Globului, la păscut rucola

TIPĂREȘTE

Îmi amintesc, acum 3 ani am mâncat labne și mutabal la un restaurant cu specific egiptean – așa se definește el - la Globului. Ca de obicei, a fost o chestie spontană: văzut, plăcut. De-asta nici n-a fost o vizită elaborată. Dar mi-a plăcut mâncarea. În special îmi place pita aia fierbinte care se combină cu ceva, sosuri diverse. Acum aflu că îi zice Najee și se află la intersecția dintre Strada Păpădiei și Baba Novac. Tot pe acolo pe undeva, peste drum de șosea este intrarea în parcul IOR sau unii îi mai spun și parcul Al. I. Cuza.

Primăvara a venit de 2 zile deși-i de la întâi martie, teoretic, practic e așa un soare afară și frumos că terasele parcă te cheamă.

Și zona aia, Globului, așa-mi făcea cu ochiul că nu știu cum zboară timpul și deja au trecut 3 ani de când n-am fost și așa am prins o după-amiază când am zis că musai să mai studiez locul ăla egiptean că prima dată a fost cam din brusc, așa și mai vroiam. Zis și făcut. Merg la Globului. Aveam treabă la Titan și am hotărât că, după restaurant, merg în parc, și care parc, pe cealaltă latură, iese la Titan. Dar întâi Globului. Este acolo o sală de teatru de la Metropolis, sală ce se cheamă Gloria (încurajator) și are un fel de bazin cu arteziană în față, cu multe margini ca băncile pe care poți sta bașca ceva iarbă pe margini și pe vremea asta frumoasă era bine-venit un popas în zonă.

Chiar, nu știu de ce, mi-a venit să intru la Mega, este lângă teatru și tot Gloria se cheamă. De fapt, știu de ce: am vrut să văd dacă are bucăți din alea calde din animal rotisat, puse la pungă. Are, mai toate Mega au și mai au și chifle și cornuri proaspete cu tot felul de semințe. Și, plus asta, am găsit tot felul de salate arăbești, frumos ambalate, la porție plus, m-a lovit o poftă de măsline de numa. Au multe sortimente, toate la același preț deci le poți amesteca în casoletă. Eu nu le-am amestecat că am luat vreo 4 casolete plus una cu pastă de măsline, super bună. Deci, preventiv, o parte din meniul arăbesc am rezolvat-o deja dar asta pentru mai târziu. Acum putem merge liniștiți pe terasă. Dar unde e terasa?

De pe trotuar se văd ceva mese prin boscheți. Sunt două zone diferite de terasă: una cu scaune bleu light, alta cu scaune roșii. E așa multă verdeață că e minunat să stai acolo. Sunt arbori ajunși la maturitate și unii dintre ei stau înclinat, cu o parte din tulpină aproape la orizontală. Știam că sunt două restaurante acolo și mai știam că trebuie să trec de ăsta comercial ca să ajung la cel cu specific dar dacă am văzut două amenajări, scaune diferite, am crezut că am ajuns deja la al doilea restaurant. Fals. Era unul și același – Trattoria Monza. Restaurantul e bunicel, nu zic, și are terasa asta foarte amplă ce se vede din trotuar, după gardul viu din plante – ceva arbuști. Dar... Nu-i ce căutam. Am înțeles abia după ce m-am uitat pe hartă și am văzut că specificul egiptean e ceva mai în față și îl cheamă Najee. Oricum, eu am fost acolo în februarie și am stat la interior, într-o sală cu tot felul de coloane și arăbescuri orientale iar acum am stat pe terasă deci n-am văzut cum arată interiorul. Dar... la naiba, am făcut ambiție. Trebuie să mai merg, să caut locul ăla, Najee că trebuie să fie pe undeva, doar n-a intrat în pământ...

Am întrebat chelnerul de la Monza despre restaurant arăbesc și mi-a spus că este unul chinezesc mai în față și altceva nu știe. Da, chinezesc este și îl cheamă Ba Ba No Wa Qe. E de râsul curcilor dar chiar așa este: Baba Novac pe chinezește.

În fine... Najee n-am găsit dar la Trattoria e super bine. Mă rog, exagerez, chiar super nu e. Mie mi-a plăcut din cale-afară ambientul și verdeața multă de pe terasă chiar dacă zgomotul de trafic mai deranjează – asta e obsesie pentru mine – dar minunata zi de primăvară a salvat mult și soarele a înseninat ziua.

Altfel, restaurantul este cam didactic dar deficitar la capitolul personalitate. O armată de chelneri mișună printre mese, atenți la nevoile consumatorilor și aici nimic de zis. Fiecare are treaba lui, unii iau comanda, alții debarasează, alții aduc comanda și, sincer, fiecare se străduiește, sunt interactivi, comunică, fac conversație dar e totul atât de perfect încât devine de-a dreptul standard și... se cam pierde esențialul. Cân’ m-apucă, așa, cârâiala, mă uit în altă parte ca să am termeni de comparație și să-mi dau seama ce nu-mi convine și, da, am în minte un loc fabulos unde am fost de multe ori și e totul la superlativ, mâncarea delicioasă tot timpul chiar dacă este o singură fată și la comandă și la debarasat. Practic, acolo sunt doi oameni, fata asta și bucătarul și e un loc select și elegant, nu bisnis de familie, ca la mama acasă. Trattoria asta, însă... nu știu cum și ce... Cafeaua a fost super bună. Salata, însă... să zicem, pe ansamblu aș putea da notă de trecere dar... pâinea era rece, sosul avea aspect de fermentat, 85 la sută din salată era, practic, un snop de frunze de rucola iar uleiul de măsline de pe masă aproape se terminase, abia am găsit câteva grame. N-am vrut să intru în vorbe cu ei ca să cer altul. Deci, așa: salata asta vine însoțită de ceva pâine. Era pită grecească, tăiată în colțuri și trebuia să fie caldă. Nu era. Castronul chiar era în colțuri și mi-a plăcut mult designul și prezentarea dar conținutul nu era chiar ce trebuie. O să-i dau 9 pentru aspect deși nu chiar ar merita. Mă rog, ca aspect merită 10 dar ca și compoziție merită mult mai puțin. Nu că n-ar fi rucola bună dar, orișicât, nu am cerut salată de rucola. Totuși, mi-a plăcut mult brânza de peste rucola și de sub șnițelul de pui, era sărată, gălbuie și cu aspect de foetaj – fiță maximă, era bună la gust.

Altfel, am văzut, terasa are căutare, era populată, chiar dacă mai puțin de jumătate, totuși, clienți avea.

Acum, peste drum de terasă zicea că se desfășoară Festivalul Deltei doar că n-am văzut nimic acolo. De ce tocmai Festivalul Deltei? Nu prea face sens. N-ar avea ce să caute aici. Și, de-asta, cred că nici nu este. Am intrat în parc, erau două căsuțe care pe la ora 12:00 abia deschideau și nu aveau prea multe de oferit, vin fiert = 6 lei - nu avem, gogoși cu smântână = 8 lei – nu avem, înghețată prohibită cu 7 lei cupa (zice că-i artizanală) și ceva Kurtoș. Și unde e festivalul cu borș de pește și saramură? Nu știm, n-am văzut, n-am auzit, poate în partea ailaltă de parc. Dar intrarea Glob aici este, orișicât. Drept îi că nici nu prea aveau cui oferi că s-o fi dezobișnuit românu’ de festivaluri. Era cam pustiu, oricum.

Oamenii își făceau treaba cu sârg, după cum au fost organizați. Conceptul era rigid nu omul.

Am zis că dau 9. Lipsește inspirația și pare livrat pe bandă rulantă, să fie acolo, deși n-au bandă din asta.

Aici e strașnic. Locul mi-a plăcut foarte mult, deși e trafic, totuși, sunt multe relaxări în zonă, parc mare peste șosea și mie-mi place și zona teatrului. E inspirațional, așa.

---

VIZUALIZĂRI: 213 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI