Fiesole, un loc încărcat de istorie, aflat la o aruncătură de băț de Florența

TIPĂREȘTE

În noiembrie trecut am stat 3 zile pline în Florența și una dintre ele am vrut s-o petrecem în Fiesole, la care ne rămăsese gândul de la vizita precedentă, din 2019. Am stat la B&B Lorena Suites, după cum am zis, o cazare care ne-a mulțumit pe deplin, de unde am avut un acces foarte ușor către Fiesole.

Autobuzul 7 pentru Fiesole, se ia din Piazza San Marco, reper important pentru Florența și are capăt de linie în Piazzalle Mino din centrul Fiesole, traseu de 7-8 km. Dar, în dreapta față de casa noastră, la câteva minute de mers pe jos, era un pasaj care ne scotea pe sub liniile de cale ferată pe partea cealaltă și undeva la dreapta, era o altă stație pentru autobuz, care ne scurta un pic traseul. Am luat autobuzul de acolo și am mers aprox 5 km, până la capăt de linie, în Piazzalle Mino. Drumul a fost frumos, pe o șosea îngustă care tot urcă pe dealurile din Regiunea Mugello, cu serpentine și multă vegetație.

Fiesole este un oraș etrusco-roman din Toscana, a avut o istorie zbuciumată și a cunoscut asedii, cuceriri dar și perioade înfloritoare. Am citit și eu, ca să știu pe unde merg și ce văd, m-am mai luminat și la fața locului, dar nu este scopul acestui articol să vorbesc despre istoria micuțului orășel. Însă dacă vreți să aflați mai multe o să fiți surprinși de povestea lui și să știți că obiectivele de aici merită luate în calcul, fără doar și poate. Fiesole poate fi considerat o extensie a Florenței în materie de artă și istorie.

Piațeta Mino este punct de reper pentru Fiesole și poartă numele lui Mino, un pictor și un sculptor, fiu al orașului, care a făcut altarul din catedrala din Fiesole, dar operele sale sunt și prin Florența sau Roma. Jur-împrejurul pieței se află multe obiective importante, nu mai zic de câte terase și restaurante, și de aici ai acces către celelalte obiective ale orașului, toate la distanțe de mers pe jos.

În piață se află Catedrala din Fiesole și vis-à-vis Palatul Episcopal, iar în partea opusă Primăria (Il Palazzo Comunale), care are în față Adunarea de la Teano, un monument care îi înfățișează pe Vittorio Emanuelle II și Garibaldi, regele și eroul, mult iubiți de italieni și, cum am zis, tot felul de tarabe și terase.

Pentru că, aproape fără excepție, primul drum pe care îl facem când ajungem undeva este la punctul infoturistic ca să vedem cum ne organizăm cel mai bine în locul respectiv, la fel am procedat și la Fiesole. Punctul infoturistic este foarte aproape de piațeta unde ne-am dat jos din autobuz. Am traversat strada spre Catedrală și prin dreapta ei am mers până-n o sută de m, unde se vedea intrarea în zona arheologică. Exact în dreapta acestei intrări este punctul infoturistic.

Doamna de acolo ne-a dat o cărțulie cu obiectivele din Fiesole și o hartă și a început să ne arate pe ea cum putem să fructificăm cel mai bine cele 6-8 ore pe care le aveam de petrecut în Fiesole.

Cea mai importantă zonă era chiar cea în care ne aflam, unde era zona arheologică și 2 muzee, Muzeul de Arheologie și Muzeul Bandini, care adăposteau artefacte și colecții importante. Un bilet combinat care să le includă pe toate 3 costa 12 EUR, sau le puteai lua separat și costau 7+4+5 EUR fiecare, în ordinea în care le-am menționat.

Mai aveam de ales între 2 trasee turistice, ambele tip circuit cu plecare din Piazza Mino, care înconjoară toate obiectivele importante și îți oferă panorame superbe spre Fiesole și Florența.

Un circuit are 1,3 km și te poartă pe Via Francesca, pe care urci până la un punct de belvedere de unde ai o panorama superbă asupra Florenței, ajungi la Biserica și Mănăstirea Franciscană, apoi la un punct de belvedere de unde ai o panorama asupra lui Fiesole, prin Parcul Public, pe lângă zidurile etrusce, ajungi la Cimitir, un obiectiv care nu ar trebui ratat și pe sub ziduri înapoi în Piața Mino.

Celălalt circuit are 2,5 km, îl include pe primul, este un pic mai lung, dar partea care nu se suprapune cu primul era o frumoasă plimbare prin natură cu vederi foarte frumoase spre Florența sau Fiesole, ajungeam și la Mercato, dar am hotărât, și la sugestia dnei de la punctul info, să facem circuitul mic care includea tot ce aveam de văzut în Fiesole. Pentru că tot dânsa ne-a mai spus despre un alt traseu turistic, tot de 1,3 km, care începea tot din Piața Mino și urma să ne scoată la San Domenico, localitatea dintre Florența și Fiesole, printre vilele bogaților din Fiesole. Și am fi preferat să mergem pe el dacă mai aveam timp.

Așadar, cu toate lucrurile clare, am luat un bilet combinat de 12 EUR pentru zona arheologică și cele 2 muzee. Imediat cum intri ai în față Teatrul Roman, perfect conservat, care putea adăposti 3000 de spectatori. Am coborât în teatru și am mers pe alei până la Thermele Romane, am trecut pe lângă rămășițele unei necropole și pe lângă un Templu etrusco-roman. Am revenit la intrare unde era o terasă restaurant, și cu toate că ne place să bem măcar o cafea în astfel de locuri, era prea devreme ca să ne oprim.

Muzeul civic de Arheologie (Museul Fasulanum) se află în dreapta intrării și acolo am văzut, mai multe săli, cred că 8 la parter și 5 la etaj, cu cele mai vechi artefacte descoperite la Fiesole, monezi, sculpturi, multă ceramică, cea mai renumită fiind cea de Daunia sau morminte, printre care un mormânt foarte vechi din prima jumătate a sec VII, descoperit în Piața Garibaldi în 1988. Bărbatul de 50-60 de ani a fost găsit pe spate, cu câteva obiecte personale alături și se vede după oase că era înalt și puternic

Muzeul Bandini se află vis-à-vis de intrarea în zona arheologică și adăpostește picturi medievale cu caracter religios și o colecție de ceramică Della Robbia foarte importantă. Colecțiile au aparținut clericului Angelo Maria Bandini, născut în Florența dar mort în Fiesole, care a fost un pasionat colecționar.

Ne-am întors în piazzeta Mino și am intrat în Catedrala romanică din Fiesole (Il Duomo) cu interior sobru și coloane înalte. Conține Altarul Sf Romulus, primul episcop de Fiesole care a fost făcut de pictorul/sculptorul Mino, iar clopotnița ei înaltă de 42 de m se vede din orice punct al orașului. San Domenico este localitatea de la poalele dealului în vârful căruia se află Fiesole și de acolo a fost transferată Catedrala care făcea parte dintr-o mănăstire (Badia).

Am zis că leșinăm dacă în momentul acela nu ne luăm un sandvich cu porchetta, 5 EUR, de la o tarabă din fața catedralei, cu toate că ne propusesem ca pe la jumătatea timpului să mâncăm la una din terasele din piață. Dar n-a fost chip să rezistăm tentației așa că am luat porcheta la pachet și ne-am propus s-o mâncăm la punctul de belvedere spre care ne îndreptam. Pentru că urma să intrăm pe unul din cele 2 trasee turistice iar primul obiectiv era chiar punctul de belvedere.

Chiar din fața catedralei începe Via San Francesco, pe care urci și urci, am trecut pe lângă Palazzo Vescoville și am ajuns la locul de belvedere unde am făcut popas să ne mâncăm porchetta. Sunt băncuțe acolo, priveliștile sunt uluitoare, dar din păcate, desi a fost o zi frumoasă, a fost una cu pâclă și nu vedeam Florența așa cum speram. Am fost singuri pe băncuțele de acolo, nimeni n-a mai venit, nici măcar n-a mai trecut cineva prin zonă, așa că ne-am amuzat și ne-am mâncat porchetta liniștiți.

Traseul turistic a continuat cu Mănăstirea Franciscană, San Francesco, nu am plătit intrare, dar era o cutie la intrarea în muzeu, unde cine voia să susțină mănăstirea putea dona câțiva bănuți. Ne-a plăcut mult grădină interioară, muzeul, în special secţia etrusco-egipteano-chineză și am ieșit prin biserică.

De la Mănăstirea Franciscană am ieșit prin zidurile mănăstirii și ne-am continuat plimbarea prin parc, pe lângă zidurile etrusce, am ajuns la o panoramă către Fiesole, unde veverițele zburdau dintr-un copac în altul și apoi la cimitir.

Cimitirul din Fiesole este un obiectiv care nu trebuie ratat. Aici sunt înmormântați atât localnici cât și străini, care au locuit în vilele din Fiesole, iar capelele și monumentele funerare realizate de sculptori și pictori renumiți sunt adevărate opere de artă.

Și iarăși am ieșit în piațeta Mino, unde porchetta aia mare cerea ceva de băut. Am intrat la Vinandro, un băruleț intim din piață, am băut un vin și o cafea și ne-am simțit foarte bine. Ne-a părut rău că nu ne mai era deloc foame să prelungim momentul, dar l-am prelungit suficient din cauza vinului, pentru că am mai cerut un pahar.

Aproape că se însera când am ieșit din bar, ușor binedispuși, se pregătea un apus de soare superb peste catedrală și parcă am fi vrut să luăm autobuzul spre Florența, chiar din locul în care eram. Dar ne-am amintit de traseul turistic spre San Domenico, localitatea de la poalele dealului și am pornit veseli spre el. Ne-am felicitat pentru asta, pentru că a fost o plimbare deosebit de agreabilă pe un traseu de aprox 1,5 km, pe care nu ne-am întâlnit cu absolut nimeni.

Din Piața Mino am intrat pe Via Fiesolana apoi pe Via Vecchia și ne-am plimbat printre vilele și grădinile străinilor bogați, inclusiv Villa Medici construită pentru Cosimo de Medici și Vila Trei Fecioare (Tre Pulzelle). A fost o frumusețe de traseu cu vile vechi, unele renovate și vederi panoramice spre Florența și Fiesole. Din păcate, vilele deschise publicului aveau program de luni până vineri, așa că, chiar dacă nu era atât de târziu, tot nu puteam să vizităm vreuna pentru că era o zi de sâmbătă. Bucuroși că suntem singuri în univers, am comentat locurile prin care treceam și ne-am dat cu părerea despre vilele care ne apăreau în cale, cum și cât am vrut noi. Mai ales că ne ajuta și vinul de la Vinandro.

Ultimul tronson al traseului a fost Via Vecchia Fiesolana care ne-a scos prea repede la San Domenico și la biserica cu același nume în care am intrat și noi.

De la Biserica San Domenico știam că era mai greu să mergem pe jos, întrucât șoseaua nu avea trotuare, asta am văzut de la dus, așa că am luat autobuzul 7, care avea stație chiar vis-à-vis de biserică. Oricum, se înoptase între timp și am mers în Florența până în Piazza San Marco, la capăt. De acolo am ținut drumul spre centrul orașului pentru că voiam să mâncăm la un restaurant din Piața Republica, pe care îl alesesem încă de acasă.

Fiesole mai are și alte biserici decât cele pe care le-am menționat eu, vile care se vizitează, alte puncte de belvedere, piețe… dar în principiu zic că am văzut tot ce era de interes și dacă îl puneți pe listă să știți că trebuie să îi dedicați de la o jumătate de zi spre o zi, mai degrabă o zi întreagă, dacă sunteți amatori de istorie, artă și natură. Pe noi ne-a apucat noaptea și parcă tot mai aveam nevoie de timp.

Zilele la Florența au fost lungi și s-au terminat târziu în noapte ca și aceasta în care am fost la Fiesole, care se află la o aruncătură de băț de Florența și unde vă recomand din toată inima să mergeți.

---

VIZUALIZĂRI: 1600 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI