Piata centrala  - Nazaré

TIPĂREȘTE

Piata centrala - Nazaré

Ziua 6 -Nazare-Circuit Portugalia si Santiago Compostela

Sitio de Nazaré este astăzi piata principala din orasul Nazaré, districtul Leiría, dîn Portugalia

Cu fața spre mare, Sitio ocupa un promontor impresionant, care oferă una dintre cele mai faimoase vederi ale coastei portugheze. Este un platou pe stâncă inalta de 318 m cu deschidere spre ocean la care poti urca pe jos daca esti temerar sau cu funicularul.

Pe partea stanga a malului promontoriului Nazaré, s a ridicat prima construcție, un schit, la inițiativa lui D. Fuas Roupinho în anul 1182, pe un loc unde, după invazia musulmană a peninsulei Iberice, icoana Maicii Domnului fusese ascunsă. Asa spune legenda! Se mai numeste si Capela miracolului, deoarece aici in subsolul ei a fost ascunsa icoana Maicii Domunului care a facut minunea de a opri calul lui D. Fuas Roupinho, sa-l arunce in prapastie. Adevărat sau nu, Suberco Belvedere arată amprenta lăsată în stâncă facuta de una dintre copitele calului în acea dimineață cețoasă din anul 1182.

In anul 1377, regele D. Fernando I al Portugaliei a fondat aici un sanctuar, in care a fost transferată icoana. În jurul acestui sanctuar, și pentru a găzdui pelerinii, se vor stabili primii locuitori, construind primele case.

În 1648, în jurul Ermitei de la Memoria (schitul Memoriei, la care face referire legenda loculuIui) și a Sanctuarului Nuestra Señora de Nazaré, erau 30 de case, statie de schimbat caii, un tei și o fântână.

În timpul Războiului Peninsular, când a avut loc prima invazie franceză din anul 1808, trupele lui Napoleon Bonaparte au jefuit Sanctuarul și populația, l-a incendiat partial iar multi locuitori au fost impuscati Plaza de la Fuente Vieja.

Totuși, Piata Sitio Nazaré, înconjurata de un zid întins, cu sanctuarul, casele Romeros (persoane care aveau casa in piata), Palatul Regal, Casa Rectorului, teatrul, arena de tauri, cele două fântâni, denotă ca piata avea o intinere mare. Tot in aceasta piata se gaseste si Muzeul Etnografic și Arheologic Dr. Joaquim Manso.

Aceasta piata este foarte aglomerata de hramul bisericii Nasterea Maicii Domnului, care se gaseste pe partea dreapta, pe data de 8 septembrie. Aici ajung oamenii din multe parti ale Portugaliei din toate clasele sociale, inclusiv familia regală portugheză, uneori.

Farmecul pietei este dat de prezenta artizanilor imbracati in costume populare traditionale, pastratori de traditii, care isi ofera produsele muncii lor spre vanzare:obiecte decorative din scoici, alune, arahide, fructe deshidratate, prajituri si negustori care vand confectii.

Aceste tradiții sunt prezente și în folclorul local și în hainele tradiționale, precum cele șapte fuste ale nazarineanelor, care le ajutau pe soțiile și mamele pescarilor să numere valurile în timp ce își așteptau bărbații să se întoarcă pe uscat. La al șaptelea val, oceanul era puțin adâncă și barca putea fi trasa la mal. În acele momente de așteptare, fustele erau folosite și pentru a-și înfășura umerii de frig. Promontoriul Sitio este un punct de belvedere catre plaja de nord a orasului Nazare. In piata centrala se gasesc cateva atractii turistice!

1. Ermida da Memória -Schitului Memoriei

Construcția Schitului Memoriei a fost comandată în anul 1182 de D. Fuas Roupinho - un nobil din această regiune care a vrut să-i mulțumească Maicii Domului pentru că i-a răspuns rugăciunile, când l-a salvat de la o cădere in ocean de la 318 m, in timp ce vâna un cerb, calul său s a oprit brusc la buza prapastiei, dupa ce cerbul a cazut in ocean. Capela este construita la scară mică, cu acoperiș piramidal, este amplasată pe marginea promontoriului, lângă stânca care poartă încă amprenta a copitei calului - în mărturie a miracolului. Interiorul capelei are un ansamblu de azulejos care ilustrează apariția Maicii Domnului. Capela are un subsol care corespunde cavernei în care a apărut icoana originală a Fecioarei Maria, de la care D. Fuas a solicitat ajutor. Altarul initial a fost demolat și caverna astupata. În anul 1370, regele Fernando a ordonat montarea unei usi pentru a proteja prețioasa comoară de acțiunea timpului, a ploii și a aerului marin. În 1616, Bernardo de Brito, cronicar al Regatului, călugăr de Alcobaça, cunoscut cărturar și istoriograf, a venit la fața locului, în împlinirea unui jurământ, și a căutat să descopere peștera în care se afla icoana.

Deasupra ușii de intrare, se află scutul regal, din teracota, care este un semn al prezenței regale. La nivelul acoperișului se află un basorelief din calcar, care este o replică a originalului, din secolul al XIV-lea. Adevăratul basorelief poate fi vizitat la Muzeul Reitor Luís Nési, alăturat Sanctuarului. Pe fațada cu vedere la plaja Nazaré, putem vedea un panou de ceramica care face aluzie la miracol.

2. Plaja de Nord - Nazaré

Situată la nord de impozantul Promontoriu Nazaré cunoscut sub numele de „Sítio” , Plaja de Nord nu este o plajă supravegheată, amenajata, da senzația ca este puțin sălbatică, cu dunele care păstrează vegetația de la natura.

In zona acestei plaje, oceanul aspru este periculoas pentru înot, dar este foarte apreciat de surferii care găsesc valuri spectaculoase aici. Formarea unor valuri atât de mari aici este explicată de prezenta canionului Nazaré, cel mai mare râu subacvatic din Europa, lungime de 200 km și adâncime care poate atinge 5.000 m. Punctul său terminal, situat la mai puțin de 1 km de coastă, afectează intensitatea curentilor din vest, creând valuri uriașe.

3. Magazinele artizanilor din aceasta piata.

4. Museu Etnografic și Arqueologic Dr. Dr. Joaquim Manso

Muzeul etnografic și arheologic Dr. Joaquim Manso, cunoscut și sub numele de Muzeul Nazaré, a fost deschis publicului în anul1976. Este găzduit în casa de la începutul secolului XX, care a servit drept reședința de vară a Dr. Joaquim Manso, un scriitor și jurnalist și fondatorul cotidianului, „Diário de Lisboa” . Casa a fost donată statului în 1968 de către binefăcătorul local Amadeu Gaudêncio pentru a servi drept muzeu. Ca muzeu regional, colecția sa documentează istoria regiunii și identitatea culturală a oamenilor din Nazaré. Recent, misiunea muzeului a fost extinsă pentru a include etnografia maritimă, evidențiind tradițiile locale de pescuit cu o expoziție de diferite tipuri de bărci tradiționale și arta pescuitului.

Colecțiile muzeului includ: descoperiri arheologice, costume tradiționale, sculpturi și picturi, fotografii. Istoria orașului, pe lângă cultul Maicii Domnului, fac parte din expoziții.

Palatul regal

A fost construit în anul 1718 de administratorul Casei Regale Nossa Senhora da Nazaré, D. Nuno Álvares Pereira de Mello, I Duce de Cadaval, iar scopul său principal era să găzduiască Familia Regală atunci când venea în pelerinaj. Găsim înregistrări istorice ale vizitelor regale ale lui D. João VI însoțit de restul familiei regale. Parterul a fost destinat comertului. Fațada principală are un balcon larg cu balustradă, care servește drept intrare principală în clădire și care până în 1830 dădea acces, printr-o pasarelă, la arena de tauri. Odată cu căderea Monarhiei și înființarea Republicii, palatul era folosit pentru desfășurarea balurilor de carnaval și a altor petreceri. Clădirea a fost folosită și ca Patronato, școală pentru educația feminină, din 1937 încoace. Până în 2003, Palatul Regal a servit drept grădiniță pentru copii.

6. Sanctuarul Maicii Domnului din Nazaré

Fațada mare a bisericii, construita in stil baroc, se ridică deasupra unei piete suficient de mare pentru a găzdui pelerinii. Este dominata de două turnuri de clopotniță și este flancata de două clădiri: spitalul și vechiul palat regal, unde regii și alți demnitari de rang înalt erau găzduiți cand în veneau in vizită (pelerinaj). În interior, plăcile pictate de faianta olandeze de la începutul secolului al XVIII-lea acoperă naosul, precum și picturile Sacristiei care înfățișează istoria miracolului care a salvat viața lui D. Fuas Roupinho, gardianul Castelului Porto de Mós, care avea un obicei de a merge la vânătoare în zona. Legenda spune ca, într-o dimineață cu ceață din anul 1182, D. Fuas Roupinho urmărea un cerb, iar animalul animalul a dispărut peste faleză, in ocean. Speriat de pericol, a invocat ajutorul Fecioarei Maria, iar calul său s-a oprit brusc, salvându-i viața. Ca mijloc de a mulțumire, D. Fuas Roupinho a ordonat construirea Paraclisului Memoriei (capela din Sitio). Icoana Maicii Domnului din Nazare, despre care se crede că este originală, se află pe altarul bisericii și atrage anual un număr mare de pelegrini. Biserica are hramul pe 8 septembrie.

Construcția Sanctuarului Nossa Senhora da Nazaré datează din secolul al XIV-lea, când El-Rei Dom Fernando a venit în pelerinaj la Maica Domnului din Nazaré.

Acest rege, a dispus sa fie efectuate lucrări în Schitul memoriei (capela), a hotarat să construiască un lăcaș de cult nou capabil să primească numărul mare de devoți ai Sf. Fecioare Maria. Noul templu a făcut mai târziu obiectul mai multor intervenții regale, succesive, care l-au schimbat și mărit succesiv, in timp, pana la aspectul de azi.

In afara Sitio

Centrul Cultural din Nazare

Centro Cultural din Nazaré este găzduit în clădirea vechii piețe de pește, din Nazaré.

Această clădire gazduieste mai multe expoziții temporare și organizează numeroase evenimente și activități culturale. În fața clădirii se află Monumento à Mãe Nazarena. Acest monument aduce un omagiu femeilor care și-au văzut soții și copiii plecând pe mare pentru a-și întreține familiile, si care, în unele cazuri, nu s-au mai întors niciodată. Este o statuie din bronz, pe partea dreapta a acladirii, cu o înălțime de 4m, cu forma feminină în picioare, înconjurată de copii, care susține deasupra capului o alegorie legată de relieful din Nazaré, cu câteva motive antropologice și etnografice ale acestei zone de coastă portugheze. Statuia este opera sculptorului Celestino Alves André, a fost dezvelita în anul 2005.

Monumentul omagiului adus naufragiatilor

Monumentul omagiului adus naufragiatilor este o sculptură din marmură care onorează naufragiații din regiune, implantată pe partea stanga a Centrului Cultural din Nazaré și cu vedere la ocean.

Cheiul Nazare

Construcția unui dig-cheu a fost văzută ca extrem de necesară încă din anul 1899, pentru că doar cu această lucrare, oceanul, nu mai putea avansa peste case și era necesar si un doc pentru barci. Cheiul a fost construit pe cheltuiala pescarilor, care au donat 1% din cantitatea de peste pescuita in folosul municipalitatii. Din suma donata s-au despagubit si proprietarii caselor care se aflau la malul oceanului pentru a construi un adapost pentru barcile pescarilor. Planul pentru această construcție a apartinut inginerului Gregório Pinto. Lucrările la peretele cheiului au suferit numeroase amanari, iar lucrările au continuat cu mult peste data oficială de finalizare (iulie 1921), terminându-se abia în 1929.

---

VIZUALIZĂRI: 314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI