Park Hotel Raya Garden – la marginea pădurii în Veliko Târnovo

TIPĂREȘTE

Odată ce am stabilit că pentu mini-vacanța de 1 Mai vom sta la Veliko Târnovo, fiind cel mai potrivit loc pentru ceea ce aveam în plan să vizităm, ne trebuia și un locșor de întins oasele, of course!

Singura constrângere era că aveam nevoie de mai multe camere, fiind un grup, nu doar un cuplu/familie, iar asta devine cu adevărat o provocare, când este să cauți pe cont propriu 5-6 odăi în acelaș hotel.

Am cercetat tot orașul, am citit review-uri scrise despre multe cazări din oraș și împrejurimi, ba chiar am apelat și la prieteni să-mi recomande câte ceva.

Norocul mi-a surâs cu adevărat și am găsit la Veliko Târnovo ce căutam (5 camere duble + 1 suită de familie), adică Park Hotel Raya Garden iar bonus, ce să vezi... era amplasat într-o mare de verdeață - parcul cel mai mare din oraș, chiar pe marginea magistralei E772.

Cum vă spuneam în review-ul trecut, locul este ușor de dibuit, iar noi am dat de el după ce am intrat în oraș pe la nord-vest cumva, venind pe E85 și după ce am trecut de vreo trei ori râul Yantra tot către sud, am lăsat pe mâna dreaptă fabrica de bere Boliarka Brewery, am făcut o buclă mare pe un pod și apoi după vreo 2 km pe E772, dinspre Sofia către Varna, am ajuns la destinație. Ieșirea către Park Hotel Raya Garden este semnalizată cu indicatoare, așa că am știut că nimerisem unde trebuie.

Așezarea hotelului într-un lac de verde pe dealul Sveta Gora din parcul cu același nume, a înclinat balanța deciziei către DA la momentul rezervării, în detrimentul celorlalte aspecte negative citite pe site-uri. În plus, pentru că eram mai mulți, toți am fost de acord să facem niște compromisuri pentru că scopul vizitei era altul decât statul în hotel, negativismele au trecut în plan secund.

Hotelul este cotat la 8,2 pe saitul bookălat, iar eu consider că este destul de aproape de adevăr. Pe saitul lor, care grăiește în trei limbi (bulgară, engleză și română – ceea ce spune mult despre clientela hotelului) se laudă cu diverse, unele foarte adevărate și corecte, altele puțin cam exagerate, cum ar fi că hotelul dispune și de apartamente, dar de fapt sunt niște suite de familie; spațiul unei suite este un soi de cameră mai mare, împărțit de o arcadă care separă zona cu patul matrimonial de o zonă cu canapea extensibilă și ceva mobilier.

Deci, la Park Hotel Raya Garden găsim 5 suite de familie și 23 de camere duble cu o panoramă superbă către zona veche a orașului Veliko Tarnovo (către nord-vest) și 22 de camere duble cu vedere la parcul Sveta Gora, orientate spre sud-est. Toate acestea sunt așezate pe 3 etaje construite pe marginea dealului în așa fel că recepția se află la etajul doi de la care cobori un nivel spre etajul 1 și urci un nivel până la etajul trei.

Parcarea este gratuită și imensă, cu două zone dispuse una la intrarea din față și alta în spate, cu acces direct la grădină, terase și restaurant. Pentru că noi am nimerit din prima la parcarea din spate, am ajuns la recepție prin zona de grădină, apoi prin restaurant.

Pe lângă restaurantul mare și bogat decorat, se găsesc mai multe locuri de luat masa în exterior, la terase și pavilioane sau la o grădină de vară care era amenajată cu grătar și un bazin cu pești și alte mișcătoare acvatice vii – cea mai proaspătă hrană, garantat! În toate aceste zone se pot organiza fără nicio problemă evenimente cu multe persoane, așa cum am văzut și sâmbătă seara, când se sărbătorea în privat în restaurant, dar cu toate astea mai era suficient loc și pentru oaspeții cazați în hotel.

Locul este potrivit și pentru alt gen de evenimente care ar putea fi ținute în sala de conferințe dar și pentru întâlniri în aer liber. La demisolul restaurantului, un bar cu deschiderea către grădină deservește zona pavilioanelor și terasele.

Nici prichindeii n-au fost uitați, că există și pentru ei amenajat un spațiu de joacă în aer liber, într-o zonă foarte safe.

După ce am descins în parcarea ocupată doar pe un sfert, am ajuns la recepție făcând un pic de slalom printre aleile pavilioanelor, apoi prin restaurant. În lobby n-ai cum să nu remarci culorile vii și oglinda de pe pupitrul recepției. Pentru că existau niște pereții de sticlă totul se reflecta în toate direcțiile și se crea impresia de spațialitate... îți trebuie puțin timp ca să te obișnuiești.

N-am ajuns toți în același timp, așa că doamna de la recepție ne-a dat camerele în ordinea... numerelor de pe tricouri, când a văzut că suntem din aceeași gașcă.

Am fost cazați în trei camere duble cu vedere la parc, două camere duble cu balcon și 1 suită de familie, acestea toate cu vedere către Veliko Târnovo. Deși eu făcusem rezervările și trecusem numele meu în dreptul unui tip de camere, am primit de celălalt tip, pentru că noi am fost ultimii la rând. Dar a fost bine și așa.

Camera noastra a fost o dublă cu vedere la parc și pentru asta ne-au amendat cu 218,26 BGN, pentru care ne-au calculat un cursul de schimb de 1 leva = 2,5295 RON, adică 552,08 lei. Suita de familie a fost 465,48 BGN, iar camera cu balcon și vedere la oraș, 235,88 BGN.

Bănuții i-au tras de pe card cu cinci zile înaite de a ajunge noi acolo, dar ne-au avertizat de la rezervare că așa se va întampla.

În rest, personalul era amabil și săritor și cu aplecare spre client, iar dacă era ceva ce nu se putea, ne explicau care-i baiul. În prima seară când ne-am strâns la un pahar să stabilim și planul de a doua zi, pentru că era friguț afară dar totuși erau unii care voiau să fumeze, ne-au recomandat să stăm pe o terasă semi-interioară ca să zic așa, adică pe jumătate în restaurant dar comod și pentru fumegători, că acolo puteau să pufăie în voie.

A doua seară, am vrut afară că se mai încălzise și ne-au amenajat locul unind mai multe mese la pavilioanele de lângă grădină, în apropierea barului de la demisol. De acolo am fost serviți de un ospătar super simpatic, care s-a executat imediat când ne-a văzut că am invadat locul. A încercat prin gesturi relevante să ne facă să înțelegem că restaurantul era ocupat cu un botez. Când i-am furnizat cuvântul în engleză, care nu-i venea, s-a luminat la față și a dat afirmativ din cap de la stânga la dreapta ????. Ne-a adus și băuturile rapid, am primit și recomandări utile... fâșneț băiatul.

Conexiunea WiFi era gratuită și mergea cam peste tot, nu era parolată și puteai să stai cât vrei să bântui net-ul. Am abuzat și noi la greu și chiar am ascultat și muzică de pe Youtube, așa discret, la masa noastră. Oricum nu deranjam petrecerea din restaurant, dar nici noi pe ei ????.

Despre parcări v-am zis că erau super încăpătoare, dar când am revenit, iar botezul era în toi... adică petrecerea, zic!... n-am găsit locuri chiar pentru toți. N-a fost o problemă să ne blocăm unii pe alții, deși hotelirii ne-au asigurat că în câteva ore se va termina paranghelia și se va face loc.

La capitolul curățenie stau bine și totul arată aranjat și întreținut. Spațiile verzi sunt îngrijite și asigură confort psihic.

Noi am primit camera 312, dublă cu vedere la parc, așa că am ajuns la ea urcând un etaj. Woow, cand am pășit pe hol și în cameră, ce să vezi? Pentru prima dată în viața mea eram într-un hotel în care mocheta era pusă și pe pereți... tare, nu? Nu prea! Aveam să constatăm că acest lucru nu este chiar un avantaj, întrucât mocheta reținea probabil mirosurile și aburii din baie, căci baia nu avea fereastră. Un iz ușor de umezeală se simțea când intrai prima dată în cameră, dar dacă aeriseai acesta nu persista. Ceilalți prieteni nu s-au plâns nici ei că ar fi fost deranjați de așa ceva.

În rest, camera era curată dar nu foarte spațioasă, mobilierul era minimalist dar întreținut, patul dublu lăsa doar un spațiu îngust până la peretele pe care stătea agățat un LCD. În spatele patului se întindea un tapet-mochetă ca un tablou imens, cu imagini din parcul hotelului, am presupus noi. Exista și o oglindă mare, pe același perete. Ce mi s-a părut interesant a fost că deși nu existau veioze, lumina de citit era asigurată de o baghetă luminoasă montată de-a lungul marginii care delimita tapetul. Bine că se stingea de la capul patului, că dacă te bagi în pat și te pufoșești, nu mai ai chef să faci pași până la întrerupător.

Perdeaua și draperiile n-au lipsit, desigur, dar mare mi-a fost mirarea cînd am constatat că erau puse pe aceeași șină, astfel că dacă voiai să închizi draperiile perdeaua se strângea cocoloș la mijloc. Ce a fost super funny, exista draperie blackout pe a doua șină, spre geam, dar aceasta nu era lungă până la pământ, ci tăiată la nivelul ferestrei ???? Vă dați seama ce întuneric adânc am avut în cameră!

La capitolul cromatică însă, sunt ok. Nu ne-au înțepat ochii, ba chiar exista o armonie între mobilier, pereți și mochetă – cea de călcat în picioare, că cea de pe pereți ținea loc și de goblen.

Kit-ul pentru cafea era prezent alături de un espresor, dar răcitorul lipsea cu desăvârșire. Pentru noi nu a fost așa grav pentru că oricum am stat la povești până seara târziu pe terasa restaurantului, așa că băuturile s-au consumat acolo. Sticla de apă luată peste noapte chiar n-a trebuit să stea la rece.

În holul de la intrare, un perete întreg era amenajat drept cuier cu un mic spațiu cu umerașe, care adăpostea și uscătorul de păr și papucii de unică folosință. Ei spun că toate camerele sunt dotate cu aer condiţionat. Probabil era ventilo-convectorul montat sub fereastră, dar am găsit și o aerotermă într-un colț. Habar n-am cum funcționau că n-am avut nevoie nici de unul nici de altul.

Baia era exact cum au scris și alții pe net, adică mică-mică, în sensul că nu era loc de vreo cadă sau cădiță ci doar de un duș, agățat pe perete. Inconvenientul era că stropeai peste tot... așa că aveai două variante: ori făceai fast-duș să împrăștii cât mai puțină apă d. p. d. v. cantitativ, ori stăteai ciucit ca șuvoiul să curgă mai de jos.

În rest, au existat consumabile, ca și prosoape albe și proaspete, dar n-o să vă vină să credeți: 2 pahare de sticlă cu fund gros asigurau locul de periuțe și pastă de dinți. Îmi venea să-i pup pe prietenii bulgari, că mă săturasem de paharele de plastic prin hoteluri...

Camerele sunt bine izolate, n-am avut obiecții la zgomote, nici-o gâlceavă nu ne-a deranjat somnul, așa că am reușit să ne odihnim.

Micul dejun este între 8:00 și 10:30, dar ora de început ar putea să nu le convină celor care sunt în tranzit, spre Grecia de exemplu sau care sunt cazați aici cu treburi de serviciu. Ca să ajungi la locul cu pricina trebuie doar să cobori câteva trepte de lângă lobby, în apropierea recepției. Ceea ce încântă este că spațiul se află într-o zonă a hotelului cu acces direct pe terasele exterioare cu vedere către Veliko Târnovo. Pentru fumegătorii este o adevărată binecuvântare, că parcă au mai mult spor la cafeluța cu țigară, răsfățându-se cu priveliștea din zori a orașului.

Organizarea este sub formă de bufet suedez și bogat în de toate: mezeluri și brânzeturi, ouă în trei feluri, legume, cereale, snak-uri calde - altele de fiecare dată, friganelele delicioase, prăjiturici, fructe, lapte, ceai, apă, sucuri la cutie - de portocale și piersici, cafea de la espresor. Roșiile și castraveții au fost proaspete și cu gust tare bun. Ce-i drept, espresorul era doar unul și se forma coadă, că trebuia să faci singur pe barista.

Una peste alta, totul a fost bun și îndestulător; doar dacă ești ultra-cârcotaș sau dacă ai aparat dentar nu prea poți să mănânci, doar îți bați joc.

În vreme de vară se poate lua micul dejun pe terasă și priveliștea de aici este splendidă. Amenajarea era făcută, dar noi n-am avut norocul ăsta că pentru de dimineață bulgarii ne-au pregătit temperaturi de 8-9 grade în perioada aceea.

N-aș putea spune ceva despre prânz sau cină pentru că nu am luat aici niciuna dintre aceste mese, ci am ales doar să ne delectăm cu câteva băuturi pe terasă, seara la întoarcere. Pe holul de trecere din restaurant către recepție era amenajat cu rastel în care se răsfățau mai multe sortimente de vin așa că am degustat și noi niște tcherga roșie, un obicei devenit deja tradiție când ajungem la bulgari.

Sveta Gora este cel mai mare parc din orașul Veliko Tarnovo. Atrage mulți vizitatori pentru verdeață, copaci, aer curat și bineînțeles, pentru priveliștea spre oraș. Am înțeles că aici era cu ceva timp în urmă centrul de recreere și tratament „Sveta Gora” . Nu știu unde anume, poate în clădirea spre care noi aveam vedere din cameră, iar acum părea că este în renovare.

Gara din Veliko Târnovo şi centrul oraşului sunt cam la 15 minute de mers pe jos, iar autogara centrală şi cetatea Ţarevetz se află cam la 2 km.

La hotelul ăsta poți să ai de toate. Depinde pentru ce te duci! Dacă vrei liniște și relaxare, poți să bați hectarele de parc din ju pe jos sau cu bicileta, dacă ți-ai adus de-acasă. Deși am văzut ceva prin poze despre chestia asta, nu este nimic scris că poți închiria. Ce-i drept, nici nu ne-am interesat. Dacă ai de gând să chefuiești sau să ții evenimente, trebuie doar să spui, că se rezolvă.

**********

Concluzia mea:Locul ăsta este de ținut minte și pentru alte dăți. Nouă ne-a plăcut, ne-am simțit bine și consider că a fost alegerea perfectă pentru ceea ce am avut nevoie, așa că nu este exclus să mai revin la Hotel Park Raya Garden.

---

VIZUALIZĂRI: 3970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI