[Private room hosted by Ilse & Ronald] Supergazde batave

TIPĂREȘTE

La configurarea programului pentru acest concediu am avut în vedere stabilirea a două baze principale de cazare (câte 3 nopți în fiecare) și a încă 2 (câte o noapte) pentru tranzit între acestea.

Pentru partea de sud și vest a concediului (Haga, Leiden și Keukenhof) am ales Leiden ca și cazare întrucât se afla la distanță aproximativ egală de celelalte două iar parcurgerea acesteia se încadra numai bine a fi parcursă cu bicicleta.

Conform obiceiului nostru de a sta la localnici, am optat și aici pentru o asemenea variantă și i-am ales pe Ilse și Ronald, a căror casă se află într-un cartier încântător de la marginea orașului. O zonă foarte liniștită, fără trafic auto, accesul fiind permis doar rezidenților și autobuzelor – și acelea electrice!! - a două linii de transport în comun.

În schimb mișunau bicicliștii prin fața ferestrelor iar într-una dintre dimineți pur și simplu m-am așezat pe pat și i-am urmărit preț de câteva minute.

Au trecut copii de vârsta primelor clase de școală însoțiți de părinți, au pedalat persoane spre serviciu îmbrăcate elegant, au sprintat amatori de mișcare în aer liber ori s-au îndreptat spre piață doamne ce aveau coșul pe ghidon în dorința de a-l umple pentru ce aveau să gătească în ziua respectivă sau următoarea.

Prin spatele casei trecea unul din multele canale ale orașului, pe ale cărui ape am admirat într-o altă dimineață alunecarea vioaie a canoei împinsă de forța brațelor unei doamne practicantă de exerciții fizice.

Pentru a ajunge la Ilse, din gară am luat autobuzul, am parcurs distanța până la stația indicată de gazdă, iar de acolo am mai avut de mers mai puțin de 1 minut. Casa se află la 60 de metri, puțin în spate și peste drum, de locul în care oprește mijlocul de transport.

Am fost întâmpinați de o persoană jovială și amabilă - chit că am ajuns după ora 20.30 – care ne-a pus rapid la curent cu detaliile necesare și ne-a făcut o prezentare a spațiului.

Camera repartizată oaspeților a fost construită destul de recent deasupra garajului din dorința de a aduce un venit suplimentar proprietarilor.

Din capul locului voi spune că singurul punct nevralgic al acestei cazări l-a constituit faptul că nu s-a putut construi o baie astfel încât cele necesare unui asemenea spațiu important să se afle împreună.

Ca să exemplific mai bine, voi face o scurtă descriere: din stradă se intră într-un hol iar de acolo, la dreapta, în cameră. Aici pe partea dreaptă se află toaleta iar pe stânga scări ce te duc deasupra garajului. La acest nivel se găsește zona de dormit, cea de luat masa, bucătăria și o încăpere destinată dușului. Nici în toaleta de la primul nivel și nici la dușul de la al doilea nu există chiuvetă. Aceasta o găsești doar în spațiul rezervat micii bucătării, aspect ce forțează puțin normele sanitare.

În rest, totul s-a prezentat la superlativ!

Începând din prima seară în care ne-a întâmpinat o urare de bun venit cu numele meu pe perete și cu regretul Ilsei că nu știa numele soției – dar și l-a scris Adriana de îndată! -, cu narcise în vază, cu bomboanele de pe pernă și brioșele de pe masă și până la plecare când, pe tava în care ne era adus în fiecare dimineață micul dejun, am găsit drept suveniruri două lalele artificiale și o carte poștală ce prezenta o moară de vânt și pe spatele căreia gazdele ne mulțumeau pentru că le-am fost oaspeți.

Am fost impresionați de gesturile gazdei - chiar dacă sunt convins că aidoma se comportă cu toți musafirii - și nu îmi rămâne decât să îi mulțumesc și de aici pentru atenția ei și felul în care ne-a transmis mereu că suntem bineveniți acolo.

Informând-o încă dinainte de a pleca de acasă că suntem interesați de închirierea de biciclete, de cum ne-a primit ne-a întrebat dacă am găsit firmă de închiriat și la ce preț. Având card de transport în comun ce permite discounturi și la alte servicii locale, s-a oferit să ne achite de pe acesta închirierea la tarif de jumătate din cel mai ieftin găsit de mine, noi înmânându-i cash suma ce i s-a retras de pe card. Și astfel am luat 2 biciclete la preț de una.

Plus că a venit cu noi să le ridicăm iar la predare s-a oferit să meargă ea cu Ronald întrucât noi suntem obosiți după 30 kilometri de pedalat. Bineînțeles că am refuzat elegant și am mers eu cu Ronald.

În fiecare din cele două zile în care am pedalat, seara de cum ajungeam în cameră eram întrebați de starea fizică, despre cum ne-am petrecut ziua și dacă ne poate fi de ajutor cu ceva.

Despre cameră vă scriu că era toată în nuanțe de alb și negru, un pat mare și foarte comod, o canapea extensibilă, un dulap pentru haine și două mici noptiere.

În încăperea destinată dușului aveai la îndemână șamponul și gelul de duș iar celelalte produse cosmetice se aflau deasupra chiuvetei din bucătărie, de la deodorante la demachiante, ba chiar și bețișoare de urechi. De ți-ai fi uitat acasă pasta și periuța de dinți nu era problemă, găseai și dintr-astea noi-nouțe. Prosoapele erau de un alb imaculat.

Baia de la parter era curată însă cam rece în interiorul ei, așa că nu prea zăboveai pe acolo...

În zona de bucătărie găseai un filtru de cafea, veselă, tacâmuri și un frigider în care stăteau la rece ouă pentru a ne pregăti o cină în seara sosirii de ne-ar fi fost foame, alături de care am avut sucuri, apă, lapte, 2 beri și 4 sticluțe de vin.

Încălzirea camerei era asigurată de caloriferul racordat la instalația casei iar dacă simțeai nevoia de temperatură mai ridicată ți-o puteai asigura singur prin pornirea aparatului aflat lângă canapea.

Cu privire la micul dejun pot afirma fără teama de a greși că am fost răsfățați.

Pe o tăviță foarte încăpătoare ne era lăsat la ușa camerei în fiecare dimineață la ora 9 fix, iar aducerea lui ne era semnalată cu un zăngănit de clopoțel.

Acesta a fost diferit în fiecare din cele 3 dimineți și se compunea din fructe – pepene roșu, ananas și struguri, în această ordine cronologică – suc de fructe stors din pulpă, mezeluri și brânzeturi de diverse sortimente, ouă fierte sau omletă, legume, pastă de ouă, pastă de maioneză, pâine de feluri diferite și croissante.

Până și pâinea și patiseriile erau diferite de la o zi la alta. În fiecare zi aveam suficient să ne punem și sandvișuri cu noi pentru drumeții.

Despre partea ce ține de tehnologia contemporană, scriu doar că internetul funcționa ireproșabil iar televizorul nu l-am pornit deloc.

Ne place să locuim la oameni acasă, să interacționăm cu ei, să cunoști detalii din viața lor și a comunității, chiar și atâtea câte pot fi descoperite în doar două sau trei zile.

E un mod puțin mai diferit de a călători decât cel cu care sunt obișnuiți majoritatea și nu ascund că suntem întrebați de prieteni de-ai noștri dacă nu ne e teamă de aceste alegeri. Pentru ce să ne fie teamă? Oamenii ne primesc în casa lor, oare ei nu au o oarecare teamă că nu știu pe cine primesc? Noi de câte ori nu ne-am aflat singuri în casele oamenilor?

Întrebări care nu așteaptă răspunsuri și se merge pe o încredere reciprocă, benefică ambelor părți. Iar până în prezent, marea majoritate a respectivelor alegeri au reprezentat un mare beneficiu pentru noi.

---

VIZUALIZĂRI: 717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI