Hai hui prin Casamance

TIPĂREȘTE

Kafountine este cel mai mare sat pescăresc din zona Casamance situata în sudul Senegalului, în apropiere de granița cu Gambia. Despre el o să vă povestesc azi și despre aventurile din jurul lui.

Africa news 20.03.

Se estimează că 6.000 de persoane s-au refugiat în Gambia după ce au fugit de violențele din ultima săptămână dintre armată și rebeli din Casamance, în sudul vecinului Senegal, au anunțat autoritățile gambiene sâmbătă, 19 martie.

Armata senegaleză a anunțat că a lansat o operațiune pe 13 martie împotriva rebelilor din Casamance, o regiune separată de nordul Senegalului de către Gambia. Armata indicase că „obiectivul lor principal este de a demonta bazele” liderului militar rebel Salif Sadio, situat de-a lungul graniței de nord cu Gambia.

Numărul persoanelor care fug de violență din 13 martie se ridică acum la 6350, inclusiv 4508 persoane strămutate, a declarat Agenția Națională pentru Managementul Crizelor din Gambia, într-un document oficial transmis sâmbătă AFP.

„Din cauza situației din regiunea Casamance din Senegal, zona Foni Kansala a devenit un adăpost sigur atât pentru refugiați, cât și pentru PDI” , se arată parțial în declarație. „Acești oameni nu mai pot rămâne în casele lor din cauza proximității luptei și a implicațiilor generale ale conflictului în curs” .

Foni Kansala, situat pe teritoriul Gambiei, se învecinează cu Casamance și se află aproape de zona în care au loc lupte între armata senegaleză și rebelii Mișcării Forțelor Democratice din Casamance (MFDC), care luptă pentru independență în acea regiune încă de când 1982.

Președintele senegalez Macky Sall a făcut „pacea definitivă” în Casamance prioritatea celui de-al doilea mandat al său.” - acestea s-au întâmplat în martie dupa trececera noastră prin zonă și de-abia azi când îmi făceam temele am aflat de evenimente. Sincer la plecarea de acasă am citit avertismentele de pe MAE referitoare la evitarea zonei Casemance, dar cum se întâmplă de obicei nu le-am luat prea mult în seamă. De multe ori sunt informatii vechi neactualizate și dacă te-ai lua după ei nu ai merge nici în Turcia ori Egipt. Se pare că de data asta veau un sâmbure de adevăr.

Tot prin zona Casamance am trecut și în drumul meu spre Guineea Bissau și l-am întrebat pe Lams despre acest lucru și mi-a spus că să să stau fără griji că nu sunt probleme. Și chiar nu au fost.

În fine această a treia excursie a noastră în Gambia avea loc tot în Senegal în regiunea de sud Casemance. Regiunea din sudul Senegalului este diferită de restul țării. Din punct de vedere geografic, este separat de nordul Senegalului de Gambia. Din punct de vedere istoric, a fost o colonie portugheză, în timp ce restul Senegalului a fost colonizat de francezi. Regiunea are, de asemenea, diferite tradiții religioase, etnice și lingvistice.

Pentru această excursie în sudul Senegalului am plătit 15000 dalași pentru trei persoane. La 6,30 u dimineața urma să avem întâlnirea în fața pensiunii noastre. Am ieșit la 6,20 din cameră și l-am găsit pe Lams plin de spume, că trebuia să ne vedem la 6 domineața și că el este foarte puntual. Norocul nostru a fost că fata mea avea salvat programul agenției în care se specifica data și oara întâlnirii! Problema era că el vorbise cu o vameșă de la granița cu Senegalul să o ia din drum și să o ducă la muncă, iar apoi ea să ne faciliteze accesul în Gambia la întoarcere.

Până la urmă totul s-a rezolvat cu bine și am trecut fără probleme granițele și la ducere, dar și la întoarcere. Drumul până la destinația noastră finală din această zi a durat nu foarte mult, circa două ore.

Am trecut prin cel mai mare sat pescăresc din zonă și anume Kafountine. Noi eram cu un Jeep de safari descoperit, un Nissan mai vechi și prăfuit. Cum am ajuns în sat am dat să fac poze, dar Lams mi-a spus că acest lucru nu ar fi indicat aceștia fiind foarte sensibili la acest lucru și foarte recalcitranți. Deja era o mare nebunie în acest sat pescăresc, lume multă, aglomerație, mizerie, mirosuri...

Am trecut încet, încet de acest sat și am intrat pe o faleză foarte faină unde erau mai multe bungalowuri administrate în mare parte de familii de europeni. Aveam să oprim si noi la întoarcere într-un asemenea loc pentru a mânca de prânz.

După această zonă am ajuns într-un loc mai izolat unde ne aștepta un barcagiu. Excursia noastră urma să se desfăsoare pe apă, pe râul Casemance unde aveam să admirăm o mulțime de păsări. Zona este foarte frumoasă arată ca o deltă, de fapt este chiar o deltă cu o vegetație bogată și multe păsări.

Barca noastră era destul de îngustă era construită dintr-o tablă subțire în formă de trunchi de copac. Dat fiind gabaritul meu am avut un loc predestinat în barcă. Dacă mă lăsam un pic într-o parte deja începea virajul, dacă mă lăsam mai mult cred că ne răsturnam. Glumesc desigur, dar nu prea. Chiar nu era departe de adevăr. Asta mai ales că onor cârmaciul conducea barca tradițională cu mare viteză.

După aproximativ o jumătate de oră am ajuns într-un sat foarte izolat situat pe insula Kailo. Aici trăiesc doar vreo 40 de oameni, în condiții foarte grele.

Aici am mers doar cu ghidul lui Lams, Bakarey pe care-l adusese special pentru acest lucru. Se pare că și aici i-a fost frică să-și părăsească masina. Părerea mea. Prin sat am avut însoțitori pe barcagiu plus doi copii inocenți.

Erau câteva cocioabe răsfirate. În mijlocul satului aveau un panou fotovoltaic. Acesta alimenta o baterie care dădea lumină la singurul bec din sat. Iar apa o beau dintr-un puț. Doar că apa din puț nu era curata și limpede ca la noi, era nămoloasă și avea un gust ciudat. Ei bine din acest motiv guvernul din Senegal s-a apucat sa tragă țevi să le tragă apă curentă. Este o muncă anevoioasă și costisitoare, dat fiind distanța fața de civilizație.

În spatele satului am mers pe o alee până s-a înfundat într-o zonă mlăștinoasă. Pe-acolo ar fi trebuit copii sa meargă la școală, dar din pricina apei acest lucru este imposibil, așa că nu beneficiază de nicio educație.

Punctul maxim de atracție din acest sat este un baobab imens de care sunt agățate tot felul de totemuri. Acest copac este pur și simplu venerat de localnici și este văzut ca un Dumnezeu. Superstiții sunt multe, dar cea mai interesantă este aceea că dacă o fată consumă fructele acestui copac nu mai rămâne însărcinată. Trebuie să se întoarcă de mai multe ori în același loc și să îndeplinească un anumit ritual, care include si sacrificarea unei capre.

Foarte interesant la acest sat izolat este faptul că aici am găsit într-un loc îngrădit o adevărată cultură de marijuana, semn că or fi ei amărâți, dar nu sunt proști. Aceasta era foarte îngrjită. Nu i-am văzut fumând așa ceva semn că probabil traficanții le cumpără cultura pe nimic.

Ne-am despărțit cu greu de acest loc izolat si de oamenii de aici. Duc o viață grea și nu au nicio perspectivă și acesta mi se pare cel mai înfricoșător lucru. Dacă nu ai acces la educație nu ai nimic.

Ne-am întors la mașină. Bakarey la rugămintea mea, ne-a cules un fruct de baobab (nu de la copacul sfânt) și s-a apucat să ne prepare un suc din acest fruct. S-a chinuit tot drumul cu această activitate. Noi când am ajuns la hotel l-am pus la frigider și acolo a rămas, nefiind nicicum pe gustul nostru.

După vizita în acest sat am făcut jonctiunea cu Lams și ne-am întors în zona de plaje. Aici am dat de niște plaje paradisiace, pustii, cu un nisip alb și foarte fin. Tot aici am oprit la o pensiune unde am consumat masa de prânz, dar despre acest loc tare fain o să fac un alt articol.

Plajele aici sunt pline de multă verdeață și din acest motiv sunt si o mulțime de păsări. E o adevărată desfătare să faci plajă pe aceste plaje albe cu nisp fin, să ai o boară de vânt tropical, mângâiat de soarele Africii și de valurile calzi ale Oceanului Atlantic. Parcă nu am mai fi plecat de-acolo, dar mai aveam ceva de vizitat și timpul trece ca nebunul.

Așa că ne-am întors în Kafountine. Aici sincer mi s-a părut cel mai periculos loc din toată expediția noastră prin Africa de Vest. Erau o mulțime de ochi ațintiți asupra noastră și nu păreau a fi cei mai pritenoși oameni de pe pământ.

În acest sat pescăresc este o adevărată industrie. Se pescuiește în cantitați industriale și mult pește pleacă la export. Dar care-i procedura. În primul rând sunt pescarii care pleacă dis de dimineața l apescuit. Aceștia au niște bărci lunguiețe foarte frumos decoarte și colorate. Sunt o adevărată armată de pescari.

Când se întorc de la pescuit ancorează undeva în larg. Acolo vin apoi femeile care descarcă peștele din barcă în niște vase mari pe care le poartă pe cap până la mal. În afara faptului că au o mare greutate pe cap, mai trebuie să meară și până la barcă într-o apă mare care le ajunge chiar mai sus de brâu, câteodată până la umeri.

După ce peștele este descărcat pe mal aceleași femei încep operația de curățare a peștelui. Toate astea se fac într-o zonă calduroasă. Nu vreți să știți cum miroase în zonă. După curățarea peștelui mai se fac două operații pentru a nu se strica, ori se usucă la soare ori se pune la afumat.

Noi am coborât din mașină alături la Bakarey, iar Lams a rămas de strajă. Am admirat flota de bărci multicoloră, am admirat femeile cum cărau peștele pe cap, am făcut niște poze la pescari cu permisiunea lor firește.

Apoi am mers în piață să vedem cuptoarele imense unde se afumau peștii. După ce sunt afumați sunt pusî în niște baloți, ca paiele la noi și urcați în camioane cu destinatia Niger după spusele șoferilor.

Strict pentru informare o să vă pun aici și povestea unei înmormântari spusă de prietena Nicoleta Mincan ce a fost aici înaintea mea: „Senegal 2021 In Casamance am fost invitati la o inmormantare, care este un adevarat spectacol la animisti, este de fapt celebrarea vietii celui decedat. Daca persoana moarta este un barbat in varsta, barbatii sarbatoresc prin dans, ca respectiva persoana si-a facut datoria in aceasta viata, daca persoana decedata e tanara nu se tine aceasta petrecere. Daca e femeie, femeile danseaza! Dupa ce cosciugul se pune in pamant, petrecerea continua 3 zile. Zebu din fotografie e sacrificat si dat de mancare la participanti. Decedatul a avut 70 ani si a fost agricultor, de aceea apar barbatii cu macete si frunze de bananier.”

Cam asta este povestea zonei Casamance din Senegal, o zonă aparte până și de restul Senegalului. Am fost aici am explorat am văzut munca grea și lipsurile acestor oameni. Mi se par oameni căliți de viață, dar și cam periculoși. Asta este percepția mea și mi-o asum. Sper să fie greșită. Este un loc în care eu nu m-aș muta, asta cu toate că am dat de niște plaje paradisiace, dar și de alți europeni ce s-au stabilit în zonă.

Plaje foarte frumoase, natura deosebită, mizerie multă...

A fost o vizită interesantă, dar pe care nu aș repeta-o. Nu m-am simțit foarte confortabil în acest trip.

---

VIZUALIZĂRI: 376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI