cazat si am mancat am vizitat manastirile Voronet si Humor.

Daca as lauda si as recomanda tuturor aceasta pensiune ati spune ca nu mai sunt intreg la cap, pentru ca eu nu prea am obiceiul asta. Dar asa a fost!

Ziua a treia.

Am avut in meniu un traseu de circa 300 de kilometri mergand pe Transrarau, Chiril, Vatra Dornei, Ciocanesti, Pojorata, Fundul Moldovei, Botos, Moldova Sulita, Herghelia Lucina, intoarcerea la Frasin prin Pojorata, Campulung Moldovenesc, Vama, Frasin. Am putut vizita Transararaul, cu doua opriri pentru admirarea naturii si a Pietrelor Doamnei, valea Bistritei pana la Ciocanesti, Parcul din Vatra Dornei (loc de joaca, evident), Satul muzeu Ciocanesti, valea Moldovei, herghelia Lucina, Inchis muzeul oului din Vama.

Ziua a patra.

De data aceasta ne-am orientat spre Suceava, pe traseul Frasin, Cacica, Arbore, Suceava, Gura Humorului, Frasin, strabatand circa 170 de kilometri. In aceasta zi am vizitat salina Cacica, Biserica poloneza din Cacica (doar pe exterior ca nu se terminase slujba), biserica pictata din Arbore (patrimoniu UNESCO), cetatea de scaun din Suceava si muzeul Etnografic din imediata apropiere a cetatii de scaun.

Ziua a cincea.

A fost ziua vedeta (cam cum este etapa cu Tourmalet sau cu Mont Ventoux in Turul Frantei). am avut meniu bogat si foarte frumos. Am mers pe traseul Frasin, Moldovita, Argel, Moldovita, Sucevita, Putna, Marginea, Cacica, Gura Humorului, Frasin, circa 240 kilometri. Am avut bucuria de a vizita Manastirea Moldovita, Calatorie la Argel cu Hutulca, manastirea Sucevita, Manastira Putna, chilia lui Daniil Sihastru. Am avut si regretul ca la pensiune Musatinii din Putna sa nu mai gasim aceasi ciorba radauteanca, cea care ne incantase in 2009.

Ziua a sasea.

A fost ziua intoarcerii acasa, pe traseul Frasin, Gura Humorului, Falticeni, Bacau, Focsani, Branesti.

Am parcurs circa 460 de kilometri si, desi ne propusesem o abatere pentru a vizita statiune Soveja, nu am mai oprit decat pentru scurte popasuri de dezmortire si pentru a manca ceva.

In aceste sase zile am parcurs circa 2000 de kilometri (am luat in considerare si scurtele drumuri pe langa casa), iar prezenta nepoatei, care la patru ani nu prea e interesata de locurile pe care doream sa le vizitam, ne-a determinat sa mai taiem din coada vulpii si sa mai renuntam la niste vizite. Daca am fi incercat sa vizitam mai multe, va dati seama ca nu prea am fi reusit s-o convingem sa viziteze o manastire sau biserica, sau muzeu. Si asa la cetatea Neamtului sau la cetatea Sucevei am vizitat doar eu cu baiatul, iar parte feminina a grupului (mama si bunica) au ramas cu fata la locurile de joaca din preajma celor doua cetati.

Am mai spus si am sa repet mereu acest lucru. Daca plecati in concediu cu copil sau copii mai mici, faceti-va programul in functie de programul si preferintele copiilor, chiar daca veti renunta la vizita unei manastiri pntru a se juca intr-un loc de joaca cei mici. Nu veti reusi sa-I convingeti ca trebuie vizitata o manastire la ora la care ei, de regula, trebuie sa manance sau sa doarma. Cand cautati pensiuni pentru cazare, verificati daca au loc de joaca pentru copii.

Copiii sunt sefii acestor concedii!

Ma opresc aici sa nu va bat prea mult la cap si sa ma certati.

Numai bine si calatorii placute!

Branesti, 04 decembrie 2020.

---

VIZUALIZĂRI: 275 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI